9,277 matches
-
în care este transferat în alte teritorii culturale decât cel francez. Explicația nu este însă legată doar de dimensiunea spațială, ci și de cea temporală, după cum sugera același Henri Peyre, atrăgând atenția că o epocă clasică vine după un șir nesfârșit de acumulări de materiale numeroase, dar informe. Din această zestre bogată, dar confuză, artiștii clasici operează potrivit procedeului lor preferat alegerea, în sensul unei reduceri purificatoare la esențe.112 Ca urmare, clasicismul nu trebuie privit drept o apariție bruscă, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
genurilor și speciilor literare.201 Dincolo însă de aceste coordonate de suprafață, în adâncuri, apele sunt mult mai tulburi, opțiunile particulare oscilând între romantism și clasicism, după cum am mai afirmat. Ceea ce complică însă și mai mult lucrurile, ducând la nuanțări nesfârșite, este faptul că absența coerenței ideologice nu este numai la nivel general, ci și în interiorul sistemului de convingeri particularizate ale fiecăruia dintre scriitorii și teoreticienii epocii. În acest sens, nu se poate vorbi de nici un autor pe deplin clasic sau
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
atât de sigur, în zilele noastre, după ce poezia a simțit mușcătura fatală a Modernismului. (subl. aut.) Criticul cere prea mult, poetul încearcă prea mult [...] poetul inteligent de astăzi suferă, cocoțat într-o poziție pe care nu o poate ocupa la nesfârșit vulgarizând, el stă călare pe un gard și nu știe sigur în ce parte poate coborî."243 În aceste condiții, clasicismul oferea un punct de stabilitate, un sistem de valori, asigurând o anumită ordine liniștitoare, așezată sub semnul rațiunii, care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
vizibile prin înfrângerea suferită de Franța în 1870, când pierde provinciile Alsacia și Lorena și prin natalitatea din ce în ce mai scăzută, soluția clasicismului, echivalat cu monarhia, devine pertinentă. Ideile lui Maurras au prins, în mare parte, datorită saturației francezilor de luptele politice nesfârșite, de corupția la nivel înalt etc. Se căuta, se simțea, într-adevăr, nevoia unui echilibru, a unei discipline pe care Acțiunea franceză o propovăduia nu doar la nivel politic și literar, ci și în aria spirituală, văzând în religia catolică
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nimeni nu poate, legal, să impună statului amprenta propriei sale credințe, căci fiecare cetățean are dreptul să se recunoască în Stat". El definea libertatea de conștiință ca fiind "măduva libertății și a devenirii ființei umane". Exemplele ar putea continua la nesfîrșit și la toate nivelurile conducerii partidelor. Biserica recunoaște valoarea religioasă a acestor acțiuni în politică. Au fost începute mai multe procese de beatificare: a lui Edmond Michelet, Robert Schuman, Giorgio La Pira, "sfîntul primar" al Florenței, a lui Giuseppe Lazzati
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Dumnezeu, iar cuvintele pline de smerenie, spuse despre El, interpretează-le având în vedere întruparea Sa pentru mântuirea oamenilor. Dacă aș vrea să vorbesc acum cu de-amănuntul de lucrul acesta, aș putea aduce, uitând de mine însumi, o mulțime nesfârșită de dovezi”. (Omilii și cuvântări, omilia a XV-a, II, în PSB, vol. 17, p. 511) „... Să mărturisim pe Fiul ca chipul lui Dumnezeu și Tatăl, neformat din unele însușiri trecătoare, nici numai împodobit cu demnități dumnezeiești, ci având ființial
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și înfricoșătoarea și cea din urmă încheiere”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 1, în PSB, vol. 81, p. 26) „... scaunele vor fi puse în față și Cel vechi de zile Se va așeza (Dan. 7, 9) și cetele nesfârșite ale sfinților îngeri și arhangheli vor sta de față, slujind cu frică și cutremur; și toată firea va fi adusă la cercetare și cărțile care vor avea scrise în ele, în toată amănunțimea, faptele, cuvintele și gândurile noastre, se vor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cor. 2, 9)”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 40, în PSB, vol. 30, p. 345-346) „Este cu neputință să intre cineva în cetatea sfinților, să se odihnească și să domnească în veci, la nesfârșit, cu împăratul, evitând suferințele, calea cea strâmtă, aspră și cu multe încercări”. (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XII, 5, în PSB, vol. 34, p. 144) „ ... cei drepți vor petrece în împărăție, în lumină și slavă, nimic
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
e frumos pentru mine, și niciodată nu mă satur să fiu cu el. Aceasta se întâmplă însă în gradul suprem între cei ce stau în fața lui Hristos. El nu e pentru ei numai o viață care va sfârși, ci Izvorul nesfârșit al vieții. (n. s. 1680, p. 885) 86 gândul lui tinde neîncetat într-acolo, numai pe acelea socotind să le vadă prin ochii credinței și în fiecare clipă arzând de nerăbdare să se împărtășească de ele”. (Sf. Ioan Gură de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a frământat și a făcut pe om, pământ care nu exista mai înainte de aceasta. Deci cum de pământul s-a făcut om? Și cum pământul care nu exista, s-a făcut? Cum de au ieșit din pământ toate felurile cele nesfârșite de dobitoace, toate felurile de saduri, fără vreo durere, fără ca norii să toarne apă din cer, fără ca agricultura să se fi arătat, fără ca boii sau plugul sau, în sfârșit, orice altceva să fi ajutat la facerea lor? Pentru aceea chiar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
zugravul care a făcut o icoană, cu ușurință va face mii de acest fel, tot așa și lui Dumnezeu îi este cu ușurință a face mii și nenumărate lumi. Și mai bine zis, precum îți este ușor a pricepe lumi nesfârșite, tot așa îi este lui Dumnezeu a le face, sau mai drept vorbind, cu mult mai ușor. Pentru că tu îți petreci un timp oarecare - fie chiar cât de scurt - în priceperea unui lucru, pe când Dumnezeu nici această greutate nu o
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și, ceva mai apoi, permanente oscilații, încercări de redresare, cu sau, de cele mai multe ori, fără succes. Cu timpul, situația ospiciului a început să constituie obiect de anchetă, reviziile devenind tot mai dese și cu referire aceleași relații de intrigi minore, nesfârșite, între câteva persoane. Ne referim doar la câteva revizii semnificative în privința reconstituirii profilului instituției în acea perioadă, deși în oarecare măsură au fost și constatări în contradictoriu. La 18 mai 1885, la cererea Epitropiei se trimit în control la Ospitalul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
filosofiei lui Lucian Blaga din Trilogia culturii, configurate în teoria matricei stilistice. Obsesia alergării după "granițe naturale" la o seminție condamnată să nu le găsească i se prezintă ca un destin nefericit, deformator de inteligențe, în stare să trezească o nesfârșită compătimire: "Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, așezate pe stepe întinse a căror mon[o]tonie are înrâurire asupra inteligenței omenești, lipsind-o de mlădoșenie și dându-i instincte fanatice pentru idei de o vagă măreție, Rusia e
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ființe supreme ar putea fi probată prin exercițiul rațiunii, independent de revelație. Nu își refuza nici plăcerea de a semnala inconsistențe în sistemele 348 GÂNDITORUL SINGURATIC dogmatice, bunăoară tensiunea dintre asumarea existenței unei ființe atotputernice și binevoitoare și spectacolul suferințelor nesfârșite ale oamenilor. Totodată, Russell sublinia că dreptul la existență al credințelor religioase nu va putea fi apărat invocând pretinsa lor utilitate. Căci multe imperative și interdicții impuse de către biserici credincioșilor se dovedesc dăunătoare.47 La întrebarea cum poate fi explicată
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
încercările de justificare, cât și cele de critică raționalistă a religiei le considera ca derivând dintr-o înțelegere fundamental greșită a locului ei în viața oamenilor. Lui Drury i-a spus: „Russell și preoții au reușit împreună să producă pagube nesfârșite.“56 Tot lui Drury îi mărturisea că nu se poate socoti un bun fiu al bisericii în care fusese botezat, Biserica Catolică, în măsura în care aceasta susține că existența lui Dumnezeu poate fi dovedită prin rațiune.57 Subliniind că între modurile în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să înțeleagă mai bine creștinismul pe măsură ce a cunoscut experiența slăbiciunii morale, a mizeriei sufletești, a disperării. „Religia creștină - își nota el - e doar pentru acela care are nevoie de un ajutor nemărginit; adică numai pentru acela care simte o mizerie nesfârșită. [Ă] Credința creștină - așa cred eu - este refugiul în această supremă mizerie. [Ă] Cine-și deschide astfel inima către Dumnezeu, într-o mărturisire plină de căință, o deschide și pentru ceilalți. Făcând aceasta își pierde demnitatea de om eminent și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lupi în păduri transilvane; brazii munților, doborâți, respiră tristețe: "Un dor de piatră începe să-i doară". Ciocârlii sfredelind cerul declanșează miraje: Rămâne un turn de nimenea văzut / Ce ne ridică-n fiecare zi să auzim / Mai limpede și rece nesfârșitul". Lucrurile, toate, cumulează mistere, de unde senzația imersiunii "în codrii unei limbi străine". Ziua de astăzi e "un ieri transfigurat / Jumătate centaur, jumătate mâine" (Limba străină). În contexte fluctuante ca acesta omul se scufundă în aventură inevitabilă, în clipă și în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vorbind despre un posedat de miraje. Poet în tot ce atinge! Eros și Thanatos, iluminări de gânditor nesistematic și aleanuri afective în frazare folclorică, antinomii întemeind un confubulatorium antrenant, plin de surprize, toate (de o neistovită sinceritate confesivă) acționează în nesfârșite modulații variaționale. "Sunt un poet comun, / un individ comun ca orișicare (...) Posed o fabuloasă experiență a sărăciei (...) / am mers după frumusețe ca un halucinat... / Dacă individul acesta zis Poetul / nu ne zice dacă trăim în frumusețe și măsură / ori în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vibratil într-o lume desacralizată, copelșită de neliniști: Locuită de-un cântec, Părăsită de-un cântec Poate chiar văduva unui cântec Necunoscut și iubit, Nu merit frunzele voastre de laur Decât pentru umilința De a-i fi rămas credincioasă La nesfârșit. Dintr-un sat imaginar, un sat-matcă, sălaș al înaintașilor neștiuți, autoarea Somnului din somn percepe "pe crengile sângelui" voci esențiale: În loc de pășuni și semințe, și cai (...) Alcoolul cuvântului extras din acestea". Profil în mișcare Tărâmul în care se trezește la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
simetrice. În Tripticul termenilor sau încercare asupra cuvintelor obsedează tipic mirajul "esenței a cincea" (quintesența), motiv de speculație filozofică-filologică; produs gnoseologic "imponderabil", inefabil, quintesența lunecă printre degete: "Nu este Formă, / ci doar o formulă / spre dezlegarea formulelor (...) / Printr-un foc nesfârșit, de a cărui natură tratez în Opuscul, / socot că se poate obține cristal de cuvinte, / Res intensissima, Forma formarum / și care e totuși numai formulă, / spre dezlegarea formulelor". Concluzie entropică, jelitoare; însinguratul din "mahalaua Țicău" scrie dezabuzat în "limba melancolică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rugă, Ghetsimani (precedente la V. Voiculescu, la Nichita Stănescu și Cezar Ivănescu) e o implorare șoptită: "Tată, dacă altfel nu se poatre, / Facă-se voia ta..." Tușe sumbre, în texte analoage, punctează văi înghețate și ceruri închise, "întunecata zare" și "nesfârșita fugă". Episod rarisim, senin: O caleașcă trasă de fluturi străbătând "priveliști de vis", duce, ca în basme, într-un ambient de pace. Discursul în zăbranic cernit, reluat de la un volum la altul și devenit o patetică monodie, excelează în miresme
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
eșantion al mitologiei personale, s-ar cuveni citat integral. Ne limităm la un segment: Azi, iată, am văzut un curcubeu deasupra lumii sufletului meu. Vin cerbii mei în goană să se-adune Și către ei privirile-și țintesc Un codru nesfârșit de coarne brune În care mii de stele strălucesc, Sosind din dunga zării de argint Vin păsările-mi mari de sărbătoare Și-nchipuiesc pe ceruri, fâlfâind, Un ocean de aripi mișcătoare; Întreaga lume-a sufletului, vie, Palpită-ntr-o frenetică beție
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și finalitatea Ființei. Rațiunea își asociază plenar, aici, disponibilitățile poeziei. O lume paralelă (1989), pe de o parte palpabilă, pe de alta respirând mister, implică umbre și cenușă; Umbra / a ceea ce am fost nu mai poate să dăinuiască / așa la nesfârșit...": Contemplatorului "pierdut în timp", planând între trecut și viitor, îi vorbesc simbolic miracole cotidiene: iarba reprezintă "corpul fizic al unui strămoș"; iarba de leac ar putea "vindeca de singurătate"; peste "prăpastia vremii" durează sufletul, "măturător de frunze" toamna. Arhivă de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
retrospectivei de aproape trei sute de pagini punctând ultimii paisprezece ani de creație. Doar o singură excepție: o Inscripție pe o scoică un fel de prefață a antologiei, inclusiv o "artă poetică" datează din 1963: "Aduceți coloana fără sfârșit / aici unde nesfârșitul începe..." Într-un poem, Vase comunicante, se schițează arhiștiuta sete de dezmărginire: "De la un capăt la altul al lumii, / de la un capăt la altul al stelelor". Timpul, spațiul, destinul se interferează pluriform într-o conștiință-oglindă: "Fugim prin oglinzi, chenare ale
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
În valurile sale line s-au înecat mii și mii de nefericiți. Când stai pe malul lin, ocrotit de soare de brațele uneia dintre uriașele sălcii, n-ai crede că peisajul feeric ar adăposti atâtea tragedii. Chiar dimpotrivă, privești scurgerea nesfârșită a apei de un albastru verzui, întotdeauna la fel, parcă întotdeauna indiferentă la tot și la toate și te contaminezi cu infinitul, cu lipsa oricăror repere temporale degajate de acel loc. Râul Borta Mare Barelis Maior, cum îl cunoșteau anticii
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]