6,587 matches
-
în orbită în jurul planetei Mercur. Sonda are 485 de kilograme și a fost lansată la bordul unei rachete Delta 2 în august 2004 pentru a studia compoziția chimică, geologia și câmpul magnetic al planetei Mercur. Este a doua misiune către Mercur prima fiind Mariner 10 în 1975. Sonda a fost lansată pe 3 august 2004 de către NASA de la Cape Canevral Air Force Station Florida.
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
sale este doar cu puțin mai mică că aria suprafeței uscate a Pământului. Marte se considera că are vârstă de 4,5 miliarde de ani, vârsta derivată din măsurători izotopice pe meteoriți și implicit extinsă la planetele de tip terestru (Mercur, Venus, Terra și Marte). Ziua marțiană durează cu o jumătate de oră mai mult decat ziua terestră și este uneori numită "sol" iar anul marțian durează aproape cât doi echivalenți pământești. Sateliții lui Marte sunt în număr de doi, numiți
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
s-a format acum 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua centrală - Soarele, al doilea obiect ca masă fiind planeta Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și Marte, numite planete terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
sunt considerate a fi o regiune distinctă, aflată dincolo de orbita planetei Neptun. Majoritatea planetelor din sistemul solar posedă un sistem secundar propriu, fiind orbitate de obiecte planetare denumite sateliți naturali, sau luni (dintre care două sunt mai mari decât planeta Mercur) sau, în cazul giganților gazoși, de către inele planetare (benzi subțiri de particule mici care gravitează în jurul planetei la unison). Majoritatea celor mai mari sateliți naturali se află în rotație sincronă cu perioada lor de revoluție, una dintre fețele lor fiind
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
o centură este mai departe de Soare, cu atât distanța dintre ea și orbita precedentă este mai mare, existând totuși și unele excepții. De exemplu, Venus se află la aproximativ 0,33 unități astronomice (UA) mai departe de Soare decât Mercur, în timp ce Saturn se află la 4,3 UA depărtare de Jupiter, iar Neptun la 10,5 UA de Uranus. Au fost făcute încercări pentru a determina relația dintre aceste distanțe orbitale (de exemplu, legea Titius-Bode), dar nu a fost acceptată
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
fost distruse, formând planete și planete pitice, iar resturile devenind obiecte minore. Din cauza punctului lor de fierbere foarte mare, numai metalele și silicații au putut rezista în sistemul solar interior fierbinte, aproape de Soare, iar acestea au format planetele de rocă Mercur, Venus, Terra și Marte. Deoarece elementele metalice constituiau doar o fracțiune foarte mică din nebuloasa solară, planetele terestre nu au putut deveni foarte mari. Giganții gazoși (Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun) s-au format mai departe de Soare, dincolo de linia
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
actual și Soarele va deveni o gigantă roșie. Din cauza faptului că suprafața sa va crește foarte mult, ea va fi considerabil mai rece decât va fi fost în perioada principală a vieții lui (cu maximum 2600 K). În urma măririi Soarelui, Mercur și Venus se vor vaporiza iar planeta Pământ va deveni nelocuibilă, zona locuibilă mutându-se la orbita lui Marte. În cele din urmă, nucleul nu va mai fi suficient de fierbinte pentru fuziunea heliului; Soarele va arde heliul pentru o
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
genera vremea; toate au cratere de impact și caracteristici tectonice de suprafață, cum ar fi rifturi și vulcani. Termenul de „planetă interioară” nu trebuie confundat cu termenul de „planetă inferioară”, care desemnează planetele mai apropiate de Soare decât Pământul (adică Mercur și Venus). Asteroizii sunt obiecte mici din sistemul solar, compuse în mare parte din roci refractare și minerale metalice, la care se mai adăugă gheața. Centura de asteroizi se află între planetele Marte și Jupiter, la o distanță cuprinsă între
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
UA. În ciuda descoperirilor cum ar fi Sedna, regiunea dintre centura Kuiper și norul lui Oort, o zonă cu raza de zeci de mii de UA, este încă practic necunoscută. Există, de asemenea, studii în curs de desfășurare ale regiunii dintre Mercur și Soare. Mai pot fi descoperite obiecte în regiunile neexplorate ale sistemului solar. În noiembrie 2012, NASA a anunțat că Voyager 1 a abordat zona de tranzit cu limita exterioară a sistemului solar, instrumentele sale detectând o intensificare bruscă a
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci”. Există o teorie a conspirației, care pune în circulație ipoteza asasinării poetului Mihai Eminescu. Această ipoteză consideră îmbolnăvirea sa psihică drept fiind o înscenare, aplicarea unui tratament bazat pe injecții cu mercur în cadru sanatoriului doctorului Alexandru Șuțu conducând deliberat - conform acestei teorii, la moartea poetului - instrumentată astfel politic. În acest complot se susține că ar fi participat chiar și prietenul lui, Titu Maiorescu, fapt ce l-a făcut pe Eminescu să
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
acest complot se susține că ar fi participat chiar și prietenul lui, Titu Maiorescu, fapt ce l-a făcut pe Eminescu să creadă că are „amici reci și dușmănoși”. Conform lui Theodor Codreanu, principala cauză a morții este tratamentul cu mercur aplicat de doctorul Șuțu: „Acum nu mai încape îndoială: acela care i-a grăbit moartea lui Eminescu (psihică și fizică) a fost doctorul Șuțu, medicul ales de Titu Maiorescu pentru a-l vindeca pe poet”. Diverse personalități, cum ar fi
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
a fost un om pe deplin sănătos, un sfânt dezbrăcat de orice interes egoist [...] un geniu, din cele ce se nasc la câteva secole unul”. Din cauza tratamentului aplicat de doctorul Alexandru Șuțu, Eminescu moare pe 15 iunie 1889 intoxicat cu mercur. De remarcat că George Călinescu a susținut diagnosticul de sifilis într-o carte din 1932. Grupul de autori care au scris "Maladiile lui Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor" a susținut că Eminescu a fost diagnosticat greșit, fiind vorba de
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
lui Johann Liss (Szépmüvészeti Múzeum, Budapesta). Acest motiv e preluat și de Velázquez (imaginea din stânga). Educația lui Dionis de către nimfe și legătura lui amoroasă cu Ariadne devin teme ale protoclasicismului francez din epoca raționalismului, de exemplu la Nicholas Poussin, în "Mercur îl încredințează pe Bacchus nimfelor", ca. 1625-27, Musée du Louvre, dar și în diverse reprezentări ale Bacchanalelor cu accentul pus pe exercitarea cultică a dansului și a muzicii. Arta rococoului nu a mai fost atât de interesată de temă, ea
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
-se o ușoară modificare a regimului termic în ultimii ani datorită lacurilor de acumulare, încălzirii globale și poluării atmosferei. Temperatura maximă absolută cu o valoare de 40,3 °C (24 iulie 2007) a fost depășită în vara anului 2012, când mercurul termometrului a urcat până la 41,9 °C în ziua de 7 august. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 541 mm/m²/an, existând diferențe între sezonul cald (82,8 mm-luna iunie) și cel rece (24 mm-luna februarie). Aversele sunt
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
o cometă cade în apropiere de Saturn ar anunța ciumă, secetă și trădări; când ar cădea pe lângă Jupiter ar prevesti revoluții; aproape de Marte ar semnifica războaie; aproape de Soare, calamități pe tot globul; aproape de Lună, inundații; aproape de Venus, moartea nobililor; aproape de Mercur, un număr mare de nenorociri. Apariția unei comete a provocat și teama că ar putea să lovească Pământul. Coliziunea cu un nucleu ar putea avea efecte catastrofale în lumea întreagă, dar probabilitatea ca un astfel de eveniment să se întâmple
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
înclinație pentru matematică, acceptă în 1594 funcția de profesor de matematică și astronomie la Universitatea din Graz, Austria. Aici lucrează la un complex de ipoteze geometrice având ca scop explicarea depărtării dintre orbitele celor cinci planete cunoscute în acel timp (Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn). Kepler consideră că soarele exercită o forță care scade proporțional o dată cu îndepărtarea de o planetă: „Planetele se mișcă în consecință pe o traiectorie eliptică, în centrul căreia se găsește soarele”. În acest fel enunță prima
Johannes Kepler () [Corola-website/Science/298358_a_299687]
-
și o proprietate, unde se începe construcția unui nou observator astronomic. Înainte de terminarea construcției, Brahe moare pe neașteptate în urma unei insuficiente renale acute, provocate - cum s-a stabilit mai tarziu printr-o examinare toxicologica a părului - de o intoxicație cu mercur. Au circulat felurite speculații cu privire la posibilitatea unei otrăviri, mai probabil este însă faptul că Brahe - care se ocupă și cu alchimia - s-a intoxicat singur din neprevedere. În ciuda observațiilor sale amănunțite, Brahe nu a acceptat teoria heliocentrica a universului, ci
Tycho Brahe () [Corola-website/Science/298345_a_299674]
-
opere ale elevilor săi pe care le supervizează, precum: Acum, la 400 de ani de la moartea lui, doi oameni de știință - unul danez (Kaare Lund Rasmussen) și celălalt ceh (Jan Kucera) = au infirmat ipoteza decesului ca urmare a otrăvirii cu mercur a savantului.(comunicat postat pe site-ul Universității din Aarhus)2012.
Tycho Brahe () [Corola-website/Science/298345_a_299674]
-
promițătoare soluții tehnice o reprezintă conversia directă a energiei chimice din hidrogen în electricitate, prin intermediul pilelor de combustie. Hidrogenul a fost descoperit de către chimistul și fizicianul englez Henry Cavendish în 1766, în urma unui experiment în care a studiat reacțiile dintre mercur și acid. Când a amestecat cele două substanțe, a observat apariția unor mici bule de gaz în amestec. Acest aspect l-a determinat să efectueze o cercetare suplimentară, numind substanța necunoscută „aer inflamabil”. În 1781 a descoperit că acest element
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
contraindicat. Ridic atenție la caracterul non-selectiv al acestui antibiotic. Afectează celulele vii în egală măsură, fie că sunt bacterii fie că sunt celule ale corpului uman. Efectul pe care îl are în organism este similar cu al altor metale precum mercurul, plumbul sau arsenicul. Argintul nu are rol în organism. Recomand citirea cu atenție a următorului paragraf. El reflectă o opinie larg răspândită. În cazul în care doriți să consumați produse cu argint, vă rog, cercetați bine înainte.* Sub formă de
Argint () [Corola-website/Science/297156_a_298485]
-
loc de la vest la est, în sens invers față de rotația celorlalte planete. Cu un diametru de 12.100 km, Venus este, ca poziție, a doua planetă (pornind de la Soare) din sistemul solar, orbita sa fiind cuprinsă între cea a planetelor Mercur și Pământ. Venus este cu foarte puțin mai mică decât Pământul, dar atmosfera sa este foarte diferită: în principal, aceasta este compusă din 96 % gaz carbonic și 3,5 % azot. Ea este înconjurată de un văl gros de nori repartizați
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
temperatura la sol ajunge până 460 °C. Suprafața planetei Venus este plină de platouri vulcanice, circa 80 % având o variație a înălțimii nu mai mare de 1 km. Se pare că mulți vulcani sunt încă activi. La fel ca și Mercur, Venus nu are sateliți. Adeseori numită, impropriu, „"steaua ciobanului"”, Venus s-a format în aceeași epocă și în aceeași regiune din spațiu ca Terra, probabil pe baza unor materiale similare. Ea are o mărime asemănătoare cu Terra: 95% din diametrul
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
sa internă în evenimente periodice majore de remodelare a suprafeței. Atmosfera planetei Venus este compusă din 96,5% dioxid de carbon, 3,5% azot, iar restul din alte substanțe. Temperatura este foarte ridicată, fiind chiar mai mare decât pe planeta Mercur. Venus orbitează Soarele la o distanță medie de circa 108 milioane de kilometri (circa 0,7 UA), și efectuează o orbită la circa 224,65 zile. Deși toate orbitele planetare sunt eliptice, a lui Venus este cea mai apropiată de
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
ani. Din cauza acestei mișcări retrograde, durata unei zile solare pe Venus este semnificativ mai mică decât cea a unei zile siderale, de 116.75 zile pământene (ceea ce face ca ziua solară venusiană să fie mai scurtă decât cea a planetei Mercur, de 176 zile pământene); un an venusian durează circa 1,92 zile solare venusiene. Pentru un observator al suprafeței planetei Venus, Soarele pare să răsară la vest și să apună la est, iar durata de la un răsărit la următorul este
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
numărul perfect, corpurile cerești trebuie să fie tot zece la număr. Dat fiind că numai nouă sînt vizibile, ei inventează un al zecelea, pe care-l numesc "Antihton" (Contrapămînt). Cele zece corpuri cerești, gândite a avea formă sferică, sînt următoarele: Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Soarele, Luna, Pământul, Calea lactee (stelele fixe) și Contrapământul. În centrul universului se află o masă de foc, iar Pămîntul se mișcă în cerc în jurul focului central (care nu este identic cu soarele ci mai degrabă
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]