6,948 matches
-
mici, da’ nu dimineața, după prânz, când slăbește atenția, că și atenția-i fomistă... Toți cheltuie banii în două-trei zile, neveste, pensii alimentare, rate la case, mama lor de bani, și tu în timpul acesta de suferință ești domn. Boier american, nene, te laudă de admirație lumea, uite-l că nu e din ăia care-a decăzut în alcoolism, și tu rabzi, strângi din măsele, îți blestemi norocu’ de alcoolist, până-i ia și pă ei necazurile și începe să gâfâie după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
norocu’ de alcoolist, până-i ia și pă ei necazurile și începe să gâfâie după avans, dacă chestia e la lichidare, sau pândește lichidarea dacă se consumă avansul. Ei, și după două, trei, chiar patru zile dacă te ține caracteru’, nene, poți s-o faci să moară mahalaua. Te înțelege lumea, nici nu se uită la tine, nu te disprețuiește în interiorul lor, zice că are și el, ca tot omul, un necaz, o bucurie, ceva de s-a-ncurcat și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
secret?) scoate un pumn de pixuri. Le așază peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam și io“. Aleargă la ușă. Un ciorap (stângul) îi atârnă mai jos de genunchi. Deschide ușa și se repede spre sala de lectură. Șoferul iese grijuliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plecat din ușa crâșmei, știind că birui, fără să simt biruința. Voi traversa și voi urca spre „Tic-Tac“, intrând fără nici o ezitare de data aceasta în localul aproape pustiu. La masa de lângă masa mea, tot lângă geam, va fi venit nea Dumi Ochiîntors. Sosește pe la prânz și stă până spre seară. Ne cunoaștem de mulți ani. Nu mai avem ce să ne spunem. Aproape nici nu ne mai privim. E greu să-l prind în această pagină, acum. Atunci, în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui. Venea la „Tic-Tac“ și-și privea casa, ca într-un fel de ritual. În 21 decembrie 1989, pe seară, când am căpătat curaj să plec spre casă, de la noi, de la Arhivă, unde mă prinseseră evenimentele, am coborât pe Bulevard. Nea Dumi era în fața cinematografului, cu un steag tricolor găurit și cu un portret al lui Ceaușescu, împroșcat cu smoală. Agita steagul și părea că dirijează circulația. Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unde mă prinseseră evenimentele, am coborât pe Bulevard. Nea Dumi era în fața cinematografului, cu un steag tricolor găurit și cu un portret al lui Ceaușescu, împroșcat cu smoală. Agita steagul și părea că dirijează circulația. Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o clipă în fața lui, îl priveam intrigat, studiindu-l ușor amuzat. „Șterge-o!“, mi-a șoptit. „E de jale!“ Îl urmăream cum agita steagul acela. „Or să tragă, dom’le!“, aproape că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-s io. Janet era la casă-n seara aia și zice c-arăta un pic dubios, da’ pe mine nu mă miră. Nu-mi place când vorbesc fetele despre el, că se prefac că-i o glumă bună că lu’ nenea ăsta de doi bani i s-au aprins călcâiele după mine, da’ io știu că ele au impresia că nici unu’ normal n-ar vrea. E, la naiba cu ele, așa zic. Și totuși, e un pic ciudat. Mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
s-a-nfundat. 2Ai înghițit un ac, ai să scoți un fier de plug. 3Ai găsit un sat făr-de câni și îmbli cu mînile-n șolduri. 4A intrat vulpea-n sac. 5Ai dat spuză ș-ai luat cenușă. 6A vorbit și nea Ion, că este și el om. 7A găsit sac de bucate. 8Aleargă după iepure cu carul. 9A lăsat-o în coarda de jos. 10Al meu scaun să-mi trăiască, alt picior în loc; al meu deget să-mi trăiască, alt inel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pentru cei ce negăsind împotriviri își fac mendrele lor). 362A intrat vulpea-n sac (se zice pentru cei vicleni ce singuri se prind). 363A dat spuză ș-a luat cenușă (adică nimic a dat, nimic a luat) 364A vorbit și nea Ion, că este și el om (Se zice în bătaie de joc pentru cei ce grăiesc vorbe proaste, socotindu-le de vorbe mari). 365Decît un an cioară, mai bine o zi șoim. 366Sare, până nu cere, să nu-i dai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ajutor din partea mea. Zilele când făceam pe mediatorul s-au sfârșit. — Nu ți-am cerut nici un ajutor. Dar, dacă se întâmplă să sune din Anglia, poate menționezi că acasă o așteaptă o scrisoare. Și un colier. — Nici nu mă gândesc, nene. Nu scot o vorbă. Nici o vorbuliță. Pricepi? Uite-așa moare mitul toleranței și înțelegerii între soții divorțați. Când s-a încheiat convorbirea, pe jumătate îmi venea să mă urc în primul tren de Bronxville și s-o sugrum pe Edith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fiind înlocuită cu o informație ready made, tehnicizată, mondializată și marketizată pentru liniștea consumatorului. Postmodernitatea a adus cu sine și post-rațiunea, instalată neîndoielnic în puterea extensivității sale fără precedent. Personal, am însă unele îndoieli referitoare la această rețetă a fericirii... Nenea Anghelache c’est moi ! Masa rotundă despre „științele sociale și finanțatorii lor”, organizată de Corina Iosif la conferința anuală a societății de antropologie, a pus în scenă o problemă care ar fi trebuit să aibă și la noi sute de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rating de fiecare zi, competența trebuie justi ficată cotidian. Nimeni nu e mai presus de audit - ceea ce înseamnă însă și că fiecare trebuie să poată combate, permanent și în termeni de audit, prezumția nerostită de impostură. Sînt auditat, ergo cogito. Nenea Anghelache, săracu’... Despre limite Curtea de Casație italiană a decis că o mamă de etnie romă care cerșește pe stradă cu propriul copil nu poate fi condamnată pentru exploatare de minori, pentru că „un asemenea comportament face parte din tradiția culturală
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ce-ai dus-o de rîpă ? și aici, tot așa, răspunsul trebuie să fie precis și bine țintit. Se poate răspunde - și se răspunde adesea - simplu și la obiect : „clasa politică”. Asta mulțumește pe toată lumea. Ascultînd un astfel de răspuns, nea Mitică îi dă un cot vecinului său și-i spune, cu mîndria inteligenței vizionare confirmate : vezi, ți am zis eu, ăștia-s de vină ! însă nu totdeauna este suficient : dar cine anume din clasa politică, acesta sau acela ? - mai întreabă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că propriile noastre relații cu maghiarii, de pildă, nu mai sînt nici măcar cele de acum un an. În aceste condiții, a cristaliza și promova lupta de rasă (cu nimic mai prejos decît lupta de clasă, de care unii dintre dum nea voastră presupun că își mai aduc aminte) înseamnă pur și simplu să te joci cu focul. și asta în condițiile în care nu ți-o cere nici un „interes superior”. P.S. Tocmai cînd am încheiat aceste rînduri, primesc informația că un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
poticnită undeva, în gât. — Cine te-a trimis? Întrebarea suna cam aspru. Băiatul se gândi puțin. — Zicea mamaia mea că Dumnezeu ne trimite și ne știe drumul la toți... Scrie în Universu’ despre tine, adică despre dumneata, mi-a citit nea Cercel. Și io știu să citesc, puțin, mai ales când e scris cu verzale. Și scriu un strop, da cu stânga. Verzalele-s literele mari, așa le zice la noi la gazetă. Și dacă ești gazetar, cum scrie-acolo, te
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și-l invită pe Dan, cu voce puternică, să șadă. Se miră când văzu că bărbatul nu-și scoate melonul tras cam mult peste urechi. — A sosit domnul Neculai Procopiu? îl întrebă pe portar. — Încă nu, spuseră deodată Nicu și nea Cercel. Da tre’ să pice dintr-un moment în altu’. Îi spun eu să treacă pe la dumneavoastră... adăugă portarul. — Îi spun și eu, preciză Nicu și se retrase împreună cu portarul, însă din ușă îi făcu cu ochiul fratelui său adoptiv
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în aer, ca gândacii. Femeile cădeau mai grațios și-și adunau fustele în jurul picioarelor, iar Nicu nu râdea se uita să vadă cât li se descoperă piciorul. Când se oprea muzica auzea fierul cum zgârie luciul tare al lacului. Dacă nea Cercel câștigă la loterie, sigur îi dă și lui ceva, și poate își cumpără o pereche de ghete de patinaj și învață să meargă pe gheață cu fața și cu spatele. Când întoarse capul i se păru că-l zărește
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mare preț, medită portarul, iar Nicu îi destăinui secretul lui, după ce-l rugă cu cerul și pământul să nu spună la nimeni: sigur era vorba de un bilet pentru loteria de Anul Nou. Apoi se întoarseră la ale lor și nea Cercel începu să citească în felul lui foarte răspicat: — „Important!! - două semne de strigare - La administrația ziarului Universul, strada Brezoianu No. 11, se repară orice cea-soar-ni-ce, pendule, et-țe-te-ra, mai ieftin decât oriunde. Se ga-ran-tea-ză mersul regulat timp de un an
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui nea Cercel? Asta ar putea să facă, mai ales că azi se duce la el în vizită. Urmează să se întâlnească după-masă, la Universul, și să plece împreună. Și la ce i-ar folosi, mă rog, să-i zică? Nea Cercel știe să citească bine, deși are numai patru clase, e la curent cu politica, e foarte deștept, dar n-are cine știe ce putere. I-e și puțin frică de el, de câteva ori a încasat-o, și nici n-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
erau prinse între ele cu niște cuie lungi și aveau formă de om. Doar că din rotunde și lucioase cum erau la început, castanele se zbârciseră. Cam așa o fi arătând și inima lui, acum. La 5 după-amiază Nicu și nea Cercel se suiră în birja pe care scria cu litere albe UNIVERSUL. Băiatul nu știa cum aranjase portarul treaba asta, fiindcă birja era folosită la ziar pentru oameni mai importanți ca ei, dar era foarte mândru să stea alături de prietenul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o săptămână, pe 31, de Anul Nou, însă la noi la gazetă știrea o să vină pe 30 seara, ca s-o publice. Dacă câștig io, ai și tu a treia parte, cât ți se cuvine de drept. Trecură pe bulevard, nea Cercel se uită cu admirație spre clădirea Universității, iar Nicu spre Mihai Viteazu’, care călărea pe cal de bronz și ținea barda cu stânga. Și pentru prima oară băiatul se gândi că poate și domnitorul fusese, la fel ca el
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pildă când nu reușește să taie cu foarfeca. De ce nu s-or face și foarfeci pentru stângaci, cu tăișul viceversa? Căsuța portarului se afla pe strada Vișinelor, nu departe de hala Traian, în mahalaua Popa Nan. Și ciudat era că nea Cercel n-avea deloc vișini în curte, numai pruni și porumbei. Iar Nicu venea acum în calitate de client, să cumpere un porumbel, pe care voia să i-l dea cadou lui Jacques, de Crăciun. Aveau drum lung, pe bulevardul lui Carol
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
casei. Gardul era mohorât fără trompetele roz, albăstrui și mov ale zorelelor, care îl înfloreau până toamna târziu. Coborâră și-l invitară și pe vizitiu în casă. Și el voia să cumpere un clapon, să-l gătească de Anul Nou. Nea Cercel avea și un cocoș de sămânță, unul cu pieptul lat, ochi plini de foc, cu creastă mare și coadă rășchirată, care cânta des și scurma și avea alai de găini după el, așa că putea să-și vândă liniștit claponul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la întâmplare, din teancul sosit de la alte redacții, dar văzând că-i tocmai L’ Indépendance Roumaine, îl puse la loc. N-avea poftă, cu burta lui de acum, să buchisească gazeta răposatului Lahovary și, la drept vorbind, nici nu putea. Nea Cercel știa franțuzește, dar numai cât să se înțeleagă om cu om, când mai intră un străin pe poarta Universului, cu cititul era altă socoteală. Luă gazeta următoare și se nimeri să fie Lumea nouă. Se strâmbă și-o puse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sunt liber duminica. A zis că arde! Mă crezi că e legat și el cu puternicele lanțuri ale dragostei? Matale știi de cine, spuse el emoționat. Portarul nu întrebă, din păcate, de cine, deși Nicu i-ar fi spus bucuros. Nea Cercel nu era curios din fire, meseria de portar la un mare ziar îl făcuse să întâlnească prea multă lume în viața lui. Nu mai avea curiozități legate de oameni. De-asta creștea păsări. 4 Generalul lua la rând Calendarele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]