14,286 matches
-
până și să-l susțină pe Marcus Antonius, iar după Ac tium a intrat voit într-un con de umbră. 1. Transfretare înseamnă „a traversa pe mare“, iar transgressum, „tra versare pe uscat“ (nota autorului). Trăsăturile i se destind un pic. Un singur atac sălbatic a mai declanșat bătrânul, odată în Senat, când fiul ei cel mic, Aeserninus, și-a rupt piciorul în timpul exercițiilor pentru Jocurile Troiene. Prostuț cum este, a ajuns din greșeală în escadronul cu copii mai mari care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Unchiul lui, senatorul Capiton, a stat alături de tatăl vos tru, Marcus Agrippa, când s-a votat moartea lui Cassius. Agrippina tace nepăsătoare, însă Vipsania se îmbujorează de plăcere. Observă că tânărul nu îndrăznește să stea jos și o împinge un pic pe soră-sa ca să-i facă loc lângă ele. Consideră apoi că atât prezentările, cât și împunsăturile s-au terminat, așa că-l îndeamnă pe Titus Livius să reia disputa cu Labienus: — Despre ce vorbeați? Încurajat, acesta îl ignoră ostentativ pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mea. Vipsania e cuprinsă de o poftă nebună de râs. — Da’ ce-ți veni? o mustră scandalizată Agrippina. Nu se cade să te solidarizezi cu turbatul ăsta. Cineva pare să fie însă de partea ei. Tânărul Paterculus se dă un pic mai într-o parte și rostește roșind până la urechi. Eu cred că în literatură, ca și în viață, cel mai frumos lu cru și cel mai firesc este să îmbini seriozitatea cu veselia, ca să nu ajungă una la duritate, iar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
reinstaurată în adevărata ei formă. E ud pe sub tunică. Revine la fereastră și, tulburat peste măsură, aruncă o privire obosită afară. Vânzoleala s-a potolit, curtea este pustie acum. Pri veliștea maiestuoasă, care îmbrățișează un spațiu larg, îi aduce un pic de ușurare în sufletul răvășit. Se sprijină cu umărul de toc și își lasă ochii să hoinărească departe, dincolo de casă, până la piscina unde se îngrașă felurite specii de pești. Pe nesimțite, chipul i se posomorăște la loc. Câte certuri a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
când se anunța ora de baie, a noua, în timpul iernii, a opta, vara, se dezbrăcau amândoi și se plimbau pe la soare, de nu bătea vântul. Le făcea așa de multă plăcere să stea unul lângă altul, încât adesea întârziau un pic cu masa... O lacrimă grea se scurge pe pietriș. Asta până s-a născut Asinia. Blestemat fie ceasul acela! De atunci a început infernul. Se trezește în fața porții. O deschide smucit și trece pragul hotărât. Această casă este sufletul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pledeze. Principele i-a cerut asta ca pe o favoare specială. Dar Scri bonius Libo este prin el însuși un client valoros. Are relații puternice, deși nu e un om influent. Asta pentru că-l macină indolența. Scuipă pe jos, fără pic de respect pentru pardoseala din plăci mici de sticlă. Prea le-a primit pe toate servite pe tavă, fiind fiul vitreg al lui Augustus! Și urmașul Scipionilor. Aici e problema! Cum să-i câștige sprijinul la viitoarele alegeri? Pentru că are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
germinării. Și, în același timp, amuletă împotriva deochiului care secătuise pământul și animalele. Se uită lung la piticania cu capul înfășurat într-o cârpă și îmbrăcată în robă lungă. — Mai satisface din când în când și dorințele soțiilor, glumește un pic cam forțat. I se adresează apoi abrupt: — E frumoasă lectica... Libo duce mâinile la urechi, semn că refuză să-i audă mulțu mirile. Încântat că s-a achitat de obligație, Gallus se duce să se trân tească pe unul dintre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și aprobă. Este o invenție de dată recentă. Înainte se foloseau numai la pardoseli. Gallus se uită în aceeași direcție și îl încearcă o îndoială. A făcut bine sau nu că l-a copiat pe tatăl Vipsaniei? Nu este un pic exagerat? Vulgar, cum zice ea? Ridurile de pe frunte i se adâncesc. Și totuși, Marcus Agrippa a fost primul care a pus să se picteze în tehnica encaustică teracota care căptușește pereții sălilor de băi calde. În termele pe care le-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
est ducând metale, vin și tot felul de flecuștețe egiptene, și se întorc încărcate cu sticlărie, vase de bronz, veșminte, fibule și brățări, coliere, pietre prețioase, mătăsuri... — Văd că negoțul vostru se întemeiază mai ales pe statornicia femeilor, glumește un pic cam forțat Asinius Gallus. Libo protestează. — Nu e vorba numai de articole de lux. Aducem din Orien tul Îndepărtat aur, argint, dar și oțel, pietre prețioase sau semiprețioase, lemn, fildeș, pene de struț, carapace de țestoase, perle, mirodenii, ierburi medicinale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Asta e preocuparea lui actuală. Nu eventualele câștiguri iluzorii. — Cu ce mă acuză ei pe mine? Gallus înțelege că nu-i va da pe moment un răspuns sigur. Nu-i nimic. Lasă-l să reflecteze de unul singur. Trage un pic de timp și rostește tărăgănat: — Pedeapsa legii se aplică fie de către victimă, fie de către stat... Scribonius Libo se alarmează: — Adică...? îngaimă buimăcit. Foarte bine, se bucură avocatul. Așa își va da seama câtă ne voie are de el. Înalță evaziv
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Suspină apoi. Sunt însă mult mai pricepuți decât cei din Egipt, Grecia și Italia, adunați la un loc. Tatăl Vipsaniei îi aprecia foarte mult... Vipsania! Își contorsionează fața într-o strâmbătură dureroasă. De ce îl critică întruna, indiferent ce face, fără pic de respect pentru munca lui anevoioasă și uneori deloc plăcută? De ce nu încearcă niciodată să-l ajute să-și regăsească însuflețirea? Tot ce știe este să-i zdruncine echilibrul interior. Ca acum. Numai gândul la ea îi frânge elanul creator
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în mână. N au vrut ca jurnalul secret al tatălui său să cadă în mâinile lui Cornelius. Și pe bună dreptate. Nici nu-i este fiu. L-au ales pe el. Asta înseamnă că e însemnat de soartă. Răscolește un pic im pacientat printre bijuterii și alte documente de familie. Unde sunt? Cu ele poate oricând să-i forțeze mâna lui Augustus. Scotocește mai adânc. Începe să zvârle nervos afară tot ce întâlnește în cale. Tot ele îl vor ajuta să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe altare și le proclamă întruna pe monede? — Ai văzut chihlimbarul? întreabă dintr-odată tânărul. Se întoarce tulburat. — Ce să văd? — Bucățile de chihlimbar prinse în plasele de protecție care țin fiarele departe de podium. — Mai îngreunează și ele un pic structura, suspină nefericit evreul. — Pe mine m-a însărcinat principele să le aduc la Roma, trâm bițează cu mândrie Pusio. — Parcă ziceai că vii din Dalmația? — Păi... da..., se bâlbâie un pic germanul. — Da sau ba? îl presează Rufus. — Germanicus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
departe de podium. — Mai îngreunează și ele un pic structura, suspină nefericit evreul. — Pe mine m-a însărcinat principele să le aduc la Roma, trâm bițează cu mândrie Pusio. — Parcă ziceai că vii din Dalmația? — Păi... da..., se bâlbâie un pic germanul. — Da sau ba? îl presează Rufus. — Germanicus m-a trimis mai înainte să anunț victoria, măr turisește tânărul. Lasă să-i scape un suspin: — Am schimbat doar calul și am plecat înapoi. Rufus fluieră încetișor, admirativ. Pe la 20 de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ce? N-am dreptate? se înfierbântă veteranul. A ucis un om, nu? — Și ce te bagi tu? — Dacă a omorât, trebuie să plătească la fel. De ce îi e atât de frică de sabie? De ce nu e gata să moară un pic mai voios? — Ajunge cu vorbăria! se înfurie Rufus. Treceți la treabă! — Cel ce a ucis e pus în fața altuia pentru a fi ucis și el, continuă nepăsător Ganymedes. — Am zis gata! tună instructorul. — Sfârșitul luptei e întotdeauna moartea, termină flegmatic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Germanul îi face semn cu mâna în timp ce se îndepărtează. — Vor îngenunchea în fața lojei imperiale și o să deseneze cu trompa pe nisip numele împăratului. Să nu-i ratezi! răsună glasul dresorului în urma lui. — Îl cheamă din nou să mai rupă un pic monotonia vărsării de sânge, mârâie Rufus. Aprobă sau dezaprobă? se întreabă Pusio. Instructorul întoarce capul către el. — Să nu crezi toate balivernele și lăudăroșeniile lui Thaos. E cel mai mare mincinos de pe fața pământului... — Ce anume să nu cred? râde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de lemn. O ține câteva clipe în echilibru cu vârful degetelor. — Spinarea le e tare ca piatra, explică. În stare să respingă orice lovitură... Lasă sabia și-l trage în jos de manta. — Hai, dă-te de acolo! Stai un pic! se roagă Pusio. Au mai apărut și niște infan te riști care agită pânze roșii... — Excită taurii, ca să lungească spectacolul. — Fac tot felul de fente..., se entuziasmează germanul. Își plesnește palmele. — Mamă! Ce agilitate! — Ce s-a mai întâmplat? întreabă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plăcerile nefericite prin cange și foc. Vezi că-i mai prudent să rămân aici? remarcă germanul. Scutură din cap. — Ți-am spus că nu mi place să mă duc în mulțime. Mai bine căutăm un loc să ne așezăm un pic și să discutăm... — Te-ai țicnit de-a binelea? se înfurie Rufus. — Parcă ziceai că-i pauză...? — O fi, dar nu pentru mine. Pusio începe să dea semne de nerăbdare. Nu mă mai amâna atâta! ridică tonul. Doar vin cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Uluit, își rotește gâtul în toate direcțiile. — O să mă rătăcesc în văgăuna asta ca un labirint, îl im ploră, fără să coboare însă. Instructorul se înmoaie. — Bine, bine, face posac. Îl amuză într un fel curiozitatea copilărească a germanului. Un pic nerăbdător este și el să afle ce vrea să-i transmită din partea principelui. Dacă o fi adevărat. — Hai totuși mai repede, că am treabă, îl zorește. Tonul sună însă neconvingător, așa că Pusio nu-l bagă în seamă, atent la ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alcătuit un front pătrat, comentează Pusio trepădând de surescitare. Și-au ridicat scuturile și le țin așezate unul lângă altul, ca un acoperiș. — Așa sunt feriți de bolovanii și sulițele dușmanilor, șoptește Rufus. Germanul nu înțelege ce spune. Flexează un pic genunchii și se uită întrebător către el. În semiobscuritatea tunelului, îi întrezărește capul lăsat pe spate și gura ușor întredeschisă. I se pare că-și ține pleoapele închise. Nu-l mai deranjează atunci. Se întoarce din nou la spectacolul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că mânuiești un gladius adevărat, spune acuzator cel de la pământ. Fără să se ridice, sărută cu evlavie mâna de bronz ce-i atârnă legată cu un șnur în jurul gâtului. — Panthea mi-a salvat încă o dată viața. Glasul îi tremură un pic de emoția prin care a trecut. — Cu astea trei degete întinse a ordonat pericolului să se în depărteze de mine, îi încredințează pe ceilalți. Dacă ați băga la cap ce vă-nvăț eu, n-ați mai avea nevoie de amulete
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cap, atunci nu poartă apărătoare la picioare. Interesant, reflectează. Parcă înadins sunt echipați incomplet, nici cu tot armamentul ofensiv, nici cu cel defensiv. Se strâmbă ușor. Ca la casa de nebuni. — ...nouă... ă... ăă... și... i... zece! termină Rufus un pic precipitat, pentru că toți sunt deja aranjați în formațiile bine stabilite dinainte. — Obiceiul străvechi e să se înfrunte în perechi, șoptește Vittelius la urechea lui Pusio. Renunță la aerul misterios și se îndepărtează un pic de tânăr. — Cezar a dat însă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și... i... zece! termină Rufus un pic precipitat, pentru că toți sunt deja aranjați în formațiile bine stabilite dinainte. — Obiceiul străvechi e să se înfrunte în perechi, șoptește Vittelius la urechea lui Pusio. Renunță la aerul misterios și se îndepărtează un pic de tânăr. — Cezar a dat însă voie să se bată și în cete, cu singura con diție să lupte de la egal la egal. — Armele lor sunt totuși foarte diferite, murmură neîncrezător călărețul. Cum să fie luptă dreaptă, când unul are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
suspin, Germanicus își vâră capul prin deschizătură, iar valetul îl încinge iute peste talie cu o curea. — Ai grijă ca benzile să cadă drept, mormăie stăpânul. Neglijarea acestui aspect este viu criticată. Bagă mâinile sub centură, ca să lase tunica un pic mai jos. Așa cere moda pentru cei care poartă laticlava. — Calceii? Germanicus ezită o fracțiune de secundă: — Da, calceii. În dimineața asta mergem la Ara Pacis și nu vreau să-mi mai pierd vremea descălțându-mă și încălțându-mă din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
limba de la spate ca să-i intre și călcâiele. Trece apoi cu îndemânare curelușele negre prin iglițe și le înnoadă zdravăn. — Prinde-le și cu lunula, cere stăpânul. Contemplă critic fibula de fildeș în formă de semilună din dreptul gleznei. Un pic mai jos, se impacientează, n-o să se vadă pe sub togă. Draperia care maschează una dintre uși se mișcă în mod vizibil. Cine e? întreabă enervat. — Eu, stăpâne, îndrăznește bărbierul să se arate, cu plecăciuni până la pământ. Se apropie și sărută
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]