KorAP: Find »[drukola/base=negru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...254 255 256 ...2423 >

60,569 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

groși de ceață " Încă o doză..." Dora înoată din nou prin oceanul unei nopți negre. De data asta mișcările sunt mai anevoioase, imensitatea pe care o parcurge este mai vâscoasă, mai greu de parcurs. Mâinile refuză să se miște. Hăul negru o înghite cu voluptate. Momentul care s-ar putea să fie pragul între ceea ce poartă numele de viață și moarte este ca și sosit. "Ascultă... Nu fi debilă ! Sunt eu, sora ta... Hai, pune-ți gândirea în mișcare, nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Mi-a fost rău..., foarte rău !" Într-un târziu, Dora este copleșită de un somn greu ca un coșmar. Picioarele nu se pot mișca într-o masă vâscoasă din care iese ceva ascuțit care îi sfâșie coapsa stângă. O maree neagră urcă spre vidul din craniu și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți, care o agresează din toate părțile. Limba uscată și aspră atârnă printre buze ca dintr-o dată să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
ca și palpabilă. Marele profesor Grand se simte mic și neputincios, strivit de propria neputință. Trăiește cel mai greu moment al vieții lui, mai cumplit ca momentul în care i s-a spus că boala copilului său este incurabilă, mai negru ca momentul morții femeii iubite... Încearcă să descopere pe chipul necunoscutului un semn de recunoaștere... Ochii, poate ochii... Nu le poate prinde privirea care este albă, pierdută într-un spațiu inaccesibil. Justin ? reușește să articuleze cu greutate profesorul. Necunoscutul ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
lumi diferite ? Să încercăm să Îl descoperim împreună, fiule, spune într-un târziu profesorul, convins că se adresează doar propriei conștiințe. Nu este nimic de descoperit. Uimitoarea replică coherentă iese dintr-o gură lipsită total de dinți, ca o gaură neagră din care un adevăr incontestabil iese la suprafață. Adevărul necunoscutului care trăiește în altă lume ca a noastră. Dintr-un hău al clădirii sumbre, care adăpostește mizeriile celor uitați de noi, cei care ne credem normali, se aude un strigăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
pentru o intervenție de acest gen. Imaginea care apare pe ecran înfățișează o imensă pată cu contur difuz. Specialistul suedez încearcă cu precauție să penetreze cu o chiuretă fină presupusul contur al zonei bolnave. Ecranul pare invadat de un val negru care face și mai greu de descifrat suferința creierului lui Justin. Mâinile înmănușate ale profesorului rămân încremenite într-un gest inutil. Partea superioară a chipului este atât de albă încât nu se distinge de masca ce acoperă partea inferioară. Nicolaï

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
verso. Acum este cam târziu, dar mâine putem mergem la fotograful din centru, se spune că este... Victor nu sfârșește fraza când soneria de la poartă îi avertizează că au vizitatori. Vizitatori neașteptați ! Siluetele unui bărbat înalt îmbrăcat într-un pardesiu negru și cea a unei femei suple în costum taior se disting pe fundalul unei mașini oprite în fața casei și a orizontului luminat încă de apusul de soare. Vocea lui Victor care îi întâmpină este gâtuită de o emoție pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
dar iarna timpurie dă impresia că noaptea a și venit. Sala de așteptare în care se grăbește să intre este rece, cu nimic mai îmbietoare decât vagonul trenului care s-a și pierdut în gura tunelului care se ghicește, pată neagră, în negura nopții. Bărbatul care a ajutat-o să coboare scara abruptă a trenului a dispărut nu se știe unde. Un singur bec chior și pâlpâitor atârnă din tavanul înalt. La lumina lui, Dora descifrează cu greu listele de "Plecări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
ca să o scuture de zăpadă și își șterge fața cu o batistă enormă în carouri bleu. Dora îl poate studia mai bine. Așa cum se putea presupune din culoarea bărbii, nu este tânăr ; în jurul ochilor străjuiți de gene dese, lungi și negre de parcă ar fi rimelate, este săpat un păienjeniș de riduri vizibile chiar și la lumina slabă din sala glacială. "Bărbații ! Știu să-și disimuleze bine anii lăsându-și barba să crească", gândește Dora cu ironie. Trebuie însă să recunoască că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
își ridică pentru o clipă privirea spre el, poate ghici după expresia chipului său că asta este soluția cea mai bună. "Camera de muzică" este o încăpere spațioasă, spoită în alb. Aproape jumătate din încăpere este ocupată de un pian negru, mare, cu coadă. "Degete de pianist..." Gândul nechemat, sau poate niciodată ieșit din mintea ei, de când degetele lui o mângâiase, ca nici unele până atunci, o tulbură, o tulbură nespus. Patul în care se odihnește probabil câteodată pianistul pare ascetic, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
superioare. Dragoș era în anul trei la Conservatorul din Iași, iar eu în anul unu la Istorie. Atunci, în anul 1956, a fost tata judecat la tribunalul din Suceava și condamnat la cincisprezece ani de muncă silnică. Colaborarea cu "Sumanele negre", rezistența anticomunistă din munți, cred că ați auzit despre astea. La Dorna și apoi la Putna au activat celule foarte active. Abia peste ani de zile am reușit să am acces la lista cu membrii organizației și numele tatei nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
din Universitate și ne-am văzut de treabă aici, în satul nostru. Despre tata, am aflat peste ani cum a murit bolnav și schingiuit în beciurile închisorii din Sighet, ca mai toți cei care erau bănuiți de colaborare cu "Sumanele negre" din Munții Moldovei. Și ca toți opozanții regimului. Dora nu îl întrerupe, presimte că din povestirea pe care Ciprian o continuă, ca pe o epopee dureroasă care se cere destăinuită, va afla și detalii care o interesează direct. Când eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
în desagile cailor de cu seară... Numele localității Putna revenea din ce în ce mai des pe buzele oaspeților nocturni. Și niște nume, îmi amintesc bine aceste nume, pe care le-am găsit mult mai târziu printre cei care au fost în fruntea "Sumanelor Negre" și au fost osândiți la moarte sau la muncă silnică pe viață. Vladimir Voitonel... Se vorbea despre el ca despre un erou, ca despre un sfânt. Și Constantin Cenușă... "Moș Cenușă, Moș Cenușă, nu te-ascunde după ușă...", mă amuzam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
un copil prost ce eram ! Mă amuzam, dar nu suflam nimănui nici o vorbă. Nici măcar lui Dragoș. Tata a fost arestat odată cu cei din grupul Motrescu, care a căzut ultimul în lațul Securității. Numele tatei nu figura pe listele membrilor Sumanelor Negre, dar sunt mândru că, de fapt, a fost mai mult decât un membru oarecare. El i-a ajutat să supraviețuiască pe cei din rezistența anticomunistă pentru ca aceștia să lupte pentru o cauză nobilă. A riscat securitatea familiei, dar nu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
unde avea de făcut niște cumpărături și fotografii pentru buletin. Și atunci : "Hai, Dora, să îți facă și ție domnul o fotografie ca să avem o amintire ! Hai, fetița mea, nu te sfii !" Domnul cu fața ascunsă după o mică perdea neagră, și-apoi lumina aceea care o orbise... Lumina puternică a zilei de iarnă de azi îi amintește de fulguranta sclipire albastră din mica dugheană a fotografului din târg. După vreo săptămână cineva adusese de la oraș fotografiile. Nu contenise să privească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
mare devotament Atanasie. Motivațiile acestui atașament reciproc ar trebui căutate și ele cu ani și ani în urmă, pe când frații Frunză erau în pantaloni scurți, mama lor cânta la pian în camera spoită în alb, Ovidiu Frunză se devota Sumanelor Negre, iar Atanasie era un fecior chipeș și neînfricat. Ciprian, gândul îmi revine și nu contenește să dea târcoale spuselor tale de adineauri, că Atanasie a rămas fără vorbire de când a fost snopit în bătăi de ruși. Se pare că atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
armonioasă de clinchete. Sunt clopotele bisericii care anunță terminarea serviciului divin. Sătenii încep să iasă doi câte doi pentru a se opri apoi în grupuri mici, în care cuvinte molcome par a pune la cale destinele omenirii. Cojoace albe, sumane negre, cușme înalte și broboade multicolore înaintează fără grabă pe făgașul alb săpat în omăt de pașii lor în dimineața aceleiași zile pașnice. Sărut mâna pentru masă, Ștefana ! Totul a fost delicios, dar ciorba acră de gâscă cu tocmagi, cum numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Așa îi spun amintirile de azi lui Atanasie, dar atunci știa doar că tot ce era atins de mâinile doamnei Ana era minunat. Minunate erau mai ales clipele, când odată cina terminată, doamna se așeza la instrumentul acela mare și negru, pe care la început îl privise cu neîncredere, iar el rămânea țintuit pe scaun, cu Dragoș așezat pe genunchi. Nu știe nici azi de unde venea vraja acelor clipe. Nu știa nimic despre muzică, iar azi este la fel de neștiutor ca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
și "tovarășă", cuvinte pe care el nu putuse să le rostească niciodată. Nevoile casei în care ținea locul tatălui dispărut erau din ce în ce mai mari, deși muncea din ce în ce mai mult. Morile nu mai mergeau, trebuiau să macine la râșnița din sat o făină neagră, crupoasă. Gustul zahărului ca și cel al cartofului rumenit în untdelemn erau uitate de mult. Cei doi frați mai mici aveau o singură pereche de încălțări cu care se duceau pe rând la școală. Era în primăvara lui cincizeci când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
în gând : "Să nu ne fie de-o măsură ! Dar peste tot este liniște și nu peste mult timp vor fi "dincolo" "Trebuie să mă grăbesc ca să pot trece la întoarcere pe la omul meu să iau câteva cutii de icre negre dac-o avea. Cu astea sunt cel mai câștigat. Numai că trebuie să trec granița înainte de ora opt când se schimbă tura de noapte cu care a aranjat Petrică. Cum să fac oare ? Da, casa o știu bine, o las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
oamenii. A plecat într-o noapte și dus a fost. Cu Dither, cu neamțul, a fost greu. Era foarte suferind ; mă îngrijora mult că vomita tot ce reușeam să-l fac să înghită. Gura fără dinți părea o sângerândă hrubă neagră care își uitase de multă vreme funcțiile. Simion, care și el era doar o umbră, îl susținea, iar eu îl hrăneam cu lingurița ca pe un copil mic, sub privirile întrebătoare ale Minodorei. Am reușit să aduc într-o noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
decis ca trupul meu să rămână pur în toată terfelirea în care l-a târât viața. La sfârșitul dezmățului lor, șeful a plecat și unul din cei trei ne-a pus în mână câte o bucată mare de pâine aspră neagră și îndesată și ne-a coborât din nou în beci unde ne-a dat niște saci pe care să dormim. Și unele bestiile au suflet... Dar ce ai ? Ai devenit palidă. Te-am prevenit că urmarea povestirii mele nu este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
va trece un camion cu un "nacialnic" care ne va instrui despre obligațiile noastre de muncă. După ce am privit împrejurimile de pe dâmbul cu mesteceni am pornit în explorarea lor. Apele unui pârâu se pierdeau spre capătul unei câmpii cu pământ negru ce părea mănos, dar era năpădită de buruieni, rugi de mur și zmeur. La capătul acestei câmpii începeau niște păduri stufoase și negre spre care se îndreptase camionul care ne adusese. În apropierea pădurii am dat peste o zonă mlăștinoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
mesteceni am pornit în explorarea lor. Apele unui pârâu se pierdeau spre capătul unei câmpii cu pământ negru ce părea mănos, dar era năpădită de buruieni, rugi de mur și zmeur. La capătul acestei câmpii începeau niște păduri stufoase și negre spre care se îndreptase camionul care ne adusese. În apropierea pădurii am dat peste o zonă mlăștinoasă. Când ne-am apropiat, din smârcuri s-au ridicat în zbor, speriate, păsări de apă. În ochiurile de apă limpede și încălzită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
purta ochelari fini cu ramă aurie care îi dădeau un aer distins și vorbea bine rusește. A fost bucuros să ne vândă câteva mărfuri de primă necesitate : chibrituri, sare, un litru de petrol, o lampă, săpun, un săculeț cu făină neagră, trei castroane din tablă, câteva linguri desperecheate... A adăugat, de la el, două plăci, nu mai mari ca o carte fiecare, de sticlă pentru geamuri. Știa omul de ce aveam nevoie chiar mai bine ca noi. După ce i-am spus că avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
săptămână de la venirea noastră și ne-a lăsat instrucțiuni precise despre ce aveam de făcut : de desțelenit până la căderea iernii câmpia enormă care părea mănoasă și era însorită. În afară de ordinul de muncă am mai primit și un săculeț cu semințe negre, mărunte, prismatice : semințe de varză pe care trebuia să o cultive "celula" noastră pentru alți deținuți. Urgențele: un acoperiș de-asupra capetelor și un minimum de alimente erau asigurate. Despre bărbați și cei doi băieți mai săltați în vârstă duși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]