7,014 matches
-
publicat în 2006, editura Anamarol București, cu volumul colectiv Spiralele Vieții, Drumurile vieții, Arta de a fi, volum publicat: Trandafirul Negru, editura PIM, 2008 volum publicat: Crusta de Gheață, Verdele cu pleoape ude, editura PIM în pregătire: volumul Singurătatea Demiurgilor, Raiul nebuniei mele activități literare: 2006-2007 membră a Cenaclului Literar I.I. Lefter; 2007-2008 membra a Cenaclului Poesis Moldaviae; 2007 membră fondatoare și viceprședinte a Asociației Culturale Poesis Moldaviae. Alei de cenușă unei ființe umane, Ciprian Pe alei de cenușă, aidoma uitării
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ce-i dușmanul. Iar ce la inceput a fost O luptă simplă: să trăiască! A prins acuma un alt rost: Sa aibă tot, să cucerească! Și iar trecură ani ... la rând. Imperii cresc, apoi decad, Pământul, lumea împărțind, Făcând-o rai și apoi iad. Pentru avere, pentru bani, S-au călcat frații în picioare! Nu le-a pasat de ai lor ani! Și nici de faptul că îi doare! Stăpânul nostru și dușmanul Pe suflet ne pune parafă! în om lovește
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă iert. Și încercam să trec peste zi ca o noapte de mister mai departe. A fost o iubire dincolo de cuvinte Și mai simt la miez de noapte sărutul cu șoapta sufletului. Cu mâinile rupeai fragmente din cer, deschizând Porțile Raiului. Iar vorbele erau râuri învelite în mătasea din zori. Iubirea ta picta dorințe și mă ascundea prin vise Ce erau efortul sufletului de-a vorbi cu cerul. Și desenai curcubeul ce ștergea din minte amprente false de iubire. Râde iubirea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
apar și dispar în harta din Cartea Iubirii cu număr impar! Cartea Vieții Bătrânul mag citește-n Cartea Vieții, Destinul umanității prin veacuri. O visterie doldora de leacuri, Un loc vrăjit în care-s închiși bieții Magi ai cuvântului ... un Rai făr'de porți în Cartea Sorții. Răsfoiești șapte file din carte. Speri ca visuri înalte să te poarte Pe un lujer ce rodește Sămânța Iubirii celeste. Să te-nfioare Când nici nu gândeai că va mai apare. în oceanul de iluzii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
plantat în creier, nu mai aveam cum să dau înapoi. După șase săptămâni în care fusesem așa de ocupată încât avusesem noroc dacă îngurgitasem o masă solidă pe zi, ideea unui festin la Mimi’s mi se părea un adevărat rai. și, oricum, Randall avea să fie blocat la serviciu până târziu - deci nu era ca și cum pierdeam șansa de a-mi petrece timpul cu el. Mi-a sunat telefonul, iar numărul extensiei lui Vivian mi s-a aprins pe ecranul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu totul altceva dom’ Roja, i se pare că aude vocea lui Gulie, camere modern mobilate, sala de mese care sclipea de curățenie, salon de coafură, cosmetică, frizerie, masaj, și grădina aia de vară care parcă era un colț de rai. Cu toate astea, trebuie s-o zică și pe cea dreaptă, se gîndește, locul avea ca oricare altul petele sale, vorba Bătrînului, nicăieri în orașul ăsta nu poți să scapi de vagabonzii care roiesc în jurul tău veniți din toate colțurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fii de acord că toată știința asta se bate cap în cap cu morala creștină, zice Dendé, ciulindu-și urechile atent la pocniturile ce se aud sub focul care încă arde mocnit înainte să răbufnească. Nu și dacă admiți că Raiul și Iadul fac parte din aceeași materie intergalactică, a cărei existență a fost de curînd demonstrată, se gîndește Tîrnăcop. Mi-e cald, transpir, zice Roja, cu ochii tot mai bulbucați în direcția focului. — Vîlvătaia asta seamănă cu bolta luminată pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fie filmul evenimentelor, se interesează Comandantul cuprins brusc de o adîncă dezamăgire. Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Cu mîinile curate, ’71 și ’72, ah, ce vremuri, exclamă Regizorașul, păcat că generația voastră nu le-a prins, era raiul pe pămînt, Santinelă, prosperitate, lumea era mulțumită, fumezi, vrei o țigară? Rahat, povești nostalgice, i-o taie din nou Santinelă cu neobrăzare, v-au dus cu zăhărelul, trăiți din amintiri, îi reproșează. Ai dreptate, îl aprobă Regizorașul, dar numai dintr-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
infinit cu nevastă-sa. Nu mai ține să faci pe eroul pe două fronturi deodată. Să fii și familist, și om de afaceri în același timp. Să o dai și pe goarnă, să ai și pretenții c-o să ajungi în rai. Asta e valabil și pentru Părințel. — Vorbești numai tîmpenii, parcă ești inconștient, spuse Timișoara, în loc să fii preocupat de singurul lucru care te-ar mai putea scoate din rahat, bați cîmpii ca unul care e plecat de acasă. I-auzi, aflu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de relativism afirmației sale, dacă nu cumva de scepticism. Așa cel puțin crezu Petru În primul moment. Se reculese Însă și hotărî că era de fapt vorba de duioșia care se zice că ar cuprinde toate sufletele când pășesc În rai după ce, evident, au trecut cu bine de purgatoriu. Corect, domnule Brândușă, aș putea zice, dacă Îmi este Îngăduit, chiar perfect. (Glasul Îi tremura, ce dracu, se foi pe scaun, apucă paharul, mai găsi o picătură de vin, bună și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
va trăi, cine va muri, Cine a ajuns la capăt, Cine n-a ajuns Încă”. Se uită la cușca lui Eustațiu: el a ajuns. Acum șoptește cu siguranță replici Îngerilor debutanți ori celor amnezici În vreun teatru de provincie din Raiul de Est. I se făcu frig. „Trebuie să pleci, dacă vrei să scapi de frig...” Nu se miră, nu tresări: cel ce Îi vorbea avusese Întotdeauna dreptate. Și iată-l Înaintea plecării. Fixă arătătorul mâinii drepte pe un geam apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Se scufunda apoi În somn ca Nautilus În mare și acolo rămânea până la destinație, printre pești aurii, recife de corali, meduze albastre, vegheat de Terente, de Bach și de Beethoven. Somnul său era ca o excursie pe cont propriu În rai. Terente știa acest lucru și de fiecare dată Îl trezea cu Knockin' on Heaven's Door al lui Bob Dylan. Minunat cântec! Terente purta ochelari de soare negri, de contrabandă, cu care duminica mergea și la ski. E ceva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În sutane albe, un fel de salopete de sărbători și luminați de aura aceea a lor care Îi și deosebește de restul lumii și care, la o adică, Îi scutea de impozite și chiar de vize În caz că ar călători din Raiul Catolic ori Reformat În cel Ortodox, cum povestea Petru Cain. La asemenea defilări nu se aplaudă și nu se strigă lozinci. Nu există tribună oficială, ci doar un glob de aur spre care se mărșăluiește cu smerenie de două mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de cărnuri tocate, cu orez, la afumătura de porc și la crenguțele de cimbru. Lumea toată se reduce atunci la aceste câteva lucruri simple care te fac să regreți că ești muritor, În timp ce sarmalele sunt veșnice. Cred că drumul spre rai e pavat cu sarmale, Își zise Gheretă, Într-unul din puținele sale momente de mare inspirație. Ar fi putut spune și divină, dar el știa prea bine că era doar un biet poștaș și nu un mare poet. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se gândea, iar restul exista doar sub forma unui gol cu care nu știa ce să facă, decât cel mult să-l compare, ceea ce se și Întâmplă, cu Graalul, spre disperarea Violetei care prin acea imagine se vedea alungată din Raiul profan carnal și pasional, În cel sacru, aseptic și rece, ca o rezervație pentru Îngeri căzuți care, În acele momente, nu o atrăgeau În mod special. În plus, toți cei plecați În căutarea Graalului erau cavaleri fără prihană și veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dintre Devon și Dorset, unde locuiesc acum. E ca atunci când lași În urmă malul pentru a intra În apă, Într-un alt mediu, Într-o altă dimensiune. Când eram mai tânăr, senzația era acută. Furișatul În pădure Însemna furișatul În rai. Nu-mi dau seama cât de serioasă ar fi devenit ruptura dintre mine și tata dacă pe scena lumii nu și-ar fi făcut apariția Hitler. Dar așa cum s-au petrecut lucrurile, primejdiile aduse de cel de-al doilea război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Îndemână atât cunoștințele științifice cât și organizarea politică, potențialul necesar, pentru a face mult mai mult decât am făcut. Nu degeaba, la Începuturile medievale ale atitudinii noastre suspicioase față de natură, atât de mulți pictori au folosit imaginile literale ale grădinii Raiului, ale Paradisului, ale Fecioarei Măria și ale docilei licorne Într-un desiș. Chiar și atunci când sălbăticia și haosul - cele două erau, de fapt, sinonime - trebuiau să fie reprezentate În fundalul picturilor cu sihastri sau scene din iad, ele erau aranjate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Te simți norocos, Hacksaw? Hacksaw răspunse - Ham! — N-o să-ndrăzniți! exclamă femeia. Lee puse revolverul la tâmpla câinelui și apăsă trăgaciul. Nimeri o cameră goală. Femeia icni și se îngălbeni. Lee anunță: — Au rămas cinci. Pregătește-te să ajungi în raiul câinilor, Hacksaw. Lee trase a doua oară. Mi-am reținut hohotele de râs când revolverul trase în gol, în timp ce Hacksaw își lingea ouăle, plictisit de toată tărășenia. Cu ochii închiși, doamna Albanese se ruga cu fervoare. — A sosit timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
preget, spre vis și fericire... Hipnotice pătrundă a sevelor puteri, Urcând către coroana stejarilor de mâine Cu șoaptele de frunze, căzute în tăceri, Pădurea-n urma noastră, nu știu cui va rămâne... Dă-mi brațul tău de zână, dă-mi calea către rai, Dă-mi gura ta pe lună, în unduiri de valuri Și toarnă-n mine seva din plantele de mai, Să te cuprind întreagă, în matca dintre maluri...
D?-MI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83769_a_85094]
-
un personal cu înaltă calificare la gogoșari, magazinul mixt, taraful acesta, brigada satirică, ni s-a permis să ne luăm și tovarășele de viață în spațiu, mă rog, tot ce era necesar. Primele două luni am dus-o ca-n rai: brigada dăduse primele spectacole, care s-au bucurat de un frumos succes, taraful își aducea aportul unde era mai greu, în magazin se găsea ce nici nu gândeai, tovarășele noastre, datorită unei derivații a teoriei lui Einstein, păreau mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
am fost pilot: poți să sfidezi cerul, dar nu e bine să-ți bați joc de el”. Am glumit doar cu lucruri mai simple. Ziceam, de pildă, ca să-l epatez pe Dinu: „N-am nici o pretenție să mă duc în rai. Poarta raiului e construită astfel încât nimeni nu poate intra fofilându-se și nu mi-ar plăcea să fiu întors înapoi. Sunt prea vanitos ca să accept un refuz. Încât mai bine iau direcția iadului. Acolo, în mod sigur, n-am greutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pilot: poți să sfidezi cerul, dar nu e bine să-ți bați joc de el”. Am glumit doar cu lucruri mai simple. Ziceam, de pildă, ca să-l epatez pe Dinu: „N-am nici o pretenție să mă duc în rai. Poarta raiului e construită astfel încât nimeni nu poate intra fofilându-se și nu mi-ar plăcea să fiu întors înapoi. Sunt prea vanitos ca să accept un refuz. Încât mai bine iau direcția iadului. Acolo, în mod sigur, n-am greutăți la poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu loc destul pentru plimbat de colo-colo, ca și pentru un fotoliu și un șezlong lângă cămin, unde se putea Întinde și reflecta. Era paradisul! Era impresia copleșitoare, făcută În acea primă după-amiază - că găsise cumva drumul Înapoi spre grădina raiului, dincolo de ușa mare și verde, cu ciocănelul de alamă, din West Street - o senzație care Îi revenea des, În special când se plimba prin grădină după o dimineață de lucru intens, cu Tosca pufăind mulțumită la picioarele lui. Dar avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
parce-que je veux partager avec toi le plaisir du mon Paradis. Et puis, sans toi ce n'est pas la même chose, tu le sais toi aussi, tu veux être avec moi. Avec tout mon amour, Monique În groapa din fața raiului se găsesc frumusețile lumii, sclipind în lumina nopții și luminând cu raze gălbui lumina albă. Fasciculele porneau dintr-același punct, descriind razele unui cerc, oprindu-se aparent la câțiva metri de centru. Cristina, arăți delicios. Dacă ai apărea așa zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Să nu privești în urmă. Numai înainte. Însă, să ții minte și să crești. Să nu eziți. Și dacă vei atinge ceva mai presus, și vei coborî, nu vei cădea mai jos, numai că ți se va părea că din rai ai ajuns în iad. Însă de îți vei găsi drumul, niciodată nu vei pleca din rai. · Las-o în pace, și nu-ți voi face nimic. Nu o fă! Între mine și tine mă aleg pe mine. sau Aștept. · Perfecțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]