7,062 matches
-
tocăturii și cu galbenul auriu al halbelor, ar fi făcut mai suportabil calmul celest al unei alei de trei sute de metri. Sărbătoarea Culorilor a fost un succes de la ora zece dimineața până la șase și un sfert, când a început să plouă. Dar ce ploaie! Să înece orașul, nu alta! În ciuda asigurărilor primite de la angrosistul Postolache cum că albastrul cu care pompierii au stropit nu numai aleea, ci și salcâmii, cu farmecul lor unic, ialomițean, era stabil, jumătate dintre cetățenii reprezentativi ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a doua modificare: „Tratăm la domiciliu impotență. Reușită garantată. S-a dat și la televizor“. O istorie cu borduri Strada Cocoșilor e asfaltată an de an. Străzile Atmosferei, Norocului, Depozitului Central, Crabului și Lupilor nu au fost asfaltate niciodată. Când plouă, lumea înoată până la tramvai prin noroc. Când nu plouă cu lunile, atmosfera e un depozit central de praf în care, mai ales noaptea, crabii aleargă de colo-colo cu lupi în gură. Pe Strada Cocoșilor, casele sunt toate de chirpici. Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
S-a dat și la televizor“. O istorie cu borduri Strada Cocoșilor e asfaltată an de an. Străzile Atmosferei, Norocului, Depozitului Central, Crabului și Lupilor nu au fost asfaltate niciodată. Când plouă, lumea înoată până la tramvai prin noroc. Când nu plouă cu lunile, atmosfera e un depozit central de praf în care, mai ales noaptea, crabii aleargă de colo-colo cu lupi în gură. Pe Strada Cocoșilor, casele sunt toate de chirpici. Cine s-a născut în ele și știe că tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de membri Suquía, Însoțiți de cîteva frumuseți din clubul-gazdă. Bieții oameni erau destul de Încurcați - neștiind dacă să ne facă sau nu cunoștință cu acele „distinse doamne din societatea chiliană“, ceea ce, pînă la urmă, au făcut, sau să se facă că plouă și să pretindă că nu ne cunosc (dacă vă amintiți de veșmintele noastre neortodoxe). Dar au făcut față Încurcăturii cît se poate de onorabil și au fost foarte prietenoși - atît cît pot fi niște oameni venind din lumi atît de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
orașul Huancarama, nici un han sau hotel nu a vrut să-i Închirieze o cameră pentru o noapte; puținii prieteni pe care-i avea În oraș au refuzat de asemenea să-i ofere adăpost și, avînd În vedere că stătea să plouă, a fost forțat să-și caute refugiul Într-o cocină de porci, unde și-a petrecut Întreaga noapte. Pacienta de care vorbeam mai devreme a trebuit să meargă pe jos pînă În tabăra de leproși, deoarece nimeni nu a vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
noaptea norocul ni s-a schimbat cînd Alberto a menționat cu o voce plină de melancolie că atunci, pe 20 mai, era aniversarea noastră de șase luni de cînd ne aflam pe drumuri. Acesta a fost pretextul să Înceapă să plouă cu pisco. La a treia sticlă, Alberto a țîșnit În picioare, a abandonat maimuțica pe care o ținuse În brațe pînă atunci și a dispărut din peisaj. Mezinul Camba a continuat să mai bea o jumătate de sticlă, după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Camba stăteau cam prost cu banii, din cauza reparațiilor osiei. Am condus toată ziua, pînă cînd ne-am trezit blocați de una dintre acele bariere pe care le pune armata pentru a-i opri pe oameni să mai călătorească atunci cînd plouă foarte tare. Am pornit a doua zi și am fost din nou reținuți de o barieră. Doar seara ne-au permis să mergem mai departe, Însă am fost opriți Încă o dată Într-un oraș numit Nescuilla, ultimul nostru popas În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
indispus un pic, fiindcă bietul om, deși era homosexual și foarte plicticos, fusese foarte drăguț cu noi și ne dăduse, fiecăruia, cîte 10 soli, ceea ce ne-a adus totalul la 479 al meu, respectiv 163,5 al lui Alberto. Miercuri ploua cînd s-a crăpat de ziuă, așa că nu ne-am mai dus la complex și, În general, am cam pierdut timpul toată ziua. Eu am citit din García Lorca, apoi ne-am dus să legăm pluta la dig. Joi dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dispărut de parcă m-ar fi înghițit pământul. Bineîn țeles că am sosit cu o mică întârziere. Am stat de vorbă puțin despre plastică, dar apoi, nenorocire, ne-am afundat în poezia germană, până aproape să picăm de somn... Dimineață afară ploua fără încetare. La un moment dat, El a fost nevoit să plece, iar eu am rămas așteptând să înceteze ploaia. Aș fi vrut să citesc ceva, dar mi-a fost imposibil. Am ador mit, cu scurte treziri, până pe la unu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un moment dat, El a fost nevoit să plece, iar eu am rămas așteptând să înceteze ploaia. Aș fi vrut să citesc ceva, dar mi-a fost imposibil. Am ador mit, cu scurte treziri, până pe la unu și jumătate. Afară ploua în continuare. În disperare de cauză, am părăsit locuința lui Mihai și m-am dus acasă. Aveam senzația unei dimineți ratate. Nici unul din frumoasele mele proiecte nu se împlinise. și totuși, mi-am dat seama că dormind așa cum am făcut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în primejdie, fără să fi avut nici o vină - zicea el - și pentru că eu personal nu făceam nimic pentru a-l apăra. (Cum oare?!) Îi era frică, iar frica îl făcea meschin. Dar să nu insist... Eu m-am prefăcut că plouă, dar în realitate toată treaba aceasta mă plictisea într-o măsură destul de mare. Ceea ce mă enerva mai mult nu era ce spunea, ci faptul că o spunea tocmai el. Mi se părea jalnic, și asta mă durea, deoarece ținusem la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe calea ei, și nici nu-și avea propriile sale căi deosebite. Capul exista doar ca să poarte ochi și urechi, de care, după cum se știe, e nevoie când omul muncește. „Ăsta nu are capul pe umeri decât ca să nu-i plouă în gâtlej“ - iată o vorbă ce putea fi aplicată vieții de zi cu zi a tuturor. Sau totuși nu? De ce oare o îndemna bunica pe mama, când venea iarna și nu mai aveai de trebăluit pe-afară, iar tata era
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ascunde un creier jalnic. Dresat să-și urmeze instinctele, corpul li se transformă în unealtă de atac. Unul dintre primele mele colaje de texte în care descopeream rima și regele suna astfel: și-ntr-o palmă sta iaca regele îl plouă și-i tare plouat treaba stă și-așa ce să-i fac am intrat nevrând să dau ochii cu mine și-n cealaltă palmă sta iaca regele jocu-i pierdut n-are un’ să fugă ce să-i fac am intrat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
puțin la început, nu mi-a venit să-mi cred ochilor: am stat așa pierdut minute în șir, mirat și uimit, ca în fața unui lucru ieșit din comun. Cum, domnule, oare e posibil să fie așa ceva? Vasăzică nu le mai plouă în casă? Ce grozav! Mă uitam ca la un lucru de artă inegalabil. Cât de întins și de egal așezat era cartonul pe suprafața asterelii, în timp ce șipcile înguste și lungi îl fixau temeinic de grinzi cu ajutorul cuielor împotriva vântoaselor, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
asta nu se împacă și cu dormitul. Tu dacă vrei, rămâi la mine și mai facem un pat. Ce zici? Nu-i nevoie de pat, îți mulțumesc din toată inima. E vară, e cald, pot dormi afară, iar dacă va ploua mă retrag în grajd, lângă iepe. E loc destul. Mulțumesc moș Danilov. Așa să fie! Mâine dimineață mergem să te duc la gazdă. Mulțumesc mult de tot, moș Danilov. Tata a cărat trei căruțe pline cu gunoi pe care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ora 5 dimineață, ca să apuce să doarmă totuși puțin domnii ofițeri. Ieșim îmbrăcați în grabă și nespălați pe betonul din curtea unității. Suntem obligați să întindem inventarul nostru mizer pe foi de cort și să așteptăm vizita comandantului de unitate. Plouă mărunt, este frig, umed, curtea unității seamănă cu un talcioc din piața Obor. Comandantul tocmai chestionează un răcan de ce nu are "necesarul" de ață de cusut în rucsac, pentru că în timp de război, dacă ni se rup nasturii de la cămașă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spun că eu nu reprezint Ortodoxia, iar tot ceea ce spun eu sunt opinii strict personale. Degeaba, în ochii lor sunt ortodox și pace, au nevoie de raportare la alteritate. 22 decembrie 2001 Se simte în aer atmosfera frenetică a Crăciunului; plouă cu job-uri la biroul de plasare al Universității din Geneva (formula am să o regăsesc mai târziu etalată pe toate zidurile din București în cadrul unei campanii publicitare de recrutare de tinere talente bancare). Fac service à la table (citește
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
antipatie. E ceva ca o înșelăciune în dragoste. Se pare însă că în acest caz rămân câteodata urme de sarcas și de ranchiună". (Czeslaw Milosz La pensée captive, Editura Gallimard, edition poche,1998). 20 august 2002 Cocktail Molotov cu melancolie. Plouă și ascult Dinu Lipatti interpretând Chopin. Răsfoiesc o carte minunată a lui George Steiner, After Babel, Aspects of Language and translation, tradusă în urmă cu 25 de ani și în limba română. Beau o urmă de Bordeaux roșu dintr-o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mult nici mai puțin decât la gara din Viena. Cu alte cuvinte, o tentativă de deturnare a unei curse regulate. Motivul a fost un telefon primit de la un "frate al nostru", care îi anunța despre imposibilitatea intrării în Confederație. Afară ploua torențial, șoferul a trebuit să oprească autocarul de urgență pe banda de serviciu a autostrăzii. Un adevărat coșmar, în orice moment puteam fi percutați din spate de un camion de mare tonaj. După ce lucrurile s-au mai calmat, o țigancă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sunt singur în această bibliotecă enormă care mi-a devenit a doua casă. Citesc cu deliciu o carte a lui Michel Serres, Statues comentarii despre temele fundamentale ale filosofiei, accesibile chiar și celor ca mine, mai puțin familiarizați cu domeniul. Plouă din ce în ce mai puternic, trebuie să aprind lampa mea de birou marca Leviton, cumpărată de la piața de vechituri cu fabuloasa sumă de cinci dolari canadieni. Cred că datează din anii ´40-´50, seamănă mult cu cele din filmele cu gangsteri sau detectivi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să aprind lampa mea de birou marca Leviton, cumpărată de la piața de vechituri cu fabuloasa sumă de cinci dolari canadieni. Cred că datează din anii ´40-´50, seamănă mult cu cele din filmele cu gangsteri sau detectivi particulari ratați. Afară plouă cu "fum", cum se spune la noi, în Bărăgan. Cunosc o stare specială, bizară, unică, de fericire intelectuală, datorată solitudinii, bucuriei spiritului și exilului. Ciudat este că știu, chiar acum, în momentele în care scriu aceste rânduri, că ea nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Ploua încet... o tomna tristă Cum este doară pe la noi... O fluturare de batistă Și trenul a pornit greoi Din gară parcă mai pustie, Mai tristă parcă că oricând, În noaptea rece și tirzie, Cu el iubita mea ducând... Ploua încet
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93321]
-
Ploua încet... o tomna tristă Cum este doară pe la noi... O fluturare de batistă Și trenul a pornit greoi Din gară parcă mai pustie, Mai tristă parcă că oricând, În noaptea rece și tirzie, Cu el iubita mea ducând... Ploua încet... și-n lacrimi stropii Se prefaceau pe-obrazul meu... Un vânt porni sa-ndoaie plopii, Să plângă printre crengi mereu. Împrăștiind frunzele-n aer Și-n noaptea neagră și ostilă Văzduhul tot era un vaier Un plâns sălbatic de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93321]
-
Antoaneta Ralian traduce“ înseamnă a comite un pleonasm îngăduit, pe care pur și simplu nu-l poți opri la vreme. Fi rește că Antoaneta Ralian traduce. E ca și cum ai spune că tram vaiul cir culă pe șine sau că afară plouă când sunt nori. Și nu e numai asta. Când vorbim despre actorii români de colecție, ieșim rar de sub umbra lui Di nică, a Olgăi Tudorache, a lui Rebengiuc și a lui Beligan. Poate că s-ar cuveni să lărgim puțin
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
puțin în existența mea - și bunăstare. Rigorile nu le-aș putea generaliza. Cred că au fost mai mult personale. Mă tem că trebuie să repet, inevitabil, lucruri pe care le am mai spus. R.P. Nimic nou sub soare, nici măcar când plouă. A.R. Chiar așa. Am avut o mamă care și-a făcut educația la un pension german și care voia să facă din mine o domnișoară de salon, care vorbește limbi străine, cântă romanțe la pian, pictează peisaje edulcorate și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]