7,476 matches
-
prețios dar al omului este viața trăită frumos, cinstit și demn! Chiar dacă anii adăugați aduc anumite necazuri și suferințe, nu mă văicăresc de suferințe, ci mă rog Creatorului să mă păstreze tânăr la minte spre a nu-mi fi mie povară și nici celor din jurul meu! Un gând frumos de adâncă recunoștință păstrez și pentru orașul Bârlad, în care viețuiesc de atâția ani. Este orașul în care am pășit timid spre lumina cărții, m-a înzestrat cu neasemuita comoară a științei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bucuroas) s) văd) c) dispare și ultimul creștin și c) doar Îndârjirea evreilor Împiedic) acest lucru. Spun această amintindu-mi c) Jacques Maritain a caracterizat cândva antisemitismul european din secolul XX ca fiind o Încercare de a sc)pa de povară moral) a creștinismului. Și ce anume i-a f)cut pe evrei s) se stabileasc), dup) cel mai mare dezastru din istoria lor, Într-o regiune periculoas)? Un profesor evreu de la Harvard mi-a spus recent: N-ar fi oare
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Între națiuni și vor r)mane așa pentru totdeauna. Trebuie s)-ți scoți din cap aceast) convingere, deoarece, pentru a ajunge s) vezi realitatea așa cum e, trebuie s) te detașezi de aceste aparente „civilizate”. Încercarea de a sc)pa de povară st)rii de insecuritate - aceasta este realitatea În Israel. Naționalismul nu Înseamn) realism. Nu cred c) este corect s) afirmi, așa cum spune George Steiner, c) sionismul a fost creat de naționaliștii evrei care s-au inspirat de la Bismarck și au
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
că ț)ranul african sau felahul analfabet s) fie un om moral potrivit standardelor noastre (potrivit standardelor noastre din trecut, mai exact). Dar unii par s) cread) c) evreii, supuși la suferințe teribile, au obligația de a purta pe umeri povară moral) de care toți ceilalți s-au scuturat. Astfel, dup) aceea, spune Talmon, Israelul, care, pentru puțin timp, dup) 1967, a fost o tar) atât de mândr) și Încrez)toare, a fost transformat peste noapte Într-un cerșetor, În timp ce dușmanii
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
puternic), s-a destr)maț. „Majoritatea familiilor bogate” au plecat din tar). Liderii arabi au plecat și ei din Palestina, afirmă un istoric naționalist arab, Walid al-Qamhawi1. Își c)utau „liniștea În Egipt, Siria și Liban”. Ei au l)sat „povară luptei și a sacrificiului pe seama muncitorilor, s)tenilor și a clasei mijlocii... Acești factori, teama colectiv), dezintegrarea moral) și haosul din toate domeniile, toate acestea i-au dezr)d)cinat pe arabi din Tiberiada, Haifa și Jaffa, din zeci de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de atâția ani m-a f)cut s) fiu un naiv. Oamenii politici sunt altfel. În deșert am aflat c) Nasser ar fi f)cut un gest de retragere din funcție Ins), În același timp, organizase demonstrații de loialitate. Sub povară atâtor cadavre, el a avut prezenta de spirit, inteligență de a face mut)rile corecte. Altul În locul lui poate s-ar fi Împușcat. Profesorul Kerr sugereaz) c) dezastrul de la Amman a fost mai mult decât a putut suporta Nasser și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
rușine i-a provocat fatalul infarct. Egiptul era o tar) prea s)rac) și prea slab) pentru a suporta ambițiile bismarckiene ale lui Nasser, iar el, În cazul În care Kerr are dreptate, nu avea suficient) fort) că s) Îndure povară tot mai ap)s)toare a eșecului. A m auzit spunându-se despre Harkabi c) ar fi un col portor, Ins) mie-mi pare a fi mai echilibrat decât majoritatea oamenilor cu care am discutat despre problemele arabo-israeliene. Și mai
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
s)-mi dau seama dac) spune ceea ce simte cu adev)rât sau ce crede el c) aș vrea s) aud. Îmi spune c) spectrul anihil)rii Îi Îngrijoreaz) pe toți evreii, c) și sufletul s)u este ap)sat de povară neliniștii privind securitatea Israelului. Dac) lumea nu va reuși s) treac) testul moral al menținerii securit)ții, acesta va fi sfârșitul civilizației noastre. El se consider) un vajnic ap)r)tor al Israelului ale c)rui eforturi nu sunt apreciate
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
inexplicabilă o mână de lumini ireale care clipeau spre mine de pe un deal Îndepărtat, și care apoi au dispărut Într-un săculeț de catifea neagră: diamante pe care mai târziu le-am dăruit personajelor mele pentru a mă ușura de povara bogăției mele. Probabil că reușisem să desfac și să Împing În sus transperantul dens de la capătul patului și călcâiele Îmi erau reci, dar ședeam În continuare În genunchi să privesc. Nimic nu este mai plăcut sau mai ciudat decât să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
trimis să aducă din casă umbrele și mantale de ploaie. După un sfert de ceas, reapărea sub un maldăr de haine pe lunga alee și, pe măsură ce Înainta, Își recăpăta petele de leopard, căci soarele strălucea din nou și imensa lui povară nu mai făcea trebuință. Mamei Îi plăceau toate jocurile de Îndemânare și de noroc. În mâinile ei pricepute, cele o mie de piese ale unui joc de puzzle alcătuiau treptat o scenă de vânătoare englezească; ceea ce părea un picior de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am găsit În podul acela, printre ierbare pline cu căldărușe alpine, cu palemonia albastră, cu Lycneea, cu crini roșii-portocalii și alte flori din Davos, aveau mai multă tangență cu subiectul meu. Am luat În brațe și am cărat jos glorioasa povară alcătuită din patru volume extrem de atrăgătoare: planșele Mariei Sibylla Merian (1647-1671) cu insectele din Surinam, nobila carte a lui Esper, Fluturii: Die Schemetterlinge (Erlanger, 1777), lucrarea lui Boisduval, Icones Historiques de Lépidoptères Nouveaux ou Peu Connus (Paris, Începută În 1832
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apropia și Îl ținea de mână când masa rotativă de apă verde Înspumată se abătea violent din spate, dându-i un brânci zdravăn care-l dobora. După o duzină de asemenea tumbe, le baigneur, lucind ca o focă, Își conducea povara care gâfâia, tremura și fornăia scuipând apă, spre uscat, spre țărmul neted, unde o bătrânică de neuitat, cu păr cărunt pe bărbie, alegea cu promptitudine un halat de baie dintre multe altele ce atârnau pe o frânghie de rufe. La
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unui strop de ploaie, strălucind cu o extravaganță de parazit pe o frunză cordată, Îi făcea vârful să picure și ceea ce părea o globulă de mercur executa un glissando brusc În jos, pe vena centrală și apoi, după ce Își lepăda povara strălucitoare, frunza ușurată se Îndrepta. Pic, tic, tac, pic, tac, tic - clipa În care se petreceau toate acestea nu mi se părea o fracțiune de timp, ci o fisură În el, o bătaie de inimă eșuată, compensată imediat de un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Îngrozitor siguranța silvestră cu care ne obișnuiserăm. Hoteluri Îndeajuns de neonorabile ca să ne primească se aflau dincolo de limitele cutezanței noastre și măreața epocă a amorurilor consumate În parcuri era Încă departe. Tăinuirea, atât de plăcută la țară, devenea acum o povară și totuși nici unul din noi nu putea accepta ideea unor Întâlniri cu martori acasă la ea sau la mine. Drept urmare, am fost siliți să hoinărim mult prin oraș (ea, În blănița ei gri, eu cu ghetre albe și guler de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
chilia sihastrului Daniil, se va produce iluminarea. Va alege lupta, lupta și cu dinții, până la moarte, dar pentru salvarea Moldovei, nu pentru salvarea sa. Măreția lui Ștefan stă în acea Golgotă pe care o urcă singur, înfrânt, rănit, îngenuncheat sub povara Crucii sale; dar stoarce din el puterea de a se ridica și de a merge mai departe cu sabia. Tragica ispășire, "Învierea" apropierea cu Patimile Mântuitorului nu este întâmplătoare. Cum se va sfârși totul? Finalul suspendat este deschis oricărui sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îi răspunde Ștefan cu un zâmbet amar. Bate! Bate! O ia razna! S-a potolit. Îmi știe de frică. A obosit sărăcuța, o căinează cu milă Daniil. Iaca, un boț de carne chinuită, acolo... Nu mai poate... Prea mare-i povara... Te prăpădești de inimă rea. Ștefan reînnoadă firul, cu amară obidă, copleșit de amărăciune: Am vrut să mântui țara de orice asuprire străină. Și, iată, chiar "am mântuit-o"!... Am cufundat-o într-o și mai adâncă robie! Câtă durere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cucura cu săgeți și un sac legat cu sfoară un fel de raniță, se pare destul de grea. Sunt prăfuiți, nădușiți și gâfâie, gâfâie să le iasă sufletul pe gură, nu alta... Popas! orânduiește Șendrea. Boierii își aruncă la pământ armele, povara din spinare, după care se aruncă și ei în iarbă, să-și tragă sufletul. Întins în iarbă, gâfâind ca un câine fugărit, boier Juga bodogăne: Altă trăsnaie de-a lui Vodă cu întrecerile aistea "voinicești". Ne-am bătut cu spade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au împiedicat de mine... Când voi cădea eu, vă veți aduce aminte că v-a fost bine cu mine, că v-am fost vouă scut și apărare de orice parte păgână... Când voi înceta să port pe umerii mei aiastă povară, atunci veți ști... o știți, dar nu vreți s-o știți..." Ștefan către solii poloni ce reclamau Pocuția 11 Apusul apune. "Pax Ottomanica?!" Pe fereastra spătăriei năvălește zarva vrăbiilor gureșe ce se bucură de primele raze de soare ale primăverii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cucerirea lumii visează trebuie și poate fi oprită! Să începem dar cu batjocura. Hai să râdem! Strămoșii noștri daci aveau un obicei tare sănătos: când le era mai rău, în loc să plângă râdeau. Da, râdeau! Și, deodată, parcă li se ușura povara de pe suflet... Avem și noi destule poveri, destule belele, moartea-i pe noi... Deci, să râdem! Să râdem! Ha! Ha! se căznește el să râdă, dar nu-i vine. Ha! Ha! râde forțat, dar nimeni nu-l urmează. Ce faceți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oprită! Să începem dar cu batjocura. Hai să râdem! Strămoșii noștri daci aveau un obicei tare sănătos: când le era mai rău, în loc să plângă râdeau. Da, râdeau! Și, deodată, parcă li se ușura povara de pe suflet... Avem și noi destule poveri, destule belele, moartea-i pe noi... Deci, să râdem! Să râdem! Ha! Ha! se căznește el să râdă, dar nu-i vine. Ha! Ha! râde forțat, dar nimeni nu-l urmează. Ce faceți, boieri dumneavoastră, n-aveți destule belele?! Vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu patimă, văzând, trăind tot ce povestește, tot ce poruncește: Capcanele îi vor aștepta gata țepuite! Prăvălim peste ei pădurile înținate în coajă! Desfundăm drumurile! Rupem podurile! Secăm apele! Spurcăm fântânile cu hoituri! Pârjolim grânele, fânețele! Le săgetăm dobitoacele de povară cu săgeți otrăvite cu venin de năpârcă, cu zeamă de cucută, să rămână în drum cu bombardele ce sparg "Catapeteasma Ceriului"! Împroșcăm, săgetăm cu șomoioage de foc pânzele corăbiilor ce urcă pe Dunăre, harabalele ce cară silistrăria cu iarbă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ciocârlia din arin cu trilul ei trezește păsările pădurii ce-i țin isonul. Ștefan privește cerul albastru, spălat de ploaie și începe încetișor: Părinte... mi-i greu... mă aflu la o răspântie; de ți-aș asculta povața, mi-aș ușura povara... Că nu cer iertare, ci ispășirea o caut... Daniil stinge o lumânare. Suflă deasupra alteia... Înalță capul: De mi-ai hărăzit să-ți fiu duhovnic, spovedește-te fiule... Îngăduie întrebarea: oare n-ai cutezat prea mult?... Oare n-ai păcătuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hohotește el sarcastic. Mai multă demnitate, domnul meu! Mai multă demnitate!" Ștefane! Ești sleit... Te zbați ca marea de maluri... Arzi ca focul... Ți s-au aprins crierii... Prea-ți pui cenușă pe cap. Ai luat pe umerii tăi toată povara. Te-au lăsat singur... Toți... Era numai crucea ta? Tu ai urcat singur Golgota... Și ai îngenuncheat sub greutatea crucii... Nu crezi că e prea mult pentru un om singur? Ștefan, cu ochii închiși, obsedat de aceeași întrebare, încetișor: De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au împiedicat de mine... Când voi cădea eu, vă veți aduce aminte că v-a fost bine cu mine, că v-am fost vouă scut și apărare de orice parte păgână... Când voi înceta să port pe umerii mei aiastă povară, atunci veți ști... o știți, dar nu vreți s-o știți..." Ștefan către solii Poloniei ce reclamau Pocuția * "Dar Ștefan Voievod nu se înspăimântă deloc de acești doi dușmani atât de puternici tătarii și turcii ... ci având o inimă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acestuia îmi pare incomplet, neterminat. Scriind cartea despre Spațiul în literatură am înghițit nu o dată în sec, am salivat, gândindu-mă la bomboanele locuibile ale lui Dumitru Țepeneag. * Luni de zile, poate un an întreg am trăit apăsat de acea povară. Nu reușeam să ies din impas. Într-o dimineață însă, de-abia plecat de acasă (spre redacție), aflându-mă încă pe Gura Ialomiței, simt parcă mijind o rază de speranță. Viața, viața va rezolva totul, trebuie să am răbdare, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]