6,914 matches
-
pentru a se perfecționa continuu, atât în domeniul sportiv cât și în cel muzical. Toate aceste manifestări au trecut probabil neobservate, ele acutizându-se odată cu consumul de energizante, droguri și alcool. Incapabil să aibă relații normale cu familia și prietenii, comportamentul muzicianului a devenit tot mai imprevizibil, toate acestea conducând la o adevărată prăbușire psihică, care a debutat prin 1983-84, și din care acesta nu a mai reușit să-și revină. Problema este că medicația avea efecte adverse, și chiar dacă aceasta l-
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
a ameliorat, astfel încât a plecat într-un turneu în Europa, fiind extrem de bine plătit. În 1987 s-a întors acasă, în Fort Lauderdale, având în cont mai mulți bani ca niciodată. Medicația îi provoca însă tremurături ale mâinilor. Jaco Pastorius, muzicianul de geniu, cel care se considera cel mai mare basist al tuturor timpurilor, incapabil să accepte o atare situație, a început să înlocuiască medicația cu alcoolul, comportamentul său devenind tot mai greu de acceptat de cei din jur, într-un
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
cu Joni, Jaco Pastorius a cumpărat o casă în Deerfield Beach, în care s-a instalat împreună cu a doua sa soție. Ingrid i-a dăruit doi fii, gemenii Julius Josef și Felix Xavier, născuți în 9 iunie 1982. Amândoi sunt muzicieni, primul este percuționist, al doilea este basist. Ingrid a divorțat de Jaco Pastorius în 1985. S-a stins din viață în 2011, în urma complicațiilor produse de un anevrism aortic. Descris adesea în termeni hiperbolici, ca un personaj de legendă al
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
de Jaco Pastorius în 1985. S-a stins din viață în 2011, în urma complicațiilor produse de un anevrism aortic. Descris adesea în termeni hiperbolici, ca un personaj de legendă al jazzului, Jaco Pastorius rămâne indiscutabil unul din cei mai importanți muzicieni ai sec.20, și este unul din cei mai influenți basiști ai epocii sale. William C. Banfield, director de Africana Studies, Music and Society la Berklee College, îl descrie pe muzician drept unul din puținii americani care au definit o
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
Jaco Pastorius rămâne indiscutabil unul din cei mai importanți muzicieni ai sec.20, și este unul din cei mai influenți basiști ai epocii sale. William C. Banfield, director de Africana Studies, Music and Society la Berklee College, îl descrie pe muzician drept unul din puținii americani care au definit o mișcare muzicală, categorie în care îi include pe Jimi Hendrix, Louis Armstrong, Thelonious Monk, Charlie Christian, Bud Powell, Charlie Parker, Dizzy Gillespie, Sarah Vaughan, Bill Evans, Charles Mingus și Wes Montgomery
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
prezent doar 7 basiști au fost incluși în acest adevărat panteon al muzicii de jazz, respectiv restul de șase fiind Jimmy Blanton, Ray Brown, Ron Carter, Charles Mingus, Charlie Haden și Milt Hinton. Numeroși artiști au compus piese în amintirea muzicianului, cum ar fi piesa “Jaco”, compusă de Pat Metheny de pe albumul Pat Metheny Group (1978), compoziția lui Marcus Miller" Mr. Pastorius" de pe albumul lui Miles Davis, Amandla, Victor Bailey, cel care l-a înlocuit în Weather Report, mai multe piese
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
Weather Report, mai multe piese de pe albumul Bass Extremes, al lui Victor Wooten și Steve Bailey, compoziția lui John McLaughlin, "For Jaco" de pe albumul Industrial Zen (2006). Din 1997, în data de 1 decembrie are loc annual o comemorare a muzicianului, organizată de cei doi gemeni, Julius și Felix Pastorius. În 2 decembrie 2007, a fost organizat un concert comemorativ, intitulat "20th Anniversary Tribute to Jaco Pastorius", la Broward Center for the Performing Arts din Fort Lauderdale, Florida. Au participat printre
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
Fort Lauderdale, Florida. Au participat printre alții, Peter Erskine, Randy Brecker, Bob Mintzer, David Bargeron, Jimmy Haslip, Gerald Veasley, John Pastorius IV, Julius Pastorius, Marz Pastorius, Ira Sullivan, Bobby Thomas, Jr., și Dana Paul. La 20 de ani de la moartea muzicianului, firma Fender a lansat pe piață o ghitară bas fără tastatură, un instrument high class, cu numele lui Jaco Pastorius. În data de 1 decembrie 2008, parcul din centrul orașului Oakland Park a primit numele muzicianului. Lista aproape exhaustivă a
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
de ani de la moartea muzicianului, firma Fender a lansat pe piață o ghitară bas fără tastatură, un instrument high class, cu numele lui Jaco Pastorius. În data de 1 decembrie 2008, parcul din centrul orașului Oakland Park a primit numele muzicianului. Lista aproape exhaustivă a albumelor oficiale ce conțin înregistrări ale lui Jaco Pastorius. Există probabil și alte compilații neoficiale, ca și albume cu înregistrări pirat care nu au fost incluse.
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
de 40% și, respectiv, 60%, a deciziei antrenorului și a votului public. Finala a avut loc pe 19 decembrie 2014. Fiecare concurent a interpretat câte trei piese: una solo, una în duet cu antrenorul și una în duet cu un muzician cunoscut din România. Votul publicului a decis câștigătorul. Matei Sorescu, Claudiu Zamfira și Cezar Dometi, concurenți în sezonul 2 "Vocea României", au criticat sezonul al patrulea al emisiunii, spunând că vocile concurenților au fost modificate pe calculator.
Vocea României (sezonul 4) () [Corola-website/Science/331875_a_333204]
-
Bilal este dovada clară a contribuției pe care au avut-o africanii la nașterea și evoluția islamului. Viața lui Bilal bin Rabah demonstrează absența prejudecății rasiale în gândirea islamică originală. Bilal este considerat strămoșul populației Mandinka din Mali, precum și protectorul muzicienilor de culoare din Maroc. De asemenea, musulmanii de culoare din India susțin că sunt descendenți ai lui Bilal bin Rabah.
Bilal bin Rabah () [Corola-website/Science/331888_a_333217]
-
Academiei Române, 1995 (în Memoriile Comisiei de Folclor. Tom VI) "Muzica bizantină în spațiul cultural românesc", București, Edit. Muzicală, 1996 "Catalogul creatiei muzicale a lui Evstatie Protopsaltul Putnei". [Melos]. Îngrijitor de ediție Alexandru Dimcea. București, 1997 "Monodia bizantină în gândirea unor muzicieni români". București, Edit. Muzicală, 1999 "Florilegiu sau crestomație de cântări religioase - compozitori români din sec. XV-XVIII," Edit. Muzicală"," 2002 Ediții "Timotei Popovici - Coruri". București, ESPLA, 1957 (ediția I); idem, București, Edit. Muzicală, 1970 (ediția a II-a) "Lieduri și arii
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
12/Leipzig - Antologhion". Colecția „Izvoare ale muzicii românești”, Vol. VI, Monumenta, București, Edit. Muzicală, 1985. Ediție îngrijită, adnotată, prefațată, cu studiu introductiv "Manuscrisul de la Dobrovăț (Ms. 258/Leimonos)". Colecția „Izvoare ale muzicii românești”, Vol. XI. Monumenta, București, Edit. Muzicală, 1994 "Muzicieni români - pagini epistolare", în: Memoriile Comisiei de Folclor. Tom VII. 1993. București, Edit. Academiei Române, 1996 În plină dictatură ceaușistă, activitatea editorială a lui a reușit să aducă muzicologia românească la nivel internațional, îndeosebi prin inițierea seriei "Izvoare ale muzicii românești
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
Trupa Amadeus (cunoscută și ca Cvartetul Amadeus) este un cvartet vocal-instrumental, un proiect muzical originar din București, România, care adoptă stilurile classical crossover și pop. Trupa Amadeus este alcătuită din patru muzicieni: Andreea Runceanu (vioară/voce), Bianca Gavrilescu (voară/backing vocals), Patricia Cimpoiașu (violoncel/backing vocals) și Naomi Anelis (pian/keyboards). Trupa Amadeus a fost fondată în luna noiembrie 2000 de către producătorul muzical Adrian Ordean și managerul artistic Florin Ionescu, fiind compusă
Amadeus (trupă) () [Corola-website/Science/335588_a_336917]
-
educat proprietar de pământ, care a iubit literatura și pictură. Primii ani au fost în Volyn: în Novograd Volyn (1871 - primăvară 1879), Luțk, în satul Kolodyazhne dimprejurul orașului Kovel. În casa Kosaciov de multe ori se întâlniau scriitori, artiști și muzicieni, au fost organizate adesea seri literare și concerte de casă. Unchiul Leșii (așa a fost ea numită în familia de origine și așa a fost numele sub pseudonimul) - Michael Drahomanov, a fost un om de stiinta celebru, figură publică, care
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
reprezentând o călătorie misterioasă într-un timp demult dispărut. Incursiunea nocturnă în pod este întreruptă de sosirea neașteptată în casă a violoncelistului Manolache Antim (o rudă bătrână și mai îndepărtată a lui Ieronim), împreună cu noua sa elevă, Maria Daria Maria. Muzician excepțional remarcat de Pablo Casals, el citise în copilărie o povestire misterioasă care-i revelase caracterul sacru al artei și trăia obsedat de ideea că și-a ratat adevărata vocație, cântându-le oamenilor în loc să le cânte zeilor. Obsesia sa cu privire la
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Andrei Olinescu a fost înrudit pe linie paterna cu pictorul și graficianul Marcel Olinescu precum și Alexandru și Radu Olinescu, ambii profesori la Facultatea de Medicină din București. A fost primul copil al Eugeniei (n. Munteanu), casnica, și al lui Ion, muzician. Andrei Olinescu mai avea un frate, Boris Olinescu (1931-1981), un cunoscut actor din perioada comunistă. Primii patru ani de școală primară i-a făcut la Frumușica, satul natal, după care și-a continuat studiile în capitala de județ, Soroca, la
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
București, 1971 Articolele monografice: E. Caudella, P. Ciuntu, D.G. Kiriac, G. Dima, I. Ivanovici, K. Mikuli, I. Mureșianu, G. Musicescu, C. Porumbescu, Ț. Popovici, E. Wachmann, I. Vorobkievici, în "Grove’s Dictionary of Music and Musicians", London, 1972 "Dimitrie Cantemir - muzicianul", în „Tribuna”, Cluj, nr. 43 din 25 octombrie 1973 "Le public musical en Roumanie aux XIX-XX-ème siècles", în „Internațional Review of the Aesthetics and Sociology of Music”, Zagreb, 1974 "Muzică laică feudala", în „Muzică românească”, Geneva-Elveția, 1974 "Le maqam Bayati
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]
-
se poate aminti activitatea artistică ca interpretă în concerte susținute atât în țară, cât și în străinătate, în țări precum: Iugoslavia, Elveția, Germania, Italia, apariții scenice în colaborare cu Filarmonica de Stat "Banatul" din Timișoara, recitaluri solo și camerale, alături de muzicieni de elită între care amintim: Umberto și Camillo Bertetti (Italia), Ioan Fernbach, Alexandra Guțu, Iosif Kocsis, Ioana Mogoș, Herbert Habenicht, Maria Weiser, Mircea Tătaru precum și cu dirijorii: Paul Popescu, Remus Georgescu, Eugen Pricope, Peter Oschanitzky, Damian Vulpe, Marius Tănăsescu. Colaborări
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
Zilele Academice Timișorene (2006); "Alma Cornea Ionescu", publicat în volumul Facultatea de Muzică din Timișoara (2006). Băcilă Dan, Cătană Speranța, Cîrnu Marius, "Începuturile învățământului muzical timișorean și contribuții aduse dezvoltării sale", Editura Mirton, Timișoara, 2005; Bodo Maria, ""Leo Freund - Un muzician desăvârșit" ," Revistă de cultură, Știință și Practică Educațională, Tipografia Universității de Stat "Alecu Russo" Bălți, 2010; Carabenciov Rafaela și Demenescu Veronica, „Timișoara Muzicală Academică”, ediția a XIX-a, 2009; Gévayné Janurik Márta - Kerekné Fekete Éva, “A Zenedétöl a Zenemüvészeti Karig
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
Éva, “A Zenedétöl a Zenemüvészeti Karig”, Editura Litofilm, Szeged, 2013; Giulvezan Ovidiu, ""Ecouri muzicale timișorene"," Editura Brumar, Timișoara,1996; Grup de autori, "100 de ani de învățământ muzical instituționalizat în Timișoara", Editura Aegis, Timișoara, 2006; Petroman Lucia și Petroman Pavel, „Muzicieni de marcă din Timișoara, la Timișoara și la ei acasă”, Editura Eurostampa, Timișoara, 2006; Stancovici Felicia, " Urme în memoria timpului...Confesiuni", Editura Datagroup, Timișoara, 2015; Tolcea Marcel, O Școală a Muzicii în „Drapelul Roșu”, Timișoara, 1984; Tomi Ioan, „Ad sexagesima
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
Stancovici Felicia, " Urme în memoria timpului...Confesiuni", Editura Datagroup, Timișoara, 2015; Tolcea Marcel, O Școală a Muzicii în „Drapelul Roșu”, Timișoara, 1984; Tomi Ioan, „Ad sexagesima anniversaria, Filarmonica Banatul 60 de ani”, Editura Excelsior Art, Timișoara, 2007; Tomi Ioan, „Lexicon Muzicieni din Banat,” vol.II, Editura Eurostampa, Timișoara, 2012; Vulpe Damian, ""Alma Cornea Ionescu, O viață dăruită pianului"," Editura Tempus, Timișoara, 1996; Vulpe Damian, Învățământul muzical timișorean cu școlile lui în „Deceniu muzical universitar”, Oradea, 2005;
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
Latitude. Pe data de 8 august 2016, The Maccabees și-au anunțat, printr-un comunicat oficial, decizia de a se destramă. Aceștia susțin că procesul este amiabil și au anunțat deja că vor organiza câteva concerte de rămas-bun. Foști membri Muzicieni adiționali
The Maccabees (trupă) () [Corola-website/Science/335709_a_337038]
-
(n. 30 ianuarie 1965, Cluj, regiunea Cluj) este un chitarist, muzician, interpret și compozitor român. s-a născut la începutul anului 1965 în cartierul clujean Dâmbul Rotund. La îndemnul tatălui său s-a îndreptat spre muzică începând să studieze vioară din clasa I. Familia mai avea trei fete iar Emeric este
Emeric Imre () [Corola-website/Science/335737_a_337066]
-
cel puțin un turneu după fiecare lansare majoră, iar membrii formației sunt recunoscuți pentru interacțiunea pe care o au cu fanii, atât online cât și în timpul concertelor. Aceștia au lucrat în afara KMFDM în proiecte solo, cât și colaborând cu alți muzicieni, în proiecte ca Pig (Watts) în 1988, Excessive Force (Konietzko) în 1991, Slick Idiot (Esch și Schulz) în 2001. Componența oficială:
KMFDM () [Corola-website/Science/332632_a_333961]