18,249 matches
-
Condiționările metafizicii nu sunt simple filosofeme, nici nu-i propun acesteia reajustări pentru a-i păstra, totuși, forma, ci sunt condiții de posibilitate ale metafizicii ca știință nu ale metafizicii ca atare, fiindcă aceasta este o dispoziție naturală a sufletului omenesc -, condiții formulate pe temeiul criticii rațiunii pure speculative (teoretice) și al construirii răspunsurilor la întrebările vizând posibilitatea matematicii și fizicii pure. Ceea ce rezultă din întregul travaliu al Criticii rațiunii pure este proiectul metafizicii ca știință, prin urmare, conceptul unei noi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Kant susține că principiul moralității, însăși legea morală, îi este propriu și ființei supreme, lui Dumnezeu. Doar că, nefiind vorba de o unitate de existență duală, ca în cazul omului, Dumnezeu acționează numai din datorie. Tocmai această înălțare a conștiinței omenești dincolo de limitele subiectului sensibil, conștiința asupra măsurii propriei condiții și acceptarea, în sens strict moral, a intervenției unei conștiințe morale desăvârșite, îi deschide omului calea înțelegerii unui fapt și mai îndepărtat de posibilitățile lui de cunoaștere, însă de acceptat pentru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin funcționarea constitutivă a Ideilor rațiunii, prin dialectica rațiunii pure. Cu toate acestea, finalitatea poate deschide un astfel de spațiu atunci când nu este luată în sens regulativ, când finalitatea naturală este înțeleasă în felul în care o înțelegem pe cea omenească, legată de voință, adică de facultatea de a ne propune scopuri, pe care o putem numi, urmând gândurile kantiene, "finalitate practică". De fapt, finalitatea naturii este gândită în analogie cu finalitatea practică. În ultimă instanță, finalitatea naturii concepută în a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
parte a existenței. Doar Arhitectul Suprem ar putea îndeplini o astfel de funcție. Sursa finalității kantiene nu este însă experiența. În plus, omul ca ființă inteligibilă este condiționat prin finalitate. De aceea, sursa finalității nu poate fi decât o facultate omenească; și este, cum știm, facultatea de judecare reflexivă. Aceasta înseamnă că finalitatea practică (inteligibilă) este o condiție a "realității" ființei inteligibile, iar finalitatea naturală (la care se ajunge prin extinderea celei dintâi de la om la natură) nu denumește o "realitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
macrocosmosul și microcosmosul (uman). După cum C. Rădulescu-Motru prelucrează semantic termenii, teoria obiectivă ("științifică") ar fi substratul teoriei filosofice a personalității. Aceasta din urmă aduce în plus o justificare a statutului celei dintâi prin discutarea diferitelor puncte de vedere asupra persoanei omenești și prin angajarea științei personalității într-un spațiu teoretic care o particularizează, o "adaptează" la condițiile proprii unui popor, deschizând-o, prin teoria vocației, către o pedagogie a vocației (adică spre acțiune, deoarece pedagogia vocației are mai degrabă rosturi practice
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
proprii unui popor, deschizând-o, prin teoria vocației, către o pedagogie a vocației (adică spre acțiune, deoarece pedagogia vocației are mai degrabă rosturi practice). Din punctul de vedere al "științei obiective", personalitatea se originează în structura psihosferei, nu în "individul omenesc izolat". Ceea ce înseamnă că personalitatea are o dublă determinare: naturală, fiind formă de energie, și socială, fiindcă structura sa urmează ordinii umane, psihosferei. În model filosofic, personalitatea se află subordonată scenariului determinismului prin finalitate, potrivit căruia ordinea universală conduce către
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
condiționat, totuși, în ordinea întemeierii teoretice), adică o teorie obiectivă a personalității, ca prim moment către o "psihologie" de orizont secund (orizont originar, însă, în ordinea întemeierii teoretice), constând într-o teorie asupra formei finale de actualizare a energiei (persoana omenească), C. Rădulescu-Motru meditează și asupra problemei originii omului, a evoluției lui anatomic-biologice și sociale. Acest discurs nu este despre ceea-ce-face-omul-din-sine, ci despre ceea ce face natura din el, cum ar spune Kant, așa încât spațiul său de desfășurare este "știința personalității", un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca totalitate, realitatea se află într-o ordine de finalitate, fără a fi vorba de intervenția unei "intenții" din afara realității energetice. Finalitatea este formula de ansamblu a evoluției realității. Abia dinspre punctul "final" capătă îndreptățire fiecare moment al ei. Conștiința omenească, forma finală a evoluției energiei, nu este un epifenomen, nici un suprafenomen, ci un fenomen înscris într-o desfășurare, într-o ordine care capătă coerență tocmai prin așezarea ei în această ordine: "Conștiința omenească așa cum o înțelegem noi astăzi nu este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
capătă îndreptățire fiecare moment al ei. Conștiința omenească, forma finală a evoluției energiei, nu este un epifenomen, nici un suprafenomen, ci un fenomen înscris într-o desfășurare, într-o ordine care capătă coerență tocmai prin așezarea ei în această ordine: "Conștiința omenească așa cum o înțelegem noi astăzi nu este o oglindă pasivă, nici o conștiință transcendentală (! n. C.); nu este apoi un epifenomen, care se adaugă, ca o lumină venită din altă lume, peste fondul unei lumi materiale, ci este rezultatul sintetic al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o interacțiune socială ce favorizează cultura. Mediul cultural incipient, care cuprinde și condiționează umanizarea, are ca elemente: arta, limbajul, conștiința. Împreună, acestea semnifică prezența conștiinței de sine. Miturile originare sunt dovezi exemplare ale conștiinței de sine a omului. Fiecare societate omenească are un mit originar, o istorie fundamentală, în raport cu toate celelalte. Aceste mituri originare cresc din izvorul conștiinței de sine vocea interioară care caută explicația fiecărui lucru"115. Rădulescu-Motru, de asemenea, consideră că umanizarea incipientă constă în dobândirea unor comportamente integrate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ordine întreaga sa teorie despre om. Modul specific de a exista al celor două "corelațiuni" este legat de raportarea lor la faptul trăit actual. Animalul este blocat în prezent; omul se proiectează pe sine dincolo de actualitatea unei trăiri. Această însușire omenească, ce pare a fi de natură psihologică, are o funcție de respecificare a omului și de redefinire a lui nu printr-un specific natural, ci printr-o ordine care îl vizează ca mod-de-a-fi, ca o unitate existențială ce-și neagă determinarea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
stări sufletești, eul se eliberează, în ideal, de constrângerea prezentului, lucrând asupra posibilului. Purtătorul idealului, deși este prins în legături cu mediul, cu "lumea cunoscută", încearcă adaptări la o lume necunoscută. Vectorul acestui angajament, ce transcende mediul dat, este conștiința omenească. Legătura energetică a omului cu formele anterioare de actualizare a energiei este necesară, dar este tot la fel, pentru păstrarea identității de sine, și trecerea dincolo de această determinare. Un fapt anterior personalității, anume conștiința, devine, la om, instrument de transcendere
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
putea spune despre cultură că este "istoria" energiei afectată de personalizare. Ea este "istorie", pentru că se află într-o transformare neîncetată, iar momentele ei sunt reținute în conștiința omenirii. Evoluția devine, prin personalizare, istorie, cultură. "Din momentul ce în conștiința omenească a scînteiat înțelegerea că organizarea corpului, mîna în primul rînd, poate servi drept instrument pentru schimbarea și transformarea obiectelor din natură, din momentul acela munca era descoperită. Omul își deschidea prin această descoperire o cale nouă de diferențiere. El adăuga
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sau de Absolut întărește hotarele fiecărui "capăt" al existenței, accentuează "specificitatea" lor de netrecut. Istoria are sensul umanizării, adică al accentuării determinărilor personalizate în om. Pe de o parte, energiile naturii primesc forme din ce în ce mai adecvate, iar pe de alta, idealul omenesc, analogon-ul Absolutului, este, prin creația culturală, din ce în ce mai "împlinit". "La omul de vocație, felul muncii este o prelungire a omului, este o umanizare intrată mai adânc în natură"128. Evoluția formelor personalității va fi urmărită în capitolul următor al lucrării
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
emotivității, este "forma" emoțiilor, cadrul lor organizator, funcționând ca un fel de "rațiune afectivă". Simțirea eului este o motivare subiectivă "pe care a dat-o conștiința acestor diferite anticipații organice. Dimpreună cu simțirea eului și-au făcut apariția, în sufletul omenesc, și diferitele nuanțe emoționale legate de atitudinile corpului (în momentele de luptă): trufia, vanitatea, ambiția, gelozia, invidia, deoparte; simpatia, generozitatea, mărinimia, iubirea, de cealaltă. Toate aceste nuanțe de emoții sunt cu mult mai vechi în sufletul omenesc decât cele mai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
apariția, în sufletul omenesc, și diferitele nuanțe emoționale legate de atitudinile corpului (în momentele de luptă): trufia, vanitatea, ambiția, gelozia, invidia, deoparte; simpatia, generozitatea, mărinimia, iubirea, de cealaltă. Toate aceste nuanțe de emoții sunt cu mult mai vechi în sufletul omenesc decât cele mai elementare acte intelectuale. Ele au găsit în eu un fel de cadru organizator"134. Eul este, așadar, temeiul emotivității, pentru că el oferă și impulsul inițial al acesteia și spațiul ei de ordine; este, în alte cuvinte, condiția
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
criteriu pentru interpretarea personalismului energetic, constatăm că accentul antropologic are o evoluție în sensul întăririi sale. Lucrarea din sistemul personalismului energetic în care cele două "stări" ale omului (și rosturi ale personalității) se află în echilibru este Personalismul energetic. Persoana omenească nu este o formă de energie printre altele, ci actul desăvârșit al energiei; d. Kant susține că omul își întemeiază acțiunea pe voința liberă; la C. Rădulescu-Motru, voința liberă susține deprinderile personalității. "Autonomia voinței, spune Kant, este unicul principiu al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
putea forma ca personalitate; numai cultural, el ar fi o personalitate pură, de condiția lui Dumnezeu, astfel încât și-ar pierde specificul, anume faptul muncii, care nu se poate produce decât în prezența unor aptitudini ce-și au rădăcinile în sufletul omenesc, el însuși legat de energiile "cosmice". Amestecul fizic (cosmic și biologic) și cultural din unitatea de existență a omului definește modul-uman-de-a-fi. Chiar dacă ținem seama de aceste apropieri de conținut între cele două filosofii și de relația formală dintre finalitatea kantiană
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fără sfârșit, cît timp anticipația nu are nici un rol; din momentul ce anticipația intervine, ordinea universului nu poate să fie concepută decît ca ordine personalistă, fiindcă anticipația nu poate fi încadrată în mod rațional decît în o experiență de persoană omenească"139. Conceptul determinismului prin finalitate semnifică o ordine a lumii în care există, după cum am văzut, două orizonturi: cosmic (al energiei-ca-natură) și istoric (al personalizării; universul scopurilor). Cel de-al doilea orizont este finalist prin natura sa; primul orizont devine
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
altă parte, timpul desemnează și ritmul real al existențelor unitare: organică, sufletească și culturală. Ordinea temporală, a anomimatului și succesiunii cauzale, cu care lucrează științele fizico-chimice, este supusă unui determinism mecanic. În vreme ce ordinea destinului, a unității sufletești și a activității omenești în genere, confirmă finalitatea personalității. Realitatea temporală apare întâi ca simplă formă; este timpul ca realitate-în-sine independentă de orice conținut. Timpul atinge discret doar conturul fenomenelor, fără a fi, ca la Kant, condiție a priori a acestora, având astfel, pentru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și prin finalitate. Fiecare unitate biologică, sufletească, istorică este caracterizată prin destin, așa încât ea participă la o ordine de finalitate. Dar este dimensionată și prin timp, participând la o ordine de cauzalitate. Astfel, "în dimensiunea rațională a timpului, apariția vieții omenești este o simplă verigă dintr-un lanț cauzal fără început și fără sfârșit; în destin, apariția vieții omenești este actul suprem al creațiunii"165. Timpul aparține ordinii cauzale; destinul, celei de finalitate. Ele constituie, prin intuiția care, după C. Rădulescu-Motru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de finalitate. Dar este dimensionată și prin timp, participând la o ordine de cauzalitate. Astfel, "în dimensiunea rațională a timpului, apariția vieții omenești este o simplă verigă dintr-un lanț cauzal fără început și fără sfârșit; în destin, apariția vieții omenești este actul suprem al creațiunii"165. Timpul aparține ordinii cauzale; destinul, celei de finalitate. Ele constituie, prin intuiția care, după C. Rădulescu-Motru, le dă viață, condiția fundamentală a prevederii fenomenelor cauzalității mecanice, primul, condiția necesară prevederii fenomenelor vieții, al doilea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
carnea și oasele sale"172. Spațiul uman astfel determinat pare a fi izolat de natură. Al doilea factor al intuiției destinului este "dinamica ireversibilului"; idee de influență bergsoniană, dătătoare de sens pentru decuparea umanului din totul existenței. Ireversibilitatea cursului vieții omenești o va diferenția pe aceasta de ordinea naturii, caracterizată și prin repetabilitatea fenomenelor. Cauzalitatea, aparținând ordinii naturale, poate întoarce cursul acesteia către ceea ce s-a produs deja. Dimpotrivă, finalitatea aduce neîncetat un plus de adaptare. Acest factor se propune ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
către ceea ce s-a produs deja. Dimpotrivă, finalitatea aduce neîncetat un plus de adaptare. Acest factor se propune ca afirmare directă a determinismului prin finalitate, căci el semnifică deschiderea ordinii umane către ceea ce a pregătit-o, către natură. Cursul fenomenelor omenești nu revine asupra a ceea ce s-a produs, pentru că el propune, în orice moment, tendințe anticipatoare asupra viitorului. Odată spart cadrul determinismului prin cauzalitate, realitatea însăși evoluează într-o direcție. În constituția ei apare o dispoziție care are sensul unei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
orizontul vieții, cauzalitatea în cel mecanic, iar finalitatea (însemnând acum și ireversibilitate) în orizontul existenței-ca-energie (al naturii și culturii). Al treilea factor al intuiției destinului este stringența cu care destinul "se impune conștiinței". Destinul apare acum ca determinant al existenței omenești individuale sau colective, ca "presimțire" și anticipare a rostului propriu; iar presimțirea și anticiparea sunt întemeiate rațional. Evidența faptului destinului, care, uneori, este omis de conștiință tocmai pentru că este fapt primar, orientează mișcările în orizont uman. Dar el se impune
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]