8,023 matches
-
anii de facultate... ochii tăi privind beizadelele uteciste jucând tenis În Herăstrău sau Înotând aiuristic și beți prin lacul Snagov. Ghiftuiți și fără nici un fel de necazuri, plecând În vacanță sau sosind cu piepturile bombate din străinătate... pachetele de cafea mirosind a naftalină și săpun, Kent-uri mucegăite după ce s-au plimbat prin toate șifonierele țării și prin toate cabinetele medicale. Îți iei rația. Ulei și zahăr. Îți vine să râzi când treci strada. „Anușka a vărsat deja uleiul”, treci grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pătate cu vopsele de ulei, canapelele cu arcurile pe-afară și paturile ridicate pe picioarele făcute din cărți de telefon. Încet-Încet, realiză că majoritatea prietenilor ei aveau case unde existau covoare pe jos și, dacă intrai În bucătăria lor, nu mirosea extrem de tare a terebentină pentru că chiuveta era plină cu pensule puse la Înmuiat Împreună cu un munte de vase. Și că nu existau semne făcute cu cărbunele pe toate tablourile din casele lor și nici nu aveau pânze pe jumătate terminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
L-am ținut În brațe când plângea, dar până la urmă n-a ajutat cu nimic, așa că i-am pus capăt. Și tipul dinaintea lui? Max? Părea drăguț. — Părea - mai puțin drăguț era faptul că trebuia să pună mâna și să miroasă toate lucrurile Înainte. L-am dus la terapie cognitiv-comportamentală. A făcut o vreme, apoi s-a lăsat păgubaș. A, și făcea pipi așezat. Phil Își ridică privirea din farfurie: —Și ce-i așa de rău să stai jos ca să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ai un frățior sau o surioară. La 32 de ani. E de necrezut! Atunci Ben năvăli În cameră. Purta pijamale cu Bob the Builder și pălăria și petecul de ochi din costumul de pirat primit de ziua lui de la Ruby. Mirosea un pic a scutec cu pipi. Fi nu reușise să-l schimbe În noaptea precedentă. —Blestema de flățior mai mic, declară el. Cheamă Connor și face căcățel de iepuraș și vomită la mine. —Știu, dragule, spuse Fi, dar n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
americani, care Îl cumpărase Înainte să afle că firma la care lucra Îl mai trimitea un an În America. Răspunse la ușă Îmbrăcat În blugi și Într-un tricou alb, cu picioarele goale. Avea părul Încă umed de la duș și mirosea a șampon și a piele caldă și curată. Când o pupă de bun-venit Îi spuse că arăta minunat, și ea abia se mai abținu să nu sară pe el chiar din ușă. În loc de asta, observă celălalt miros grozav care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
timpul să-mi faci cunoștință cu părinții tăi. La urma urmei, ei sunt așa o parte importantă din viața ta și nu i-am cunoscut până acum. Mă simt de parcă nu te-aș cunoaște În Întregime. —Așa e, spuse ea mirosind parfumul dulce al freziilor. Cred că a venit momentul să-i cunoști. Începuse să se Întunece așa că se hotărâră s-o ia Înspre mașină. Nu făcură nici 2 pași când Sam se opri. O femeie venea Înspre ei. Era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Alfie și se strâmba la el. Când Îi curseră niște bale Împreună cu vomă pe obraz, scoase un șervețel curat din buzunarul pantalonilor și Îl șterse cu grijă. E mai bine, nu-i așa? Doar nu vrem să te duci acasă mirosind a vomă, nu? Se Întoarse la Hannah. Auzi, ce-ar fi să-ți arate Ruby cum să montezi căruciorul, și eu să am grijă de Alfie În timpul ăsta. Hannah aprobă din cap. Chanel Îl duse În cealaltă parte a magazinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe fereastră și am golit pe mine ceea ce mai rămăsese din sticlă. Asfaltul fugea și în același timp fugea mirosul zăpușelii și al mării care era deja aproape. Am lăsat volanul și mi-am apropiat mâinile de față ca să le miros. Căutam o urmă a cruzimii mele, Angela. Am găsit doar un miros de rugină, poate cel al scării. Am scuipat pe el. Am scuipat pe cutele vieții mele, ale bunăstării mele, ale inimii mele. Apoi mi-am frecat mâinile una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă reobișnuiesc cu bărbatul pe care credeam că îl cunosc și care se pierduse într-un pahar de vodcă la o mizerabilă chemare, topindu-se ca și cuburile acelea murdare de gheață. Mi-am apropiat mâna de gură să-mi miros răsuflarea. Nu, nu mirosea a alcool. — Ciao, iubitule. Elsa își lăsă mâna pe umărul meu. M-am întors și am sărutat-o imediat. Sărutarea mea căzu rău, fără să nimerească buzele. Era în cămașa din pânză topită, sub țesătura căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe care credeam că îl cunosc și care se pierduse într-un pahar de vodcă la o mizerabilă chemare, topindu-se ca și cuburile acelea murdare de gheață. Mi-am apropiat mâna de gură să-mi miros răsuflarea. Nu, nu mirosea a alcool. — Ciao, iubitule. Elsa își lăsă mâna pe umărul meu. M-am întors și am sărutat-o imediat. Sărutarea mea căzu rău, fără să nimerească buzele. Era în cămașa din pânză topită, sub țesătura căreia se ghiceau sfârcurile înnegrite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a pierdut simțul orientării. Gata, acum apăs pe claxon, îl fac să-i sune în oasele spinării. Dar mă gândesc deja la mama. Și ea își luase carnetul de conducere târziu, își făcuse un cadou. Urca în mașinuța ei care mirosea a ceară de lustruit mobila și se ducea cine știe unde. Cu paltonul din stofă în brăduleț bine împăturit pe scaunul de lângă ea. Conducea exact ca femeia din fața mea, strângând prea tare volanul, de parcă i-ar fi fost frică să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îl făcea, aspră și infantilă, tulbure și melancolică: fața unei curve. Croncăni ceva, poate o înjurătură, în timp ce o lăsam să dispară în oglinda retrovizoare. Era. În noaptea aceea era. Ușa se deschise încet, câinele ieși pe prag, veni să mă miroasă, să dea din coadă între picioarele mele și păru să mă recunoască. Italia era acolo în fața mea, cu mâna foarte albă sprijinită de ușă. Am împins-o înăuntru cu trupul meu. Poate dormea, pentru că gura ei era mai puternică decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de înțeles că era mai bine să mă întorc înăuntru. Apa îmi curgea pe gulerul puloverului. Am zâmbit. — It’s okay, am strigat. A zâmbit și el. Era tânăr, dar avea pielea feței însemnată de meseria aceea de vânt și mirosea a alcool. Ridică brațele spre cer. — God! God! și se îndreptă spre proră. O pasăre s-a așezat pe neașteptate lângă mine, n-am văzut-o venind. Penele de o culoare murdară, între gri și verde, picioarele palmate strânse împrejurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cei de la care cumpăram alimentele sau ziarele, pierdeau puțin din amabilitatea lor. Doar un bar rămânea aproape gol, o baracă cu un acoperiș de iută și câteva mese risipite pe plajă. Se afla aproape de vărsarea râului în mare, unde apa mirosea urât și din această cauză pe plajă nu era multă lume. Proprietarului i se spunea Gae, un bătrân tânăr cu un trup de Christos, acoperit doar cu un pareo spălăcit. Îl descoperisem în vara aceea întâmplător, în timpul unei plimbări până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-o să coboare la restaurant. Aveam chef să o privesc în mijlocul lumii care ne credea străini. Coborî cu întârziere. Se îndreptă în grabă spre o masă din fundul sălii, lângă ușa de sticlă care dădea spre altă sală. Comesenii mei miroseau a vin și a invidie profesională. Manlio sosise doar în dimineața aceea și era sătul deja. Îl făcea harcea-parcea pe un cercetător american, un guru al farmacologiei alternative. Disprețuia inspirând fumul țigării. Bricheta de aur se afla lângă șervețel. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din hol și am auzit vocile care proveneau din salon. M-am strecurat în baia de serviciu și mi-am spălat fața înainte de a merge acolo. Ciao, ciao, ciao. Lovituri pe spate, sărutări. Adieri de parfum, șuvițe de păr, respirații mirosind a vin și a țigări. Stau sprijinit de bibliotecă, Manlio este în fața mea. Vorbește despre orice. Despre bărci, despre Martine, care se află din nou în clinică pentru dezintoxicare, de o sutură abdominală întinsă ca un funduleț de copil care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
au apăsat, pernele deranjate, pahare peste tot, scrumiere pline de mucuri. Elsa și-a scos deja pantofii: — Frumoasă petrecere. — Da. Mă ridic și culeg o scrumieră. Nu pune mâna pe nimic, se ocupă mâine Gianna... — Arunc doar mucurile, să nu miroasă. Merge în cameră, se demachiază, își ia cămașa de noapte. Eu rămân în fața televizorului în mijlocul cimitirului aceluia de pahare murdare. Mai târziu mă culc la locul meu, mă sucesc de câteva ori și rămân apoi lungit pe o parte. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pașii mei grăbiți. Mă îndepărtez de spital, ca un hoț cu o pradă indecentă. O iau pe strada care duce până la o cafenea pe care o cunosc. Mă urmează pe scara în spirală până la etaj, într-o sală goală care miroase a fum stătut. Se așază lângă mine, foarte aproape. Mă privește, apoi nu mă mai privește, apoi mă privește din nou. — Te-am așteptat. — Scuză-mă. Te-am așteptat mult. De ce nu mi-ai telefonat? Nu răspund, n-aș ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și expresia chipului care nu-mi lasă nici o portiță de ieșire. Ar trebui să-i spun de Elsa, dar astăzi n-am chef de șocuri afective. Mă obosește să stau cu ea, lipit de masa asta, este prea puțină lumină, miroase a fum și mai sunt și peștișorii aceia uitați acolo ca niște confeti de la un carnaval terminat. Pe neașteptate începe să plângă în hohote, se aruncă la gâtul meu, cu buzele și nasul ude. Nu mă părăsi. O mângâi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Pe neașteptate începe să plângă în hohote, se aruncă la gâtul meu, cu buzele și nasul ude. Nu mă părăsi. O mângâi pe obraz, dar mâinile îmi sunt rigide, sunt ca niște labe. Respiră pe mine, mă sărută. Gura îi miroase ciudat, a rumeguș, a stomac deranjat. O opresc, opresc răsuflarea aceea care mă scârbește. — Spune-mi că mă iubești. — Termină! Dar își pierduse orice urmă de control. — Nu, nu termin... Se agită pe scaun, sughite. Se aud pași pe scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se dezbracă, își desface ceasul și îl așază pe suprafața de marmură a unei vechi noptiere. Alături, tata își scoate pantalonii și îi pune pe umerașul de lemn. Tata care face dragoste cu bătrâna casieră cu chipul suferind și ceafa mirosind a parfum amar, într-o pensiune ascunsă pe o străduță de lângă mezelăria unde ea a mâncat limbă în sos verde. Ce se întâmplase cu ei? Și ei lăsaseră un pat călduț și boțit într-o pensiune cu scări înguste, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de mână în melasa așteptării tale. Aș fi putut să merg așa înainte pentru totdeauna. Poate că înnebunesc. Poate că nebunia este această precizie fără calcule, această stare de grație constantă. Apoi, într-o seară, m-am dus la ea, mirosea a alcool și nici măcar nu se spălase pe dinți pentru a ascunde mirosul. Era dezordonată, în halat, și totuși părea să fie din nou ea însăși. Ochii, cu cearcăne negre, își pierduseră patina aceea opacă. Mi-a cerut să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mirosul capului tău, Angela, și toate mirosurile pe care, an de an, le-ai adus de afară în casă. O anumită perioadă ai avut mirosul mâinilor tale transpirate, al creioanelor carioca, al plasticului din care erau făcute păpușile tale. Ai mirosit a școală, a coridoare închise, a iarbă din parc și a smog. Sâmbăta seara ai deseori mirosul localurilor pe care le frecventezi și al muzicii pe care ai ascultat-o. Mirosuri de ceea ce ți-a rămas în suflet. Am respirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un roi de musculițe. În toți anii aceștia am căutat-o olfactiv. De-ai ști de câte ori am urmărit un halou îndepărtat, am intrat pe o străduță, am urcat niște trepte! Ea a rămas în mirosuri. Și acum, știi, dacă îmi miros mâinile în camera aceasta aseptică, dacă îmi vâr nasul în mâini, știu că-i găsesc mirosul. Pentru că ea mi-a intrat în sânge. Ochii ei plutesc în venele mele, două găuri luminoase ca ochii unui caiman în noapte. Primele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Stătea acolo cu fața aceea benignă și sătulă, iar atmosfera din jurul sferei ei apărea diafană în întuneric: părea curioasă să ne vadă. Eu eram puțin amețit, băusem unul după altul cel puțin trei pahare pline cu vin. În localul acela mirosind a mâncare reîncălzită și a băuturi proaste mă simțeam fericit pentru că eram cu ea, la sute de kilometri depărtare de orașul în care trăisem ca un șobolan. Fericit pentru că viața noastră începea și fiecare etapă ar fi fost splendidă, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]