6,667 matches
-
cu Moș Crăciun care coboară pe horn, sînt scuzabile și chiar necesare. Comparînd influența parentală asupra a două zone ale comportamentului copiilor și referindu-se la realitatea din Statele Unite, Aronfreed (1969:308) scrie că: Pedepsele se folosesc mai mult în legătură cu sinceritatea sau responsabilitatea decît cu realizările. Această direcție în care se îndreaptă efortul părinților nu este similară în toate culturile. Ackerman (1990:3) relatează că în mijlocul unui grup de metiși din Peru care vorbeau dialectul Quechua și printre care ea a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din zonele rurale ale Egiptului procedează ca Rousseau, atribuind tendința copiilor de a minți "tehnicilor amenințării" utilizate de către părinții lor, în special de către tați, pentru a-i disciplina. Există anumite diferențe între educația oferită băieților și cea oferită fetelor cu privire la sinceritate și minciună. Într-un studiu asupra școlarilor din Iowa City, SUA, Castaneda și alții (1956) au descoperit că fetele au obținut un punctaj mai mare decît băieții, pe o scală indicînd tendința de a falsifica răspunsurile la un chestionar despre
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atunci cînd copiii au crescut îndeajuns de mult încît să se familiarizeze cu convențiile sociale... este riscant pentru ei să nu spună minciuni". Ar fi binevenite niște studii asupra modului în care copiii învață în ce fel obstrucționează convențiile sociale sinceritatea. Părerea mea este că mulți dintre ei învață de la prieteni (care le arată cum să fie răi în mod acceptabil) mai degrabă decît de la părinții lor (care în general le arată doar cum să fie buni în mod acceptabil). Însă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nesinceritatea se poate îndrepta și asupra necunoscuților. O altă diferență este faptul că într-un joc toți participanții știu că e posibil să apară și minciuni, pe cînd în viața reală se pornește mai degrabă de la presupunerea că va exista sinceritate și autenticitate. O altă diferență observată de către DePaulo și Jordan (1982:169) este că "în majoritatea jocurilor este cunoscut scopul nesincerității". Prin aceasta ei vor să spună că, de exemplu, în jocul cu nasturele, scopul nesincerității este de a descoperi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
intenție de a induce în eroare, în cazul în care există, este în mod sigur foarte străvezie. O altă problemă apare atunci cînd comunitatea nu este omogenă sau cînd vin în vizită turiști străini. Dacă nu există aceeași percepție a sincerității sau minciunii, vor apărea acuzații de rea intenție și de încercări de a păcăli. Aceste neînțelegeri sînt un risc al contactului cu altă cultură, exemplificat de experiența lui Bailey în India, menționată în capitolul 5. Asemenea probleme nu apar numai
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
particular al mincinoșilor patologici, nu s-au făcut prea multe încercări de a descoperi de ce unii oameni spun mai multe minciuni și au mai mult succes în a păcăli decît semenii lor. Rămîne de verificat eficiența diverselor rețete pedagogice cu privire la sinceritate. De exemplu, puțin mai devreme, în acest capitol am menționat faptul că anumite mame din Nottingham considerau că tolerarea fanteziei copilului are ca rezultat o atitudine nesinceră a acestuia la maturitate. Ar fi util de aflat dacă aceasta presupunere este
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că oamenii care își pot controla eficient comunicarea non-verbală, cum ar fi actorii și magicienii, întîmpină mai multe dificultăți atunci cînd trebuie să se comporte sincer, și de asemenea le este mai greu să-i convingă pe alții de propria sinceritate. Ca și în cazul vorbirii, prea multe minciuni în limbajul gesturilor sînt nefavorabile. Totuși, Bateson (Ibid.: 614, 622) susține în același timp că, din moment ce limbajul gesturilor sau, în formularea sa, comunicarea prin paralimbaj nu a decăzut în urma evoluției limbajului verbal
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Totuși, Bateson (Ibid.: 614, 622) susține în același timp că, din moment ce limbajul gesturilor sau, în formularea sa, comunicarea prin paralimbaj nu a decăzut în urma evoluției limbajului verbal, înseamnă că cele două sisteme au funcții diferite (cf. Burling 1993). Nevoia de sinceritate în relațiile interpersonale își găsește rezolvarea prin limbajul gesturilor care a supraviețuit de-a lungul timpului. Discutînd despre modul în care a evoluat spiritul cooperant, Patrick Bateson (1988:28) subliniază că odată stabilit "comportamentul cooperant funcțional", "semnalele care indică ce
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adevăr, ce altceva putem spune cînd, la începutul cărții Călătoriile lui Gulliver, Swift scrie, într-o introducere intitulată " Editorul (adică Sympson) către Cititor": Există o nuanță de veridicitate în întreg romanul; și într-adevăr, autorul era atît de renumit pentru sinceritatea sa, încît pînă la urmă a apărut și un fel de proverb, inventat de colegii lui: cînd cineva afirma ceva, spunea că este la fel de adevărat, de parcă ar fi fost chiar cuvintele domnului Gulliver". (Swift 1941:xxxvii) Nu cumva exagerează el
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
puritanismului și a științei organizate minciunile au început să fie considerate ofense serioase. Ambele afirmații au fost contestate (Bok 1978:302). Budismul include o obligativitate intransigentă de a nu minți (Gombrich 1971:65, 255). Prima poruncă a religiei druze cere sinceritate credincioșilor, însă de asemenea, include posibilitatea minciunilor adresate celor care nu fac parte din tagma aceasta, cu scopul de a proteja secretul credinței, conform doctrinei taqiyah (cf. Patai 1987; Patton 1920:458). Un exemplu de condamnare a minciunii de către creștinism
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi asociate factorilor de genul vîrstei și sexului. De exemplu, într-un studiu recent asupra copiilor avînd vîrste între 4 și 11 ani, elevi ai școlilor suburbane din Australia, Bussey (1992) a descoperit că cei mai mari legau mai mult sinceritatea de mîndria personală decît cei mai mici, deși nu exista o diferență semnificativă între băieți și fete în modul în care aceștia evaluau minciunile spuse în scop protector. Totuși, au fost semnalate diferențe în funcție de sex, prin cîteva anchete care au
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pot fi spuse pacienților muribunzi, celor cărora li se oferă o versiune mai acceptabilă a adevărului sau celor implicați în procese clinice. Însă, poate este semnificativ faptul că în cel puțin unul dintre exemple, această secțiune este camuflată sub titlul: "Sinceritatea" (Veatch 1978). Cum decidem care minciuni sînt negative și care pozitive? Conform unei observații făcute anterior, experiențele acumulate în timpul călătoriilor în străinătate, în medii culturale care nu ne sînt familiare, ne învață, uneori pe o cale mai dură, că minciunile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
conduce la preponderența minciunii sau a adevărului" (Forrester 1989:153; Koyré 1943:100-101). Spencer își încheie studiul prin contrastul făcut între "trădarea universală și mîrșavă" a oamenilor de stat din Anglia elizabetană "cînd puterea monarhiei era stabilă însă necalificată" și "sinceritatea oamenilor politici din vremuri mai recente" , anume din Anglia secolului al XIX-lea. Cred că el nu ar mai fi fost la fel de sigur de afirmațiile sale dacă s-ar fi născut cu o sută de ani mai tîrziu. Interesul său
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se bazează totuși pe o mie de premize pe care un singur individ nu le poate explora pînă la capăt, ci este nevoit să apeleze la intuiție. Viața noastră modernă se bazează într-o mai mare măsură pe încrederea și sinceritatea reciprocă... În vremurile noastre, minciuna are, drept urmare, consecințe mai grave decît în trecut, ceea ce pune la îndoială chiar fundamentul vieții noastre... viața modernă este o "economie de credit" într-un sens mai larg decît cel propriu-zis. (Simmel 1950:313) Știm
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
viața modernă, civilizată". El nu amintește de generalizările lui Herbert Spencer despre minciuna din societățile non-industrializate menionate mai sus. Totuși, Spencer (1902:219) susține teoria lui Simmel cînd afirmă că pe măsură ce sporesc colaborarea voluntară și "activitățile industriei", crește și preponderența sincerității. Totuși, din ceea ce știm în prezent despre societățile preindustriale moderne, cred că puține lucruri ar veni în sprijinul presupunerii că în aceste societăți minciunile ar fi inofensive, pe baza motivelor enumerate de Simmel. Rareori se întîmplă într-adevăr ca "omul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sînt mai puțin cunoscuți anumiți indivizi, cu atît mai ușor le acceptăm nesinceritatea, în sens practic, dar și psihologic în timp ce, dacă sîntem mințiți de persoane apropiate, viața devine insuportabilă. Apoi, el generalizează această teorie spunînd: se vede că gradele de sinceritate și minciună care sînt compatibile cu existența anumitor condiții, constituie o scară pe care poate fi măsurată intensitatea acestor condiții. Eu găsesc acest pasaj oarecum obscur, însă cred că am înțeles ce vrea Simmel să spună. Unii oameni se necăjesc
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sau stăpîni, limitele impuse minciunii, pe care în general le considerăm în interesul general, nu aduc fiecăruia benefici egale. Cine beneficiază atunci și cine este dezavantajat de restricțiile impuse abilității machiavelice? Putem contrasta, pe de o parte, societăți caracterizate de sinceritate absolută, cu societăți dominate de minciună, pe de alta. În secțiunea următoare, vom analiza acest continuu încerca să identificăm un punct de pornire. ARANJAMENTE OPTIME În absența unor rezultate oficiale ale cercetărilor, nu putem decît să speculăm cu privire la avantajele și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spune el, este considerat de consilierii maritali ca ducînd la o mai rapidă separare. Goffman (1956:42) este de aceeași părere. Deși avem tendința de a privi încrederea și nesinceritatea ca fiind două concepte incompatibile, încrederea absolută nu presupune o sinceritate permanentă. De asemenea, în contextul special al plajelor pentru nudiști și al relațiilor sexuale întîmplătoare, în care, după cum spune Douglas (1976:67), participanții folosesc de obicei nume false, pot exista interacțiuni sociale perfect satisfăcătoare, fără a implica prezența încrederii cu privire la
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mintea oamenilor părerile false, speranțele deșarte, viziunile greșite și imaginația, precum și alte asemenea, ar rămîne doar sărăcia melancoliei, indispoziției și nemulțumirii de sine? Bok (1978:18) face aluzie la o situație intermediară în care, afirmă ea, "un anumit nivel de sinceritate a fost întotdeauna considerat esențial pentru societatea umană, indiferent cît de puțin respectate ar fi alte principii morale". Ideea că ființele umane sînt, prin structura lor, incapabile să supraviețuiască unui regim de adevăr absolut a fost lansată de Edmund Burke
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prezența unei încrederi maxime ar trebui să ne îndreptăm atenția spre comentariul făcut de T.S. Eliot în cartea sa Patru cvartete (1969:172) că ființele umane pot tolera realitatea numai într-o anumită măsură. Afirmația lui Eliot este, poate, aplicabilă sincerității din cadrul relațiilor maritale, deși eu cred că alpiniștii ar opta pentru o încredere și onestitate absolută. Părerile lui Eliot se regăsesc în viziunea exprimată anterior lui de către H.L. Mencken (1924:275) care susținea că "adevărul este ceva prea aspru și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-o mai tîrziu (Gregor 1977). Cu toate acestea, cred că ceea ce susține Murphy are o bază întemeiată, chiar dacă nu se aplică în întregime populației Mehinacu, în ceea ce privește accentul pus pe necesitatea ambiguității și incertitudinii în relațiile interpersonale. El pledează împotriva unei sincerități absolute între soți, lucru menționat mai devreme în acest capitol. Monotonia unei lumi lipsite de minciuni poate fi dedusă cu ușurință dacă ne imaginăm cum ar arăta piesele lui Shakespeare în absența minciunilor pe care le conțin; proeminența minciunilor în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lui a fost analizată pe larg de Ewbank (1983). După cum a spus Bulwer Lytton (1848:433), "nimeni nu a explorat mai profund misterele escrocheriei!" În studiul care contrastează valorile apreciate de occidentali, menționat în capitolul 1, preferința mai răspîndită pentru sinceritate vine în opoziție cu accentul pus pe imaginație. Harding și Phillips (1986:22) interpretează acest lucru ca un contrast între "o tradiție dominantă a valorii etice și valorile care accentuează inițiativa individuală și rolul autonom al individului". Presupun că preferința
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
monografii dedicate unor artiști plastici (Constantin Brâncuși, Theodor Pallady ș.a.) și o bogată corespondență cu Nicolae Titulescu, Virgil Madgearu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Dinu Pillat, V. Voiculescu, Vladimir Ghika ș.a. Versurile debutantului N. anunță un poet religios autentic - în sensul sincerității devoțiunii -, devansând poezia ortodoxistă a „Gândirii”. „Deniile” lui sunt laude și adorații de mistic medieval, străin de spiritul religios dilematic al modernilor, în această privință distanțându-se și de poezia lui Tudor Arghezi. Febra ascensională și purificatoare, preeminența spiritului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
stare de spirit, nu reprezintă o deficiență, o formă de retrogresiune sau de dezvoltare Întîrziată, ci un dar și o vocație, un “atavism” ce readuce În civilizația noastră obosită de fățărnicie, de convenții și norme artificiale, ceva din spontaneitatea și sinceritatea originară a comuniunii omului cu lumea și cu semenii săi” (4, pag. 22). Anatole Jakovsky, care inițial era un critic al picturii abstracte, devenea din 1942 (cînd l-a cunoscut pe pictorul naiv Jean Fous) un fervent promotor și colecționar
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
despre “naivitatea conștientă”. Așa cum spuneam, nu e nevoie să discutăm (așa cum o fac mulți) despre autenticitatea exprimării naive În comparație cu aceeași “aparent autentică” exprimare naivă a unui creator cu pregătire de specialitate. Am auzit deseori afirmîndu-se că pregătirea ar impieta asupra sincerității și spontaneității exprimării naive. Dar cum spuneam mai Înainte, modul naiv de imaginare a lumii În creația plastică nu trebuie extins și asupra altor sfere de activitate În care este implicat sistemul nervos al persoanei. Ar Însemna să considerăm că
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]