8,304 matches
-
cel puțin Îmi făcea plăcere prezența lui. Eram pe punctul de a suna câțiva inși de la departamentul de la RP ca să văd dacă pot face rost de la ei de niște haine ceva mai acătării pentru serviciu, când vocea Mirandei m-a smuls din visare. — Emily, doresc să iau masa de prânz. Strigase din biroul ei fără a se adresa cuiva anume, dat fiind că oricare din noi putea să fie, la nevoie, Emily. Adevărata Emily s-a uitat la mine și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spună ceva, dar ușile s-au dat de perete și a intrat Emily. Avea căștile pe urechi și mergea În pas de dans. Am văzut cum Îi cade falca atunci când l-a văzut. — Domnul Tomlinson! a exclamat ea, și-a smuls căștile din urechi și a Îndesat casetofonul iPod În sacoșa Gucci. Totul e OK? Nu e nimic În neregulă cu Miranda, sper? Înfățișarea și vocea păreau amândouă adânc și sincer preocupate. O performanță de nota zece cu felicitări: Întotdeauna asistenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
târziu ca de obicei. Trupul meu fusese amăgit cu Închipuirea că avea să recupereze oarece odihnă, se bazase pe ideea că avea să reducă din așa-numita „carență de somn“ despre care Învățasem la cursul de psihologie, dar l-am smuls brutal din pat. O mică grămăjoară de haine zăcea lângă pat, singurele obiecte pe care nu le Împachetasem Încă, În afară de periuța de dinți. Am tras pe mine pantalonii Adidas de fâș, puloverul maro cu glugă și perechea de teniși cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era mai sexy, a zis ea. Ca să Îl atragă și mai mult. Mi‑am Închipuit‑o pe Lily vârându‑și În gură bomboana de mentă primită de la restaurant, ieșind de acolo după o cină romantică, și asta numai ca să‑și smulgă bluza de pe ea pentru un tip care plătise pe cineva ca să‑i străpungă limba c‑un belciug. Sfinte Sisoe. — O, nu. Doar nu cumva... Alex a dat cu seriozitate din cap și s‑a străduit să‑și reprime râsul. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru amabilități, am decis eu. Christian Collinsworth tocmai Îmi masase gâtul cu buzele. L‑am ignorat total pe tip, am pus mâna pe brațul ei drept și am târât‑o spre canapea. — Andy! Încetează! a șuierat ea și și‑a smuls brațul din strânsoarea mea, fără a uita Însă să Îi zâmbească tipului. Ești nepoliticoasă. Aș vrea să te prezint prietenului meu. William, ea e Andrea, cea mai bună prietenă a mea, care nu se poartă În felul ăsta de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În camera mea, a lătrat ea după care a trântit receptorul În furcă. — Da, firește, Miranda, mulțumesc că m‑ai rugat așa de amabil. Plăcerea e de partea mea, am zis eu fără a mă adresa cuiva anume. Mi‑am smuls de pe pat trupul obosit de diferența de fus orar și m‑am căznit să nu‑mi Încâlcesc vreun toc În covorul holului care lega camera mea de a ei. Din nou, o cameristă a fost cea care mi‑a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mândrie. Cred că va fi ce trebuie. M‑am dus la ea, după ce am băgat de seamă că nu face nici un efort să vină să Îl ia de la mine, dar Înainte de a putea să‑i Înmânez hârtiile, mi le‑a smuls din mână. Până când ochii ei au Început să se miște dintr‑o parte În alta de‑a lungul rândurilor, nici nu mi‑am dat seama că Îmi ținusem tot timpul răsuflarea. — Bine. E bine. Sigur, nimic de excepție, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să‑i spună așa ceva - și nu tocmai Încet - uneia din cele mai cunoscute legende În viață din lumea modei. — Ahn‑dre‑ah! M‑a Înhățat de braț cu o mână ca o gheară de vultur, dar eu mi l‑am smuls din strânsoare și i‑am adresat un zâmbet larg. Și m‑am gândit și că era momentul să nu mai vorbesc În șoaptă, să spun tuturor micul nostru secret. — Îmi pare foarte rău, Miranda, am anunțat‑o eu cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să mîzgălească ceva În carnețel. Se apropie de Duncan din nou, În timp ce o făcea, și-i spuse ca și cum s-ar fi scuzat: Trebuie să plec, Pearce, după cum vezi. Sfinte Dumnezeule! E ciudat, nu-i așa? Dar, uite. Iată adresa mea. Smulse pagina și i-o Întinse. O să mă suni? CÎndva În timpul săptămînii. Vrei? Dacă dorești? repetă Duncan. Fraser rînji. — Bine, omule. O să putem discuta ca lumea, atunci. Vreau să-mi spui tot ce-ai facut. Se depărtă, parcă Împotriva voinței lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din nou, după ce ușa se Închise. Winnie strigă cu vocea ei foanfă: — Ce ți-a dat, Duncan? Adresa lui? Îți dau cinci lovele pe ea! — Eu Îți dau șase! spuse fata de lîngă ea. Împreună cu altă fată Încercară să-i smulgă hîrtia. El le dădu la o parte și rîse - ușurat că aleseseră să ia toată această problemă așa, și nu altfel. Len comentă despre Fraser: — Vezi cum te-a nimerit, Duncan? A auzit c-o să fii promovat. De unde-l cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Scrubs, ei bine, odată ieșit, nu știu, totul mi s-a părut un vis. Întîlni privirea lui Duncan, ale cărui pleoape zvîcneau. Mă Înțelegi? Mi se părea că trăiesc viața altcuiva, nu pe-a mea. Era ca și cum aș fi fost smuls din timp și apoi aruncat Înapoi, și trebuia să o iau de la capăt, de acolo de unde rămăsesem. Duncan dădu aprobator din cap. — Pentru mine n-a fost la fel, zise el Încet. CÎnd am ieșit, totul era altfel. Totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
teamă că În clipa următoare ar putea să se pună pe urlat și să se Învîrtească Înnebunită prin casă, trîntind cărțile din rafturi, sfîșiind pernele. Credea că-și putea, foarte ușor, pune mîna În păr și să Înceapă să-l smulgă. Dacă i-ar fi dat cineva un cuțit, și l-ar fi Înfipt În ea. Peste o clipă o auzi pe Julia urcînd În biroul ei și Închizînd ușa. Apoi se făcu liniște. Ce făcea oare? Ce putea face Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Kay o observase mereu În asemenea locuri. Aerul părea Încărcat parcă de un puls rapid - de parcă ar fi sunat În continuare și ar fi vibrat fizic - de parcă atomii din care era compusă casa, grădina și oamenii chiar ar fi fost smulși din țîțÎni, și acum Încercau Încă să se așeze la locurile lor. Kay era conștientă și de clădirea din spatele ei, amenințînd cu prăbușirea. Trecu repede de la unul la altul, Îndesîndu-le pături pe umeri, aprinzîndu-și lanterna și uitîndu-se la chipurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
auzi un pocnet, un fel uuvv, de la una dintre casele din josul străzii, urmat de clinchetul de geam care cade. Kay și Mickey alergară spre locul acela, iar fata le urmă. Găsiră o fereastră de la parter ale cărei obloane fuseseră smulse de explozie, iar perdelele stăteau Încovoiate pe o vergea ruptă; erau negre de funingine și fum, și un nor negru cu bucăți de tencuială se umfla, dar fără să dea semne de flacără. — Atenție, zise Kay, În timp ce ea și Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plută. Peste toate, explozia care-l trîntise la pămînt nu era de la o bombă, ci de la o mașină de gătit cu gaz defectă. Se aplecase să pună un chibrit sub ceainic, și totul sărise În aer. Piciorul artificial Îi fusese smuls și zburase Împreună cu toate celelalte; se uitară În jur și-l găsiră atîrnînd de una dintre catarame de cîrligul unui tablou. Mickey i-l dădu dezgustată. — De parcă n-ar fi suficiente bubuituri prin jur, mai trebuia să provoci și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el, cînd Kay Închise ușa. N-o să mă Închizi aici, În dubița asta cu ea, nu-i așa? Se referea la Mickey. — Cred c-o să fie În regulă, Îi răspunse Kay. — Așa zici dumneata. N-ai văzut cum mi-a smuls pijamaua... — A fost extrem de prudent, zise Mickey, după ce-l lăsară la spital. — Să rîd? Întrebă Kay. — Pe bune, totuși, cu un picior de plută! Dacă or să afle ceilalți... Kay rîse pe Înfundate. — „Kay! Kay!“ zise ea cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
credința ta falsă! Fă În așa fel Încît credința să-ți fie adevărată, și spasmele Îți vor dispărea!“ Fraser izbuncni În rîs. — Ce poezie! strigă el. Și ce mod de a liniști un om al cărui picior tocmai a fost smuls de explozie sau al cărui stomac e străpuns de baionetă! Duncan se Încruntă. — SÎnteți la fel de răi ca Hammond. Numai pentru că nu sînteți de acord cu asta. — Și cu ce ar trebui să fim de acord? Întrebă Fraser. Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
filtra vocile atunci cînd Începeau să-l calce pe nervi. Dar pe Fraser Îl Înnebuneau de fiecare dată. Acum, de exemplu, se agita, mormăind și Înjurînd. Se ridicase și dădea cu pumnii În cocoloașele de păr de cal din saltea. Smulgea piesele uniformei pe care și le pusese peste pătură să se Încălzească. Duncan nu-l putea vedea, pentru că era Întuneric În celulă, dar Îi simțea mișcările prin cadrul paturilor etajate. CÎnd se trînti cu toată greutatea, paturile se clătinară dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ușor obrazul de maxilarul lui Kay. Credeam că vrei să ieșim. Dar arăți atît de frumoasă În rochia asta. Poate c-ar trebui s-o scot, dacă așa crezi. Poate c-ar trebui să ți-o scot eu. Helen se smulse. — Fii rezonabilă, Kay. Kay rîse și-i dădu drumul. — Bine... Ei, ce zici de Grădina Zoologică? Helen se Întorsese la toaletă și-și Înșuruba cerceii. — Grădina Zoologică, spuse ea Încruntîndu-se din nou. Bine, poate. Dar n-o să fim caraghioase? Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
urechea lui Helen și-i mîngîia lobul rece și gol cu degetele. Helen tresări. — O să apară cineva, spuse ea din nou. — Nu, dacă ne mișcăm repede. — Nu te prosti, Kay. Dar Kay o sărută oricum, și simți cum ea se smulge aproape brutal. Pentru că apăruse cineva - o femeie frumoasă plimbîndu-se cu un cîine. Își făcuse apariția la capul celălalt al podului, pe tăcute, de nicăieri. Kay Îi dădu cercelul și-i spuse cu o voce normală: — Nu, nu se poate. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să stau aici. Atunci stai. Dar să te ridic puțin și... Așa, Înțelegi ce vreau să-ți spun. Baia avea un singur prosop - de culoarea laptelui, la fel ca și covorul. Viv nu dorise să-l folosească. Dar femeia Îl smulse de pe suport, Îl Împături, o forță pe Viv să se ridice, coborî capacul vasului și puse prosopul pe el. Stai pe el, draga mea, spuse, ajutînd-o pe Viv să se așeze la loc. — Foarte bine. Și acum să scoatem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pătat din argint cu o prinzătoare ușor ciobită din sidef. Își duse mîna În locul În care-și imagina că se află inima. Mă simt, zise ea, de parcă mi-ar fi intrat În piept un buton și inima mi-ar fi smulsă, fibră cu fibră. — Dar sună Înspăimîntător, spuse Julia. Ce fată morbidă ești! Duse degetele lui Helen la gură și i le sărută, apoi le reținu să le examineze vîrfurile. Și ce unghii mici ai, spuse ea nedeslușit. Unghiuțe și dințișori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pături. — Ce-o să se mai aleagă din păturile alea, spuse el bodogănind, cum Îi era felul, cînd se Întoarseră la trepte. Dădu cu piciorul În timp ce mergea pe stradă și găsi o bucată de ceva. Uite, ce-i asta? Pelerina femeii, smulsă de pe spatele ei. Am putea... O, pe naiba! El și Kay se ghemuiră instinctiv. Dar explozia era la doi, trei kilometri depărtare, undeva la nord, și nu era un bubuit puternic ci mai curînd un vum Înăbușit. Acesta fu urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Iubea plaiurile moldovene și se lăuda cu ele deși nu se născuse prin aceste locuri. Acum îl lovise necazul. Nu se putea împăca cu gândul că fiica lui va rămâne nevăzătoare. Nenorocirea asta i se părea de nesuportat. Brusc, fu smuls din avalanșa gândurilor, de cuvintele abia șoptite: - Tăticule, eu când am sâ pot vide iar? Am atâtia cărț pi cari li-am primit aici di la voi șâ abe aștept sâ li răsfoiesc... Mi dor tari di citit, câ di
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
împletesc cu ploaia ca într-un dans al destinului. Mai are puțin să ajungă la poarta casuței părăginite unde locuiește. Plictisit de așteptare, taică-su ii iese în întâmpinare, cu reproșuri și înjurături, pe care nu le suportă hârtia, îi smulge fetiței pâinea de sub braț și cu un gest brutal o îmbrâncește spre poartă. Biata de ea, cade în genunchi și începe să plângă sfâșietor. Roua lacrimilor se amestecă într-o clipită cu glodul drumului. Contrariată, strig spre monstru câteva cuvinte
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]