KorAP: Find »[drukola/base=perdea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...254 255 256 ...279 >

6,959 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

Se urcase la Knightsbridge. Iar în celălalt capăt al vagonului era o brunetă mai înaltă, cu o înfățișare ascetică: o remarcasem pe peronul de la Earl’s Court, dar atunci, ca și acum, era greu să-i deslușesc trăsăturile în spatele frumoasei perdele de păr negru și al ziarului care era clar că o absorbea. M-am uitat din nou la blondă, cu o privire piezișă riscantă, pe care - dacă nu cumva îmi făceam iluzii - ea a observat-o și mi-a întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
din ziua precedentă se risipise și se arăta a fi o dimineață însorită, dar înăbușitoare. Nu că ne-ar fi deranjat lumina soarelui de afară: camera lui Graham era tot timpul întunecată, având doar o fereastră minusculă acoperită cu o perdea din dantelă care dădea spre curtea din spate a lui Joan și în curțile din spate ale altor case de pe strada alăturată. Eram singuri în casă, era ora zece și jumătate și amândoi eram la a doua ceașcă de ceai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
în turnul vostru de fildeș. Am trecut peste remarca lui. — Are și stop-cadru aparatul tău? — Bineînțeles. Cam tremură, dar merge. Dar pentru ce-ți trebuie? — Așa... e bine să ai... toate jucăriile. Ecranul se lumină în timp ce Graham termina de tras perdelele și se așeza lângă mine pe pat. — Deci îi dăm drumul. Este lucrarea mea de sfârșit de an. Să vedem ce părere ai. N-a fost o experiență atât de dureroară pe cât mă așteptasem. Filmul lui Graham n-a durat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
gândești; pentru prima oară în istorie, controlul asupra timpului cinematografic dat publicului și luat din mâinile regizorului de film. Ai putea argumenta că asta este primul pas adevărat spre democratizarea vizionării. Deși, desigur - opri caseta și se duse să tragă perdelele - ar fi o naivitate să cred că de aceea le cumpără oamenii. La colegiu îi spunem butonul pentru PL. — PL? — Paradisul Labagiilor. Toate vedetele de cinema preferate, în pielea goală, înțelegi? Nu te mai chinui cu scenele alea în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
mai putea. Zece minute mai târziu, mi-am dat seama că singura soluție era să mă furișez în camera ei și s-o iau de acolo. Am avut noroc. Ușa rămăsese crăpată câțiva centimetri și mi-am dat seama că perdelele erau date la o parte, lăsând să intre lumina lămpilor din stradă. Întrucât etajera cu cărți era chiar lângă ușă, nu va fi o problemă să mă strecor înăuntru fără s-o trezesc. M-am oprit doar o secundă sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
o jumătate de oră după ce am fost sigur că toată lumea se culcase, am ieșit de sub pături și am pornit tiptil pe scări în tricou și chiloți. Ca și data trecută, ușa camerei lui Joan era întredeschisă. Ca și data trecută, perdelele erau date în lături, ea era întinsă pe spate și pielea ei era cenușie și translucidă în lumina argintie de afară, pâlpâind uneori și devenind albastră când fulgerele brăzdau cerul nopții. Deși era acoperită mai mult de jumătate astă-seară, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
convins că va transforma Anglia într-o națiune de voyeuriști și uneori stătea fascinat în întuneric cu televizorul aprins, cu nasturii de la prohab desfăcuți și cu ușa bine încuiată și își imagina scene identice repetându-se în toată țara cu perdelele trase și simțea o stranie solidaritate cu marea masă de oameni de a căror viață se izola în mod normal. Doar o dată, întâmplător, a uitat să-și încuie ușa biroului. Era aproximativ șapte seara și șansa a făcut ca secretara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
le putem obține astă-seară. Puse graficul înapoi pe pat. Dau un semnal la registratură imediat și vi-l poate găsi pe doctorul Bishop. E internul nostru, îi explică el Fionei. Coboară să vă vadă în câteva minute. Și plecă, trăgând perdeaua în urma lui. Fiona și cu mine schimbarăm priviri. Ea îmi zâmbi, curajoasă. — Bine măcar, spuse ea, că nu i s-a părut nimic în neregulă cu pieptul meu. — N-am crezut niciodată că e ceva în neregulă cu pieptul tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
cel mai dificil. Dacă vă găsim un pat, restul e floare la ureche. — Durează mult? Așteptăm de ... — În clipa asta, ar fi un noroc formidabil. Și după ce rosti această remarcă neliniștitoare, dispăru. Peste câteva minute infirmiera își vârî capul prin perdea. — Totul e în regulă aici? Fiona dădu din cap. — O parte a personalului bea ceva sus. Băuturi nealcoolice. În întâmpinarea Anului Nou. Poate doriți ceva. Fiona se gândi. — Niște suc de fructe. Un suc de portocale, poate. — Păreau să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
dintre cele mai mari companii de televiziune fuseseră foarte încurajatoare: Beamish spusese că atâta timp cât era el în postul respectiv, va face tot ce-i stă în putință ca să fie susținut filmul. Începea să se întunece. Graham aprinse lumina și trase perdelele. Cabina de montaj - de fapt dormitorul din spate al casei lor din Edgbaston - era chiar deasupra bucătăriei și o auzea pe Joan mișcându-se dedesubt, făcând ultimele finisaje la masa de seară. — Pistele de 3000 de metri, spuse vocea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
în care starea ei se agravase clar. Și totuși nimeni nu fusese neglijent, din câte mi-am dat seama: atmosfera fusese de eficiență, de frenezie, de hotărâre, sub presiune. Deci cum de durase atât de mult? Stăteam lungit, îmbrăcat, cu perdelele deschise. Un pat e un lucru simplu - așa crezusem întotdeauna. Din câte-mi aminteam, nu fuseseră mai mult de douăsprezece nopți în care să nu fi dormit într-un pat, într-un loc sau altul. Și spitalele erau pline de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
mai repede, așa că nu se mai duse să-și aducă pelerina de ploaie înainte de a trage zăvorul ușii din față și de a se arunca în miezul urlătoarei furtuni, care continua de mai bine de două ore. Abia văzând prin perdelele groase de ploaie, mai să o dărâme rafalele de vânt, se luptă să înainteze în curtea din față și se îndreptă spre capela familiei, situată într-o mică poiană de lângă capătul aleei des împădurite. De jur-împrejurul ei copacii gemeau trosneau și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
mecanismul era bine uns și părea să fi fost folosit de curând. O deschise fără dificultate și se pomeni, după cum se așteptase, în sala de biliard. Încă nu se iviseră zorile, dar câteva raze de lună pătrundeau prin spațiile dintre perdele și desluși în întuneric cadavrul lui Mark, acoperit acum cu un cearșaf pătat cu sânge. Brațele lui retezate încă mai ieșeau grotești, ca niște toteme sălbatice, din buzunarele mesei de biliard. Michael se cutremură și era pe punctul de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

Când vei muri, te vei întoarce la mine, iar în anul următor vei înflori odată cu mine, nu uita Harry, nu uita! Și dintr-o dată Henry Kerch se trezește. Sare din pat dintr-o singură mișcare și dă la o parte perdelele de la ferestre și soarele roz-arămiu de la răsărit curge în odaie. Dar când privește în jur nu recunoaște nimic. E o cameră aproape goală, cu linoleum pe jos, cu pereți cojiți. Într-un colț e o pianină care trebuie că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Dar soarele nu-i răspunde, se revarsă mai departe în cameră, o înghite, îi șterge orice murdărie, o face să dispară. Și Harry Kerch se trezește din nou, sare din pat și dintr-o singură mișcare dă la o parte perdelele de la ferestre și soarele roz-arămiu de la răsărit curge în odaie, dar când privește în jur nu recunoaște nimic. Și se trezește din nou, sare din pat, trage perdelele, soarele roz-arămiu de la răsărit, nu recunoaște nimic, se trezește din nou, sare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
sare din pat și dintr-o singură mișcare dă la o parte perdelele de la ferestre și soarele roz-arămiu de la răsărit curge în odaie, dar când privește în jur nu recunoaște nimic. Și se trezește din nou, sare din pat, trage perdelele, soarele roz-arămiu de la răsărit, nu recunoaște nimic, se trezește din nou, sare din pat, trage perdelele, soarele șterge totul. Și cu un urlet Harry Kerch se trezește din nou și nu-și mai aduce aminte nimic. Ceasul digital îl anunță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
soarele roz-arămiu de la răsărit curge în odaie, dar când privește în jur nu recunoaște nimic. Și se trezește din nou, sare din pat, trage perdelele, soarele roz-arămiu de la răsărit, nu recunoaște nimic, se trezește din nou, sare din pat, trage perdelele, soarele șterge totul. Și cu un urlet Harry Kerch se trezește din nou și nu-și mai aduce aminte nimic. Ceasul digital îl anunță că e deja mâine, șase a doua ora douăsprezece douăzeci și trei. 6 februarie ─ Ti volevo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
de laborator de fapt, pe care zac niște borcane dintr-o epocă la fel de greu de stabilit ca vârsta pianinei și o saltea pusă direct pe linoleul vernil, lucioasă de jeg ca centura neagră a vechilor samurai. Fereastra dublă nu are perdele și dă spre lacul Plumbuita. Pe peretele opus, spânzură un crucifix de ghips vopsit în auriu. Și din locul său de suferință veșnică, Iisus Hristos privește veșnic peste apele înconjurate de sălcii și bordeie. 7 februarie Mama lui Ilie rupe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

prelungi. Pe partea asta nu era pic de umbră, nu vedeai nici un copac, și peronul se afla În plin soare, Între două linii de cale ferată. Clădirea gării arunca un petic de umbră fierbinte și În ușa barului atârna o perdea din mărgele de bambus, ca să țină muștele afară. Americanul și fata care-l Însoțea stăteau la o masă, În umbra de afară. Era foarte cald și expresul din Barcelona venea abia peste patruzeci de minute. Oprea două minute În halta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
minute. Oprea două minute În halta asta și apoi se-ndrepta spre Madrid. — Ce să bem? Întrebă fata. Își scosese pălăria și o așezase pe masă. — E tare cald, spuse bărbatul. — Să bem bere atunci. — Dos cervezas, ceru bărbatul prin perdea. — Mari? Întrebă o femeie din prag. — Da, două mari. Femeia le aduse două pahare de bere și două suporturi din pâslă. Le puse pe masă și se uită la amândoi. Fata privea Înspre lanțul de munți. Străluceau albi În soare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
am văzut niciodată vreunul, spuse bărbatul, bând din bere. — Nici nu m-așteptam să fi văzut. — Ba aș fi putut să văd. Nu dovedești nimic spunând că nici nu te așteptai ca eu să fi văzut. Fata se uită la perdeaua din bambus. Au scris ceva cu vopsea pe ea. Ce scrie? — Anis del Toro. E o băutură. — Am putea să vedem cum e? — Poți să vii puțin? strigă bărbatul prin perdea. Femeia ieși din bar. — Patru reali. Dă-ne și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ca eu să fi văzut. Fata se uită la perdeaua din bambus. Au scris ceva cu vopsea pe ea. Ce scrie? — Anis del Toro. E o băutură. — Am putea să vedem cum e? — Poți să vii puțin? strigă bărbatul prin perdea. Femeia ieși din bar. — Patru reali. Dă-ne și două Anis del Toro. — Cu apă? — Vrei și apă? o Întrebă bărbatul pe fată. — Nu știu, e bună cu apă? — Da, merge. — Să fie cu apă? Întrebă femeia. — Da, pune și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
uită Înspre munți. Sunt niște munți adorabili. De fapt, nu arată neapărat ca niște elefanți albi. Mă refeream doar la culoare, e ca a elefanților albi, așa cum se vede printre copaci. — Să mai bem ceva? — Da. O adiere caldă Împinse perdeaua spre masă. — Berea e bună și rece, observă bărbatul. — E foarte bună, spuse fata. — E o operație extrem de simplă, Jig, spuse bărbatul. Nici nu-i poți spune operație. Fata se uită-n jos, la pământul pe care se sprijineau picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
de la sine. Și după aia ce facem? — După aia o să fie totul În regulă. O să fim ca Înainte. — Ce te face să crezi asta? Păi, ăsta-i singurul lucru care ne Încurcă. Doar din cauza lui nu suntem fericiți. Fata privi perdeaua, Întinse mâna și apucă două șiraguri de mărgele În mână. — Și crezi că după aia o să fim fericiți și n-o să mai avem nici o problemă. Sunt sigur de asta. N-are de ce să-ți fie teamă. Știu o grămadă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și Îndreptă privirea Înspre bagajele sprijinite de zidul gării. Pe valize erau lipite etichete de la toate hotelurile pe unde-și petrecuseră nopțile. — Dar nu vreau s-o faci. Mi-e indiferent. — Să știi că țip, spuse fata. Femeia ieși de după perdea cu două pahare de bere și le așeză pe suporturile umede. — Trenul vine În cinci minute, spuse ea. — Ce-a zis? Întrebă fata. — Că trenul sosește În cinci minute. Fata Îi zâmbi larg femeii, În semn de mulțumire. — Mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]