8,611 matches
-
V. să facă ceva. V. tînăr observă cu atenție fiecare om și pare că noul V. seamănă, cumva, cu fiecare. Iată-l: născut în foc, el amestecă și ciocnește bucurie și suferință, naștere, boală, moarte ca și nuntă, înrobire și mîntuire căutînd potrivirea suprafețelor unui imens cub rubik, sperînd că alăturarea finală va fi chipul lui Dumnezeu pe care nici el singur nu-l va putea vedea, fiind cuprins cu totul, cu început și sfîrșit, în mecanismul său. Un perfect oarecare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
s-ar putea salva și descoperă că însăși nădejdea a pierit în el. „-La ce să sper?”-își spune. „-Moartea e atît de absurdă pentru mine cel viu că nu poate fi interesantă; și nici viața n-are sens. Iar mîntuirea... Ce mîntuire? De ce să mă scutească? Ce dragoste să-mi mai ofere cînd iubirea a devenit în mine nonsens?” A devenit infirm și-i e rușine. Toți oamenii trăiesc într-o grădină a valorilor pe care simțurile lui nu mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
putea salva și descoperă că însăși nădejdea a pierit în el. „-La ce să sper?”-își spune. „-Moartea e atît de absurdă pentru mine cel viu că nu poate fi interesantă; și nici viața n-are sens. Iar mîntuirea... Ce mîntuire? De ce să mă scutească? Ce dragoste să-mi mai ofere cînd iubirea a devenit în mine nonsens?” A devenit infirm și-i e rușine. Toți oamenii trăiesc într-o grădină a valorilor pe care simțurile lui nu mai au cu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
privește pe V.: „-De ce te intrigă pedeapsa ta?”-îl întreabă el. „-Ce contează dacă ai făcut sau n-ai făcut ceva? Ești om, trebuie să plătești. Chinuie-te, crapă!” V. tînăr îl privește consternat. Știe că, odată apărută șansa mîntuirii creștine, tragedia a încetat să mai existe. Și anularea ei a născut un alt fel de blestem, aparte. Omul, căruia i-a mai rămas o șansă la care nu mai are cum ajunge, nu mai are scuza fatalității implacabile, a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-i dincolo? Uită-te mai bine la existența ta, așa cum e, căci o vei regreta. Îți pare că ești atît de strîmb pentru că numai în viața asta ai de unde te ciopli. Numai aici ai cum te lupta pentru propria-ți mîntuire. Moartea-ți aduce doar un repaus în fericire sau disperare. Un repaus cu mîinile legate. Ca orice loc al imposibilei reîntoarceri, un anotimp al regretelor. Nu-ți va părea rău că ai trăit ci că ai făcut-o greșit?” Din
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și tînguirile lor se pierd în vuietul general fără să realizeze că poarta e un giulgiu întins peste o oglindă. Că, de-ar deschideo, de cealaltă parte, ar găsi, la fel de disperați și nădăjduitori, pe alții aidoma lor. 12 Speranța de mîntuire e alibiul propriei mele căderi. Asta caută oricine: ascet sau narcoman, iubitor de agora sau sihastru. Speriat de imensul ochi reptilian pe care-l intuiește alături, fiecare se grăbește să se justifice, să se supună. Dar cînd ți-a apărut
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
supraviețuirea lumii se înalță din zeci de mii de piepturi. Zeii sînt implorați să lase viața să-și reia curgerea fiindcă aici, periodic, universul piere. Trupurile devin lacuri de sînge. Inimile bat ținute în mîini și mînjesc pereții pentru ca zidurile mîntuirii să nu se mai sfarme în nisip. Chipurile muribunzilor încremenesc palide și parcă zîmbitoare. Tresar căci pe una din mese zăresc chipul Elenei din care se scurge viața și se amestecă cu balta din jur. Deschid ochii și, cu toate că îl
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
zilele noastre atîtea morți subite privitorilor încît au trebuit să fie distruse sau îngropate la loc. Continui cu voce tare: „-De ce viața cu toate suferințele ei nu înseamnă pentru ei mare lucru? E pentru că ei au un altfel de mîntuire. Ce nu alină, nu fericește și nu compensează nimic. Știu toți că dacă a trăi e doar un exercițiu al întîmpinării morții, nemuritoarea supraviețuire nu înseamnă decît scufundarea în suprema durere. Unică, crudă și atotstăpînitoare. Acolo unde timpul e încremenit
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ne va iubi sau ne va urî așa cum încercam noi a ne ridica la cer. Rectilinii. După ce ne naștem fără voia noastră, venind din țara nelibertății, asta ne-ar mai lipsi pentru a fi total compromiși. Să așteptăm cu servilism mîntuirea cerșind vre-un favor!” Doctorul se apucă cu mîinile de cap. „-Dumnezeule!”-spune el. „-Tu chiar crezi că pe lumea asta există ceva care cu adevărat ți se cuvine?” Încerc să-i pun mîna pe umăr dar el mi-o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lor e frumoasă dar, singură, devine un copil ce crește monstruos. Are nevoie de un tată.” Liniștea e vie. Și Judecătorul tace. Ticăitul ceasului de la mîna mea sună molcom. Reiau: „-Am înțeles tîrziu. Inteligența n-are nimic de împărțit cu mîntuirea. Ea se opune ei. Ar vrea veșnicia aici și acum. Și o clădește, o șlefuiește sub forma unui ștreang. Chiar dacă monumental... Cărțile mele? Cîte minciuni frumoase și jocuri inutile cu tot ce are omul mai sfînt de dragul paradoxului... Le-am
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Dumnezeu, Unul-Născut, Carele din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut. Carele pentru noi oamenii și pentru a noastră mîntuire S-a pogorît din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfînt și din Maria Fecioara, și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
toți cei pe care-i iubeam erau cît se poate de sănătoși. CÎnd spun că nu merită să fie salvați mă refer atît la neant cît și la boli obișnuite. Eram tînăr, iritat, și nu pierdusem Încă pe nimeni. Oricum, mîntuirea trupului e mai puțin Însemnată decît cea a sufletului, asta o știe orice filozof, inclusiv menajera. Or, medicina nu-și propune salvarea spiritului, nici nu știe unde e, nu vrea decît să repare caroseria creaturii ce vine la ea. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
inclusiv menajera. Or, medicina nu-și propune salvarea spiritului, nici nu știe unde e, nu vrea decît să repare caroseria creaturii ce vine la ea. După douăzeci de ani de cugetări cubiste am ajuns Însă la concluzia că, de fapt, mîntuirea trupului e mai prețioasă. Iar trupul nu se vindecă cu ajutorul cuvintelor. Nu-ți trece nici măcar un simplu guturai dacă-l citești pe Kafka. CÎt despre spirit, sînt convins că nici un om normal nu se-așteaptă să-i fie Însănătoșit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îți jur că am s-o fac! White Îi luă mîinile și i le strînse pînă tresăriră amîndoi. Ed spuse: — Mulțumesc pentru imbold. Printre sîrme, Bud se sili să zîmbească și să rîdă. Ed Îi atinse fața. — Tu ai fost mîntuirea mea. Zgomote de petrecere sus: Dudley Smith rîdea. Lynn spuse: — Trebuie să plecăm. Am avut vreodată vreo șansă? — Unii devin stăpînii lumii, alții se aleg cu foste tîrfe și o excursie În Arizona. Tu ești din prima categorie, dar, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fi complet, fuseseră alungate cu răutate. Avea, s-ar putea spune, o notă de nebunie în el. Era un chip care transmitea un mesaj simplu, cumplit: lăsați orice speranță, voi, cei care priviți acest chip. Renunțați la orice gând de mântuire, la orice posibilitate de scăpare. Nu vă așteptați la nimic de la mine. Cutremurându-se de scârbă, Michael stinse televizorul și președintele Bush dispăru de pe ecran. Apoi aprinse o veioză din apropiere și se uită pentru prima dată la vizitatorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu ignoră adevărul parțial și contingent care se găsește în aceasta, descoperind în "separarea clerului de popor în cadrul cultului public" prima rană care mistuie corpul Bisericii. Această separare este încă și mai gravă, dacă examinăm natura profundă a misiunii de mîntuire încredințate de Hristos apostolilor săi; ea nu se poate reduce la proclamarea unui adevăr intelectual sau filosofic, dat fiind că înainte de orice constă într-o regenerare sacră. Această regenerare este pusă în operă prin voința lui Hristos, prin "semne și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Numai Clerul catolic este acela care va putea mai întîi să pregătească și, apoi, să obțină vindecarea plăgii descrise de noi. Clerului i-a fost încredințată exercitarea oricărei iubiri vrednice: pe buzele sale sălășluiește cuvîntul vieții, pus de Cristos pentru mîntuirea omenirii; Clerul este sarea, lumina, vindecătorul universal. Ce împiedică atunci ca acest leac să fie aplicat? Se naște astfel o altă plagă a Bisericii, care nu sîngerează mai puțin decît prima, și care este, așadar, insuficienta educare a Clerului însuși
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
putere pentru asigurarea succesorilor vrednici de a primi cuvîntul cel sfînt și a lucra după cum a rînduit Isus Cristos. 77. Conducerea instaurată de Isus Cristos în Biserica sa este foarte deosebită de domniile lumești. Serviciul adus omenirii și slujirea în mîntuirea sufletelor 137 nu depind de voința întîmplătoare a unor autorități neînțelegătoare și nici nu se folosește de dreptul absolut; ci se întemeiază pe smerenie și înțelegere maleabilă, primește legea, ca să spunem așa, de la înșiși subiecții săi, în avantajul cărora este
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
îndepărtez de sfintele reguli pe care le-am ținut, grație Domnului, pînă în prezent, timp de treizeci și șase de ani de episcopat. Cît despre promisiunile pe care domnia Voastră mi le faceți, nu pretind să vă cer nimic, decît, în vederea mîntuirii Voastre, să dați cele datorate săracilor; dar numirile împotriva canoanelor sînt simoniace; și toți aceia care le intermediază, poartă această vină. Eu nu v-am vorbit pentru mine personal și nici despre părerea mea. Vă spun ceea ce Isus Cristos și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
angajau în astfel de lucrări sfinte; dar, din păcate, fiindcă nu se mai făceau lucrări însuflețite de spirit ecleziastic și de știință ecleziastică, acestea au devenit prea omenești, și-au pierdut caracterul divin care le sublima și le îndrepta spre mîntuirea sufletelor; și aceasta este străvechea origine a filantropiei moderne al cărui bine pierdut se poate recupera totuși acum cînd Clerul redevine generos și mărinimos. Fiindcă în acele vremuri de dorit (care par că se apropie totuși) laicii nu vor mai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
autorității sale în îndeplinirea tuturor celor ce tind spre realizarea binelui nu poate fi diminuată. Ea poate da ordine și se poate apropia de enoriașii săi fără nici o limită, în orice privință pe care o consideră necesară și utilă pentru mîntuirea veșnică și pentru creșterea pe Pămînt a regatului lui Cristos. 179 Atunci cînd marele Pontif Adrian I i-a scris lui Carol cel Mare (în anul 784) pentru a-i aduce la cunoștință că puterii laice nu îi aparținea dreptul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
puțin în această privință; și nici să se rușineze că s-a supus unei persoane, căci poate stăpîni pe mulți" (Ce sfat extraordinar de la urmașul Apostolilor! Biserica nu dorește să stăpînească oamenii, ci să-i mîntuiască; stăpînirea depinde de avere, mîntuirea de cuvîntul lui Dumnezeu și de Sfîntul Spirit. Dacă Biserica ar fi fost slujitoarea unei persoane numai, fie și de dragul să conducă tot restul lumii, ea ar fi fost repudiată de Cristos). Limbajul acestui Episcop este atît de străin, încît
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ci sar prin altă parte, acela este hoț și fur". Cu adevărat, dacă pentru plăcerea ta ai fi cerut de la Noi un lucru însemnat, pe care după legile lui Dumnezeu ți l-am fi putut acorda cu dreptate și în virtutea mîntuirii, atunci cu mare drag ți l-am fi dat. Dar ceea ce ceri tu este grav și nedemn și în nici un chip nu poate fi justificat și admis de Biserica catolică. Fericitul Ambrozie ar fi putut fi împins spre limite extreme
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
avem Încă de Învățat următorul lucru: alteritatea inalienabilă a fiecăruia, uman sau non-uman, poate părea o Închisoare pentru fiecare, Însă În miezul ei se află, În profunzimea acelor milioane nenumărate de copaci metaforici de care nu vedem pădurea, justificarea și mântuirea. Mi-am Întors privirea Îndărăt, aproape de vârful pantei. Codrul lui Wistman dispăruse deja, cufundat din nou sub pământ; din nou doar o altă urmă În memorie, deja transformată În artefact, un lucru bun de Întrebuințat. Un sfârșit, trupul mort al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
vorbe din acestea de la ușa cortului, o să-i crape capul lui Duran Însă el a zis: Bade, ca să te omor acuma, pentru că ești un bou crescut la țăruș, mi-aș face păcat și nu știu dacă mi-aș mai căpăta mântuire sufletului, întrucât nu se știe de-om mai ieși teferi din mina asta de la Pietrosul Te rabd și te iert, deși cu un dobitoc, nu ai ce să vorbești, fraților, iar eu am vrut numai să vă zic ce cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]