8,125 matches
-
puncte de sprijin, care ar putea să se descarce, o revoltă imens de puternică, dar fără nici o armă la Îndemâna omului din tine. 25 iunie 1965 Un vis Navigasem mult, până când a venit furtuna, care m-a Împins pe o insulă pustie. Știam că e vis. Dar Îmi plăcea să mă cufund În el cu toată ființa mea. În sfârșit, clipa de aur a singurătății! În jurul meu, până departe, se Întindea doar pătura protectoare a apei, nici o voce de om, doar vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
puțin dezamăgit să văd că avea o coadă mică la casa ei; nu la fel de lungă ca la celelalte, dar totuși un număr semnificativ de persoane. Eu chiar sperasem să fiu singurul ei client: un explorator singuratic, încumetându-se prin întinderile pustii ale culoarului din dreptul ei, descoperind sămânța de sensibilitate și înțelepciune îngropată în gramele de grăsime în exces. Kilogramele de grăsime, mă rog. Mi-am făcut rapid cumpărăturile și m-am așezat și eu la coadă, conștient în mod neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la Sally nu am simțit asta niciodată. Poate vorbește Holly cu el despre asta - poate o rog eu. Urăsc chestia asta. Să trebuiască să îmi dau băiețelul în grija altei femei când chiar contează. Nu e vorba de sindromul cuibului pustiu, cel despre care ar trebui să fim preveniți - e cel al inimii goale. Sună ridicol de siropos, dar e adevărat: e atât de greu să îl am pe Ben aici fizic, dar să-l văd plecat de lângă mine în atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cine știe ce de viața mea interioară, da’ ar fi dacă n-aș avea o viață exterioară așa nasoală - am tot ce trebe pentru asta, am echipamentu’. Sheila n-are nimica din astea: viața ei interioară e ca un nenorocit de deșert pustiu. Numai mărăcini, după părerea mea. Da’ după ea, ce vezi pe dinafară contează. Viața mea era doar magazinul și mama, în afară de ea, și-i plăcea să-i aduc aminte de asta. Da, se simțea minunat: un carusel social de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mîneca de la cămașă peste urmele negre care Îi brăzdau Încheietura mîinii. Mama lui se temea tot timpul de primejdiile și violența de pe străzile Shanghai-ului, dar nu știa nimic despre lungile lui plimbări cu bicicleta prin oraș. Amherst Avenue era pustie. Mulțimea de cerșetori și refugiați dispăruse. Chiar și bătrînul cu cutia de Craven A dispăruse. Jim străbătu În fugă aleea, nerăbdător să o vadă pe mama șezînd pe canapeaua din dormitorul ei și vorbind despre Crăciun. Își imagina deja că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se lăsă În jos, dezvăluindu-i bucătăria familiară Îmbrăcată În faianță albă. — Vera! Am ajuns acasă! Băiete! Jim se lăsă pe podea. Niciodată nu văzuse casa atît de Întunecată. Păși prin balta de apă din jurul frigiderului și intră În holul pustiu. Pe cînd urcă scările spre dormitorul mamei sale, simți că aerul era Închis, cu un miros de sudoare străin. Hainele mamei sale erau răspîndite pe patul nefăcut, iar pe jos zăceau valize deschise. Cineva măturase periile de păr și sticluțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de zeci de cioburi ca niște diamante, imaginea unui băiețel care exploda. 7 Piscina secată Timpul se oprise pe Amherst Avenue, nemișcat ca și norul de praf care plutea În camere, Învăluindu-l ușor pe Jim În timp ce umbla prin casa pustie. Mirosuri aproape uitate, un iz slab de covor Îi aminteau de perioada de dinainte de război. Timp de trei zile, așteptă ca mama și tatăl lui să se Întoarcă. În fiecare dimineață se cățăra pe acoperișul În pantă de deasupra ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iar pereții acestora erau Îmbrăcați În ceramică pentru a se putea spăla sîngele? Părăsind grădina, Jim Își trecu bicicleta prin ușa verandei. Apoi, făcu ceva ce Își dorise - să se urce pe bicicletă și să se plimbe prin camerele oficiale, pustii. Imaginîndu-și Încîntat cît de șocați ar fi fost Vera și servitorii, ocoli cu Îândemînare biroul tatălui său, intrigat de urmele pe care le lăsau roțile pe covor. Se ciocni de birou și dărîmă o lampă de masă cînd coti pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Dar aeromodelul lui Patrick, construit cu mai multă grijă decît al lui, Încă mai atîrna din tavan. Jim trase salteaua Înapoi pe pat și se Întinse pe ea. Urmări cum aeromodelul se Învîrtea În vîntul rece care adia prin Încăperile pustii ale apartamentului. El și Patrick petrecuseră ore În șir inventînd bătălii aeriene imaginare pe cerul acestui dormitor de pe Avenue Joffre. Jim urmări avioanele Spitfire și Hurricane Învîrtindu-i-se deasupra capului. Mișcarea lor Îl liniștea, potolindu-i durerea din maxilar și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vestice, acoperind pereții albi cu valuri de murdărie. Deși era prea obosit să se gîndească la viitor, Jim știa că micile provizii de alimente aveau să se termine În curînd și că japonezii Își vor Îndrepta atenția spre aceste case pustii - familiile civililor japonezi se mutau deja În fostele locuințe ale aliaților de pe Amherst Avenue. Jim aproape că nu-și recunoștea părul lung și obrajii cenușii, un chip straniu Într-o oglindă stranie. Se uita țintă la arătarea În zdrențe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stătută de pe Columbia Road. Se Înecă, Înghiți cu grijă și chicoti În pumni, zîmbind spre japonezi. Curînd, rîdeau cu toții, plasîndu-se pe spate În iarba Înaltă de lîngă piscină. În săptămîna următoare, Jim li se alătură japonezilor care patrulau pe străzile pustii. În fiecare dimineață, soldații ieșeau din bivuacul lor de la punctul de control de pe Great Western Road, iar Jim alerga pe treptele casei În care Își petrecuse noaptea și pornea În urma lor. Soldații intrau rareori În casele străinilor și erau preocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Lui Jim nu-i trecuse prin gînd niciodată că ar putea cineva să vrea ca războiul să continue și se minună de această logică bizară În timp ce porniră spre Hongkew. Se hurducară pe drumul de pămînt din spatele docurilor, printr-o regiune pustie, cu magazii goale, gunoaie și movile mortuare. LÎngă canale locuiau cerșetori În colibe construite din cauciucuri de camion și lăzi de Împachetat. O femeie bătrînă stătea pe vine lîngă apa puturoasă, curățînd o toaletă de lemn. Uitîndu-se În jos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pian, să cînți Yankee Doodle Dandy. — Asta are cinematograf, continuă Jim. Iar asta e plină de dinți. — Dinți, Jim? — A fost a unui stomatolog. Poate că sînt dinți de aur, Basie. Intrară pe Amherst Avenue și trecură pe lîngă casele pustii. Pe stradă tot nu era curent electric, iar casele, În grădinile lor neîngrijite, păreau și mai sumbre pe Înserat, răspîndite precum cargourile scufundate În rîu. Dar Basie se uita la ele cu vădit respect, de parcă anii petrecuți ca steward pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
opri În malul cu iarbă. Părăsiseră marginea de nord a Shanghai-ului și intrau Într-o regiune de cîmpuri și orezării nelucrate. Dincolo de un șir de movile funerare, la vreo două sute de metri depărtare, un canal curgea spre un sat pustiu. Șoferul japonez sări din cabină și se aplecă peste roțile din față ale camionului. Începu să-i vorbească motorului care fierbea, numele lui Jim auzindu-se din cînd În cînd printre mormăielile sale. Avea doar douăzeci de ani, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unul dintre misionari. SÎntem foarte obosiți. Medicul se uită la orezăriile abandonate și la femeia bătrînă Întinsă la picioarele lui. — Ar fi cel mai bun lucru. Sărmana, nu mai poate suporta mult. Camionul porni din nou Înainte, hurducîndu-se, pe drumul pustiu. Jim se Întoarse la postul său de lîngă cabina șoferului și privea cîmpurile, Încercînd să găsească ceva ce ar fi putut semăna cît de cît cu Woosung. Vorbele doctorului Îl tulburaseră. Chiar dacă se rătăciseră, cum de voia să se Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el. Vreau să-l cunoască și pe Basie. Fața cenușie a lui Basie apăru de sub gulerul hainei. Se uită cu coada ochiului la japonezii de lîngă șinele de cale ferată, de parcă se temea de ceea ce Îi aștepta În aceste cîmpuri pustii. — O să-i cunosc și eu pe părinții tăi, Jim. Adăugă apoi către doctorul Ransome, fără nici un entuziasm: Am avut grijă de băiat. — Ai avut grijă de mine. Basie a Încercat să mă vîndă la Shanghai. — Zău? Pare o idee bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Șoferul Împături harta și Își făcu vînt cu Învelitoarea de pînză, nevoind să-și riște roțile pe scîndurile vechi. Doamna Hug și perechea de englezi ședeau În partea din spate a camionului, umbrele lor Întinzîndu-se peste rîndurile albe ale orezăriilor pustii. Jim alungă muștele de pe fața doctorului Ransome și Îl mîngîie pe cap. Își imagină că era una dintre umbre, un covor negru Întins peste pămîntul obosit. La circa un kilometru și jumătate spre sud, printre movilele mortuare, putea vedea stabilizatoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era vară, țăranii mai purtau Încă hainele lor de iarnă vătuite. Nici unul dintre chinezi nu fusese primit vreodată În lagărul Lunghua, darămite să i se mai dea de mîncare. Totuși, continuau să vină, atrași de acest unic loc din Întinderea pustie, unde se mai găsea hrană. Pentru Jim Îngrijorător era faptul că stăteau acolo pînă mureau. Domnul Maxted avea dreptate cînd spunea că, odată cu terminarea războiului, problemele reale ale deținuților nu se vor termina, ci abia vor Începe. Jim se Îngrijora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
alergau pe cărările de zgură. Bărbații și femeile, care moțăiau ca niște pensionari de azil pe treptele barăcilor, se Împingeau pe uși, mamele se aplecau peste ferestrele de la parter și Își puneau copiii la adăpost. Într-un minut, lagărul rămase pustiu, lăsîndu-l pe Jim să conducă singur raidul aerian din balconul sălii de Întrunire. Ascultă atent, suspectînd deja o alarmă falsă. Raidul aerian venea mai devreme cu fiecare zi, pe măsură ce americanii Își mutau bazele mai aproape peste Pacific și peste teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Parașuta i se deschise, purtîndu-l repede spre pămînt. Avionul În flăcări se Îndreptă singur, tîrÎnd după el coada neagră de fum ca un arc nesigur peste cîmpurile goale și apoi se scufundă În rîu. Pilotul atîrna acum singur pe cerul pustiu. Camarazii săi se grăbeau spre Shanghai, cu fuselajele lor argintii pierdute În ferestrele pline de soare ale concesiunii franceze. Zgomotul bubuitor al motoarelor dispăruse și tirul antiaerienelor Încetase. Un al doilea parașutist cobora printre canale, la vest de aeroport. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În jurul lui, americanii Își părăseau cămăruțele și se Înghesuiau la ferestre. Demarest arătă spre coloanele de fum care se ridicau dinspre docurilor din nordul Shanghai-ului. Deși erau la peste șaisprezece kilometri depărtare, Jim auzi un huruit puternic peste orezăriile pustii, un tunet uitat care răsuna mult timp după ce explodaseră bombele. Sunetele bubuiau În geamuri, un vag ultimatum dat prizonierilor pasivi din Lunghua. Jim cercetă cu privirea norii de fum, În căutarea unor urme de avioane americane. Nici unul dintre cele douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zăcea În orezării la circa o sută de metri mai Încolo. Avionul bimotor fusese doborît cu două zile Înainte, cînd decola de pe aerodromul Lunghua, rupt În două de mitralierele avioanelor de luptă Lightning care se ridicaseră pe neașteptate de pe Întinderile pustii. Cum se legăna pe cărucior, Jim Îl vedea pe soldatul Kimura uitîndu-se neliniștit spre orizontul de la răsărit de unde apăreau avioanele americane neînfricate ca niște bucățele din soare. Chiar și În lumina caldă de august, fața lui Kimura avea consistența ștearsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
femei britanice și belgiene stătea lîngă porți, strigînd prin gard la șirul de soldați japonezi de pe drum. Împovărați de puști și de sulurile cu saltele de dormit, se foiau neliniștiți În soarele de august. Soldatul Kimura privea cu regret orezăriile pustii, de parcă ar dorit să se Întoarcă În lumea sigură a lagărului. Pete de scuipat luminau praful din jurul ghetelor rupte ale soldaților. Răcorindu-și furia de ani de zile față de foștii paznici, femeile scuipau printre sîrme, strigînd și rîzÎnd. O belgiancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
grăbească, prizonierii așteptau, toropiți, În soare. Jim asculta respirația lor obosită. Apoi se auzi un tîrșîit de saboți și convoiul se mișcă din nou Înainte. Jim privi spre camionul de muniții. Fu uimit văzînd sute de valize zăcînd pe drumul pustiu. Epuizați de efortul de a-și căra lucrurile, prizonierii le abandonaseră deja fără o vorbă. Valizele și coșurile de nuiele, rachetele de tenis, bastoanele de cricket și costumele de Pierrot zăceau În lumina soarelui, ca bagajele unui grup de turiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zahăr sălbatică, plină cu butoaie de combustibil și fuselaje de avioane abandonate. Printre cozile ruginite ale avioanelor, putea vedea pista de aterizare de ciment, suprafața ei albă aproape topindu-se de căldură. Stadionul rămăsese În urma lui. Drumul era un meridian pustiu care Înconjura o planetă părăsită de război. Jim urmă bordura de iarbă, călcînd printre saboții rupți și hainele zdrențuite lăsate de prizonierii britanici pe ultimii metri ai marșului lor spre stadion. Pe ambele părți erau tranșee bombardate și cazemate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]