8,009 matches
-
Și e din ce În ce mai evident că, spre deosebire de Sisif care-și rămîne credincios, Proteu va rătăci continuu În această trădare de sine. Locuința lui va fi tot timpul provizorie pentru a putea fugi fără păreri de rău. Iar fiecare plecare e o mască aruncată pe un mormînt; după care va Începe o nouă existență provizorie. În vreme ce doarme În grota unde și-a făcut obiceiul să se retragă ziua, e gata În orice moment să se lepede de sine. Tezeu? Nu, lui Tezeu nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lepede de sine. Tezeu? Nu, lui Tezeu nu i se poate imputa totuși decît gustul aventurii și lipsa de pasiune pentru trecut; În schimb acest zeu șiret și versatil face cu ochiul ca un cabotin de cîte ori Își schimbă masca. Proteu se dezice de orice amenință să devină statornic. După el pericolul este „a crede”. Iată scepticul perfect și mizerabil. Cred că și oțetani din fața casei sînt Îmbibați de sare. Atît de mult totul Îmi reamintește vecinătatea mării. Și totuși
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să apară aici în fața ei? Nici furia, nici lacrimile, nici bucuria nu-i puteau atenua șocul. Era atât de surprinsă încât nu putea să-și găsească echilibrul. Își înfrânse impulsurile sufletești care în momentul acela o copleșeau, ascunzându-le sub masca demnității de care trebuia să dea dovadă o femeie. Cât timp acea față cunoscută stătea sub ochii ei, nu era în stare să facă un pas înainte din cauza imensei sale surprinderi. Habar nu avea cum stau lucrurile. Era pur și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
filmul a avut cronici amestecate de la foarte bune la mediocre), cine suntem noi să spunem altfel ? ! Doar nu facem decât să copypăstuim ce zic ăia, nu ? Adevărul e că și „internaționala criticiiș este uneori de o superficialitate care te lasă mască. Unora le-a plăcut (mult) Hârtia..., dar Hârtia... era un film „despre Revoluțieș, nu-i așa ? Deci capitaliza la capitolul „temăș. Mie Hârtia... mi s-a părut că începe, de fapt, odată cu ultimul cadru fix din Furia : acea furgonetă filmată
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ar fi fost Cannes ul, ar fi stat probabil bine-mersi la răcoare, la discreția politicii ( ?) de distribuție a instituției amintite, care-l catalogase, în pudibonderia-i manifestă, mult prea vulgar... Alex. Leo Șerban : Chestia cu vulgaritatea pe mine mă lasă mască ! De parcă cei care se plâng de ea ar vorbi ca-n romanele lui Henry James... De parcă nu ăsta e limbajul cotidian, pe străzi, în baruri și tramvaie... De parcă nu ar exista o vulgaritate mult mai periculoasă, pentru că este insidioasă cea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
La naiba! Bîrfă, asta-i! exclam. Ca să nu mai trec pe lîngă Reziduuri, o iau prin stînga, printre bazinele de decantare a apelor și cisternele cu substanțe toxice. Îmi aduc aminte că pe aici nu am voie să circul fără mască de gaze sub braț, așa că intru printre pilonii de susținere a traseelor cu abur supraîncălzit și ies pe platoul cu depozite subterane. Căldura din depozite a uscat de mult platoul, iar acum, ici-colo, au apărut smocuri de firișoare verzi. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
plăcută mă cuprinde, înfiorîndu-mă. Apoi, dintr-o dată, mă trezesc în combinat. Sînt singur în curte și mă uit spre clădirea pavilionului administrativ, de unde se aude sirena de alarmă chimică. Muncitorii au părăsit lucrul și stau adunați în ușa secției, cu masca de gaze pe figură. Numai eu nu am masca la mine. E în birou, și pînă acolo e tare mult de mers. Mă uit îngrozit în jur, dar nimeni nu are o mască în plus. Pași. Aud pași. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și stau adunați în ușa secției, cu masca de gaze pe figură. Numai eu nu am masca la mine. E în birou, și pînă acolo e tare mult de mers. Mă uit îngrozit în jur, dar nimeni nu are o mască în plus. Pași. Aud pași. Se apropie cîțiva cu masca pe figură: le văd ochii sclipind prin lentilele de sticlă. Cineva bate într-o ușă. Cercul măștilor de gaze se strînge în jurul meu, să mă zdrobească. Ușa scîrțîie ușor cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe figură. Numai eu nu am masca la mine. E în birou, și pînă acolo e tare mult de mers. Mă uit îngrozit în jur, dar nimeni nu are o mască în plus. Pași. Aud pași. Se apropie cîțiva cu masca pe figură: le văd ochii sclipind prin lentilele de sticlă. Cineva bate într-o ușă. Cercul măștilor de gaze se strînge în jurul meu, să mă zdrobească. Ușa scîrțîie ușor cînd e deschisă. Parcă așa scîrțîie și ușa garsonierei mele. Oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mult de mers. Mă uit îngrozit în jur, dar nimeni nu are o mască în plus. Pași. Aud pași. Se apropie cîțiva cu masca pe figură: le văd ochii sclipind prin lentilele de sticlă. Cineva bate într-o ușă. Cercul măștilor de gaze se strînge în jurul meu, să mă zdrobească. Ușa scîrțîie ușor cînd e deschisă. Parcă așa scîrțîie și ușa garsonierei mele. Oare am s-o mai revăd?! Dacă se autoaprinde hidrogenul?! Cine-mi garantează că sudurile sînt bine curățate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mele. Oare am s-o mai revăd?! Dacă se autoaprinde hidrogenul?! Cine-mi garantează că sudurile sînt bine curățate?! Norocul meu că am scos plafonul, să nu fiu zdrobit... Ușa scîrțîie din nou, închizîndu-se. Mă zbat să ies din cercul măștilor de gaze. Un miros plăcut, ca de parfum, mă învăluie. Am să mor sufocat pentru că nu am masca de gaze. "Masca!..." Mă zbat din nou. Parfumul e mai puternic. "Ajungă-i zilei răutatea ei!..." Cercul de măști se desface încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că am scos plafonul, să nu fiu zdrobit... Ușa scîrțîie din nou, închizîndu-se. Mă zbat să ies din cercul măștilor de gaze. Un miros plăcut, ca de parfum, mă învăluie. Am să mor sufocat pentru că nu am masca de gaze. "Masca!..." Mă zbat din nou. Parfumul e mai puternic. "Ajungă-i zilei răutatea ei!..." Cercul de măști se desface încet. O mînă îmi atinge fruntea. O femeie vede la picioarele ei o petală căzută și începe să țipe. Lumea o arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
iar, vreau să fug, dar mă rețin două palme care îmi cuprind obrazul între ele. Mirosul plăcut, de parfum, se simte tot mai puternic. Asta-i otravă. A explodat un rezervor, iar acum gazul se împrăștie. Trebuie să ajung la masca de gaze, dar mă rețin palmele... Am să mor dacă nu ajung... Trebuie să mă zbat, să mă eliberez, să fug... "Ajungă zilei răutatea ei!" strig eu, eliberîndu-mă din strînsoarea palmelor, deschizînd speriat ochii. Lîngă mine, așezată pe marginea patului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei lectură acuma, și că, dacă și-a uitat cumva în birou ceasul deșteptător sau o batistă, nu se mai duce să le ia, de frică să nu se vadă din întâmplare în oglindă. Iar dimineața, înainte de a-și reface masca nor mală, tragedia se repetă. Duminică, 12 septembrie [1948] [...] Acum două săptămâni, încă mai eram la Mangalia; te purtam cu mine, tragic, peste tot. Iubirea asta maternă mai mare decât toate iubirile materne la un loc, dragostea asta imensă care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Poate fiindcă de obicei după 7 ani se dezgroapă morții - iar el abia după 7 ani și-a putut găsi popasul final al călătoriei? Acasă îi aranjasem un fel de altar funerar, pe comodă. Frumosul Christ, candela [primită de la] Ana, masca mortuară, fotografia lui, câteva cărți luate din biroul lui și lumânări. [...] M. c. p. Vineri, 21 iulie [1950] Mă întorc la problemele de actualitate: vacanța ta și a mea. A trebuit să renunț la Mangalia și sper să-mi petrec
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
oare acea emoție? Furia pentru faptul că sunt atât de nerecunoscătoare? Supărarea că totuși Luke nu are de gând să se mute în același bloc cu ea? O parte din mine moare de curiozitate și vrea să-i dea jos masca, să-i pătrundă în minte și să afle totul despre ea. Însă o altă parte din mine, partea mai rațională, mă sfătuiește las-o baltă, Becky. Las-o baltă. În clipa în care ajung la ușă, totuși, nu rezist să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
buzele senzuale”, „ochii bulbucați sau oblici” etc. <endnote id="(248, pp. 189 ș.u.)"/>. Și pentru „savanții” antisemiți, „nasul foarte convex”, „buzele cărnoase, cu cea inferioară proeminentă”, și „ochii ieșiți din orbite” ar fi principalele caracteristici care compun așa-numita „mască de evreu” <endnote id="(560, p. 23)"/>. „Anomaliile faciale și malformațiunile craniului sunt cartea de vizită după care se poate distinge un jidan”, se scria În anii ’30 În reviste antisemite de tip Porunca Vremii. Caricaturile care apăreau În astfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vremea copilăriei -, pe când era odaia cea mare plină de boieri și de cucoane, intră un biet jidan cu falca umflată și cu barba Încâlcită de nu putea să vorbească. Teodoros Îi aruncase sfârleaza În barbă, după ce-l spoise pe obraz, mască, cu un pumn de mazăre făcăluită” <endnote id="(824, p. 169)"/>. O Întâmplare interesantă descrie Mihail Sadoveanu În romanul Duduia Margareta (1907), a cărui acțiune se desfășoară Într-un sat din Moldova. Este vorba despre arderea de Crăciun a bărbii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau „se Îmbracă jidani” <endnote id="(200, p. 110)"/>. Francisc Nistor a publicat una dintre puținele imagini ale unei astfel de „măști de evreu” din Maramureș. Toate elementele de recunoaștere despre care am amintit sunt reprezentate În exces În această mască : perciuni lungi, care ajung până sub bărbie, mustăți confecționate din păr de coadă de cal și barbă ca de țap - exagerat de lungă, de 24 de centimetri - făcută din fuior de cânepă <endnote id="(131, pp. 32 și 64)"/>. Măști
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
față plină cu pistrui”, jupânul Avrum - orândarul din povestirea O umbră (1906) - este descris și el cu „barba roșie” <endnote id="(410, pp. 13 și 280)"/>, iar domnul David - negustorul din romanul Baltagul (1930) - are barba și mustățile ca „o mască de arici roș ; stropituri mărunte de aceeași coloare Îi pătau partea neblănită a obrazului” <endnote id="(437, p. 54)"/>. Scriitorul cernăuțean Gregor von Rezzori (1914- 1998) nu face eco nomie de clișee atunci când descrie În textele sale memorialistice (Memoriile unui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Crăciun practicate În satele poloneze, În cadrul piesei populare Herod (de tipul Irozilor din folclorul românesc), un rol important Îi revine unui personaj „evreu- diavol” cârciumar. Un băiat se travestește În evreu cocoșat și șchiop, cu barbă și perciuni rituali, cu mască neagră și cu sac de negustor ambulant. La moartea regelui Herod, „evreul-diavol” se adresează astfel „soldaților lui Herod” : Poate că eu, proștilor, am să fiu regele vostru ? Am să mă duc la moșie și am să aduc velnița, Am să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
chestiunea cu umor și „cu toată energia autoironiei”. „Ca unul care nu suportă fudulia evreiască În monopolizarea geniului omenesc”, scriitorul evreu conchide : „când un evreu e stupid și nu are nici haz, e de asemenea inegalabil !” <endnote id="(860)"/>. Cu masca imparțialității pe chip, căzând taman În capcana de care, chipurile, se ferea mai tare, iată-l și pe istoricul literar Ion Rotaru glosând pe marginea acestui subiect : „Nu știu cum se Întâmplă - veghez cu strășnicie asupra gândului meu -, dar evreii, printre celelalte
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
opera sa nu cuprinde aproape nicăieri vreo mărturie directă a iudaității autorului” <endnote id="(691, p. 119)"/>. Pentru prozatorul Norman Manea, „identificarea cu Peter Schlemihl” nu are menirea de a marca alteritatea sa, ci neapartenența la „nici un ghetou al identității” : „Masca mi se lipise de față. Clasicul inamic public, Alogenul ! Fusesem dintotdeauna «celălalt», conștient sau nu, demascat sau nu, chiar dacă nu mă identificam cu ghetoul mamei mele și cu nici un ghetou al identității. [...] Să evit vizibilitatea, ca Schlemihl ? Fără umbră, fără
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Scrieri politice și literare. Manuscrise inedite și culegeri din ziare și reviste, vol. I (1870-1877), Editura Minerva, București, 1905. 130. George Călinescu, Istoria literaturii române, de la origini până În prezent, ediția a II-a, Editura Minerva, București, 1982. 131. Francisc Nistor, Măștile populare și jocurile cu măști din Maramureș, Baia Mare, 1973. 132. Nostra Aetate, din „Documentele Conciliului Vatican II”, Secolul 20, nr. 1-3, 1996, pp. 43-44. 133. Elie Wiesel, Toate fluviile curg În mare (memorii), Editura Hasefer, București, 1997. 134. Viviana Paques
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
atitudine criminală față de țară și popor care i-a hrănit și ocrotit 22 de ani. Din faptele 334 raportate de personalul polițienesc refugiat și din cele relatate de civili reiese că evreii, când au auzit de cedarea Basarabiei, dând jos masca ipocriziei, arătând adevăratele sentimente față de poporul român au dat mâna cu elementele comuniste formând în orașe și târguri comitete orășenești care au hotărât modul cum să primească Armata Roșie. S-au făcut bande înarmate de comuniști și evrei pentru a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]