6,725 matches
-
băut și poveștile de-acum cam nesărate, după părerea moșului, l-au indispus și a început să-și piardă răbdarea. Când boierul, într-un târziu, a început să se șteargă la gură după toate bunătățile mâncate, bătrânul a zis cu mirare: „Doamne, boierule, după cât de bune bucate ai mâncat, eu cred că și căcatul dumitate este bun. Eu aș da doi căcați de-ai mei pe unul de-a dumitate, să-i mănânci”. Deși era atât de sarcastic în ironizările sale
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
că nu mă cunoștea prea bine, era orbit de ceea ce ieșise din el de când mă cunoscuse: un alt ego plin de pasiune și veselie, un ego al primei naturi, când trăia în Belgia natală. Întoarcerea la București a provocat multă mirare, mai ales pentru cei care contaseră pe faptul că voi „fugi”, și cu asta ei înșiși sperând să se „elibereze” de corvoada de a mă tracasa tot timpul și a mă arunca în paroxismul cel mai negru. Mă forțam să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la o anumită oră din zi, la o anumită oră din noapte. Încerc să comunic cu tine prin stele, dar biocurenții care emană din corpul meu nu au o rază de acțiune decât de câțiva metri. Deci nu e de mirare că nu primesc nici un semn de la tine. Și totuși uneori mi se pare că ești foarte, foarte aproape de mine, că îți pot atinge fața, părul. E o senzație scurtă, dar foarte intensă. Plătesc aceste clipe scurte de plenitudine cu mult
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
descriu), scăzând astfel nota generală a spectacolului care putea fi considerat excepțional. Pentru cei care nu au avut vreodată ocazia să-l asculte pe Daniel Mucedu, stabilit în Germania și solicitat pe multe mari scene, li se vor părea de mirare consemnările mele. Voi insera aici secretul performanței sale, extras din declarațiile făcute. Spunea cu seninătate că, timp de un an întreg, a exersat permanent câte patru ore de cântat continuu, cu mare atenție, dimineața și alte patru ore după-amiaza. Așa
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
era deja în plină afirmare. Așadar, cel care va deveni un cunoscut compozitor francez și care cunoștea încă din copilărie tainele pianului și ale armoniei, cucerea la vârsta de 12 ani Marele premiu al Romei. De aceea, nu este de mirare că Bizet a compus în 1863, la vârsta de 25 de ani, opera Pescuitorii de perle. Ca orice artist romantic, a fost atras de teme care abordau domeniul fabulației sau al unor confruntări, care permiteau reliefarea și dezvoltarea sensibilității și
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Vă aștept în august. Acasă, punând în cumpănă problemele noastre și mai ales marea omenie a revizorului Stratula am început deja să ne gândim cum vom mișca bagajele. * Am plecat la Volcioc însoțit de Petrișor care nu mai prididea de mirare cum de poate merge o școală, adică vaporul, pe apă, fără să cadă în adânc. În tabără am găsit pe colegul și foarte bunul prieten Neculai Dragomir, de loc din acelaș sat cu mareșalul Averescu, eroul de la Oituz. Tot aici
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o conferință de presă cu cancelarul Austriei, și în franceză, la toastul rostit la dineul oferit în onoarea președintelui Beninului. Urmăream translația colegilor și am sesizat, în ambele cazuri, nuanțe puțin diferite ale traducerilor față de ce spusese Ceaușescu și, spre mirarea mea, acesta a întrerupt discursul, a repetat cele spuse, solicitând traducerea exactă. Era cunoscut că nu știa limbi străine și nu-mi dau seama cum oare intuia inexactitățile din translație? La vizitele la nivel înalt avea grijă să acorde presei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în românește. La un moment dat, s-a apropiat de noi o persoană distinsă, ce părea patroana librăriei, și ne-a întrebat mirată: "Sunteți români?" Am confirmat și s-a interesat cu ce ocazie în Chile. "Păi suntem de la ambasadă." Mirarea i s-a accentuat și mai mult, explicându-ne că până atunci nu venise nici o persoană de la ambasadă la librărie, deși se află de mulți ani în același loc. Ne-a întrebat ce cărți căutam și când i-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ale conspirației internaționale împotriva României. Ficatul? Format din patru lobi, trimitea direct la serviciile secrete din "țările socialiste frățești" vecine, cărora România "nu le căzuse bine "la ficat", plus Mosadul. Prețurile? Bineînțeles prețurile "Excursionării", ale trădării "obiectivului" și "obiectivei". De mirare că după ce lt. maj. G.G.O. a transmis "stenograma bombă" de mai sus nu am fost amândoi "umflați"! Un alt compartiment, la fel de generos și de incitant al Dosarului îl constituie cel care găzduiește zecile de "caracterizări" și informări privindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
digul anti-tanc dinspre comuna vecină Todireni, iar femeile sunt cernite, veșnic cu ochii în lacrimi. Într-o zi, pe izlazul comunal Hlipiceni aterizează un avion, după ce a făcut câteva raiduri deasupra celor două comune. Sătenii speriați au privit cu mare mirare apariția, zborul și aterizarea pe islaz a aparatului, ca apoi curiozitatea să-i împingă spre acel loc, spre a vedea ce se întâmplă. Mare le-a fost mirarea când au văzut că din aparat s-a dat jos pilotul, îndreptându
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
câteva raiduri deasupra celor două comune. Sătenii speriați au privit cu mare mirare apariția, zborul și aterizarea pe islaz a aparatului, ca apoi curiozitatea să-i împingă spre acel loc, spre a vedea ce se întâmplă. Mare le-a fost mirarea când au văzut că din aparat s-a dat jos pilotul, îndreptându-se către curioși, care au aflat că este fratele domișoarei Aurica Dumitrescu, secretara comunei. După ce s-au văzut, s-au îmbrățișat și au stat de vorbă, informânduse de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
digul anti-tanc dinspre comuna vecină Todireni, iar femeile sunt cernite, veșnic cu ochii în lacrimi. Într-o zi, pe izlazul comunal Hlipiceni aterizează un avion, după ce a făcut câteva raiduri deasupra celor două comune. Sătenii speriați au privit cu mare mirare apariția, zborul și aterizarea pe islaz a aparatului, ca apoi curiozitatea să-i împingă spre acel loc, spre a vedea ce se întâmplă. Mare le-a fost mirarea când au văzut că din aparat s-a dat jos pilotul, îndreptându
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
câteva raiduri deasupra celor două comune. Sătenii speriați au privit cu mare mirare apariția, zborul și aterizarea pe islaz a aparatului, ca apoi curiozitatea să-i împingă spre acel loc, spre a vedea ce se întâmplă. Mare le-a fost mirarea când au văzut că din aparat s-a dat jos pilotul, îndreptându-se către curioși, care au aflat că este fratele domișoarei Aurica Dumitrescu, secretara comunei. După ce s-au văzut, s-au îmbrățișat și au stat de vorbă, informânduse de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
întâmplat să facem două ore la rând era perioada când profesorii începuseră să fie concentrați pentru război și noul profesor de română ne-a anunțat o teză de literatură, un fel de extemporal, însă cu note "trecute în catalog". Spre mirarea noastră, domnul profesor a scris pe tablă: "Compoziție poetică. Subiect liber ales". A urmat o foială, consultări șoptite, și fiecare a început a scrie un subiect care credea că este mai "literar". Eu am ales ca temă "La gară". Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai încăpea nici o variantă, nici o alternativă. * Sărbătoarea Paștelui (însoțită de alte "paște", la catolici și evrei), toate petrecute aproape în același timp, constituia, în anii interbelici, o jubilație generală. E drept că, în această ambianță, întrebările filosofice se estompau și mirările păleau. În acea vreme locuiam într-o vie mărginită de o mulțime de arbuști în care, în Secare zi, în preajma Paștelui, se petreceau micile explozii de inflorescențe care îmi umpleau sufletul de încântare. Între rândurile de vie înfloreau (toți odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Ba chiar, din când în când, mai dormeau la el în cameră, pe podele, și doi lucrători de la Arsenal, ajutoarele lui, toți bucureșteni „șmecheri”, pe care nu-i prea aveau la stomac gazdele noastre. În asemenea îmbulzeală nu e de mirare că tifosul exantematic a pătruns și în căsuța dintre zarzări: bătrâna proprietăreasă a [15] murit repede repede, vecinul de la Arsenal era gata-gata să se prăpădească, scăpând ca prin minune, slab și galben-străveziu, dar noi, îngrijiți, spălați și curățați de mama
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
lovituri de berbec ale năvălirilor barbare, pe când celălalt a renegat naționalismul pentru blidul de linte întins de burghezia bancară liberală și pentru osanalele presei evreiești care l-a ridicat în slavă. După toate cele spuse mai sus, nu e de mirare că, în vara anului 1922, m-am dus la Vălenii de Munte, la cursurile Universității populare a lui N. Iorga. Nu e lipsit, cred, de semnificație că cel care m-a determinat mai mult [31] la aceasta a fost Victor
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Crețu. Nu mi-am făcut niciodată niciun fel de însemnări zilnice sau de alt fel despre întâmplările la care luam parte sau despre cele auzite, așa încât toate cele povestite în aceste pagini sunt scrise din memorie. Nu e deci de mirare că multe amănunte îmi scapă, și că nu-mi aduc aminte bine cine și ce a vorbit. Știu sigur numai că au [36] vorbit împotriva lui „numerus clausus” Radu Budișteanu și Șerban Cioculescu. Pe când vorbea acesta din urmă, din banca
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ofițerilor activi împotriva teteriștilor, intelectuali prin definiție, care le amintesc permanent inferioritatea culturii lor. Când te gândești că ani de zile am fost conduși de oameni inculți, cu abia 6-8 clase de liceu și o școală militară, nu e de mirare că am ajuns unde suntem! Căci nu mai e un secret pentru nimeni că nu există administrație mai haotică decât aceea a unităților militare, în care toate „situațiile”, combinate de „majori” și de „furieri” sunt false. [40] Așa au început
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
legătură cu problema în sine, aceea a acaparării economiei românești de către [41] evrei și aceea a falsificării specificului național prin preponderența tot mai accentuată a evreilor în literatură, artă, presă (mai ales!) și chiar în Universitate, încât nu e de mirare că un număr destul de mare de studenți, mai puțin respectuoși față de trecutul lui Niculae Iorga, l-au huiduit la ieșirea de la o conferință ținută la Ateneu. Am spus și atunci, și nu văd de ce n-aș spune și acum la
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
credință nu e niciodată zadarnic. Dar câte sute de ani i-au trebuit creștinismului pentru a cuceri imperiul roman?... Soarta sau întâmplarea a voit însă altfel. Niculae Iorga a devenit cel mai neînduplecat adversar al naționaliștilor și nu e de mirare că lupta acestora a părut ani întregi zadarnică, fără nicio perspectivă, mai ales dacă se ține seama că și celălalt vechi conducător naționalist, A. C. Cuza, era tot așa de personal, sfârșind prin fărâmița L.A.N.C. în câteva grupuri ce uitaseră de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
restrâns, să fiu numit subsecretar de stat, deoarece conduc efectiv întregul Minister al Cultelor și Artelor la care el nu se amestecă. Generalul Antonescu a făcut câteva obiecțiuni tot în legătură cu „numărul” miniștrilor, dar aștepta să vadă ce spune Sima. Spre mirarea profesorului Brăileanu și a mea - căci luasem parte la consiliile restrânse de Marți dimineața, unde se discutau chestiunile privind Ministerul nostru - Sima nu a fost deloc categoric și chestiunea s-a amânat fără termen. Peste câteva zile m-am dus
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a trimis, puține zile după ce am fost numit secretar-general al Ministerului, un decret gata-întocmit în acest sens, cu raport semnat de el, prin secretarul Comisiei, fostul meu coleg de liceu și de Facultate, Victor Brătulescu. I-am arătat lui Victor mirarea mea pentru acest gest „spontan”, după ce doi ani refuzase să intre în legalitate, iar apoi am rupt decretul și l-am azvârlit la coș, căci mi s-ar fi părut nedemn pentru mine să primesc această umilință a celui ce
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
nicio vină în prigonirea și asasinatele din 1938-1939. Niculae Iorga era însă [225] pentru toți legionarii (și niciunul nu și-a schimbat în vreun fel această părere), instigatorul și deci vinovatul moral incontestabil de asasinarea Căpitanului; nu e deci de mirare că acei câțiva legionari ce l-au ridicat de la Sinaia socoteau că trebuie pedepsit. Firește că ecoul acestei crime politice a fost cu totul defavorabil Legiunii, atât în țară cât și în străinătate, căci cei mai mulți nu cunoșteau sau uitaseră repede
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
convingere și din sentiment, nu din interese. A avut totuși în permanență o atitudine destul de frumoasă, intervenind pentru reintegrarea lui Kico la catedră (după 1941) și dându-mi mie sprijinul Ministerului Propagandei pentru publicațiile științifice ale Muzeului. Nu e de mirare că nu toți înțelegeau sau acceptau cu resemnare noua situație, căci chiar mulți dintre legionari socoteau neapărat că trebuie să li se încredințeze un post de răspundere în viața publică, chiar dacă nu aveau pregătirea pentru postul cerut. Astfel unul dintre
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]