10,656 matches
-
oboseala transportării încărcăturii, rămân în spatele frontului. Dacă viezurele de stâncă, lumea slabă, nu poate posti îndelung sau să vegheze sau să facă alte fapte de pocăință, să nu dispere și să nu se descurajeze, ci să-și așeze locuința în stâncă (cf. Ct 2,14) și să se odihnească în milostivirea lui Cristos, care pe cruce a făcut pocăință pentru noi și a pătimit pentru slăbiciunile noastre. Alții sunt capabili să se dedice meditației, să citească și să se roage, și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să primească nimic de la corinteni, ca să nu își pângărească autoritatea sau să-și vândă libertatea. Într-adevăr, este mai fericit să ofere decât să primească (Fap 20,35) (p. 119). (Un alt aspect interesant este menționat prin asemănarea viezurelui de stâncă cu lăcusta): 4a. Viezurele de stâncă, specie slabă, își face locuința în piatră (cf. Ct 2,14). Aceștia sunt aceia care nu caută să se răzbune pe dușmani, și nu se încred în propriile forțe, ci doar în ajutorul lui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nu își pângărească autoritatea sau să-și vândă libertatea. Într-adevăr, este mai fericit să ofere decât să primească (Fap 20,35) (p. 119). (Un alt aspect interesant este menționat prin asemănarea viezurelui de stâncă cu lăcusta): 4a. Viezurele de stâncă, specie slabă, își face locuința în piatră (cf. Ct 2,14). Aceștia sunt aceia care nu caută să se răzbune pe dușmani, și nu se încred în propriile forțe, ci doar în ajutorul lui Dumnezeu. Asta înseamnă a-ți așeza
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
își face locuința în piatră (cf. Ct 2,14). Aceștia sunt aceia care nu caută să se răzbune pe dușmani, și nu se încred în propriile forțe, ci doar în ajutorul lui Dumnezeu. Asta înseamnă a-ți așeza casa pe stâncă, adică pe Cristos, sau pe o viață austeră... Aceste animale sunt mici, iar atunci când sar se proptesc pe propriile picioare. Tot astfel și sfinții, mici prin umilință, se proptesc pe propriile picioare, unul fiind îndreptat către Dumnezeu din dragoste, iar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să plece în Anglia și să accepte funcția de ministru al fraților. El a ajuns în Anglia în ziua comemorării Sfintei Lucia, iar în ziua Întâmpinării Domnului a celebrat capitulul provincial la Oxford și a predicat despre tema «Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți, spre groapa adâncă din care ați fost scoși» (Is 55,1). Acționând în toate circumstanțele în privința fraților conform judecății sale, a avut ocazia să experimenteze în multe forme umilința, blândețea, simplitatea, zelul, caritatea și răbdarea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cu cât originea era de-a dreptul regală. Pe Sulmonez îl mâhnește depărtarea de Roma și de prieteni, lipsa unui teren pe care să-l poată cultiva cu propriile mâini... ar fi dispus până și să pască caprele "cățărate pe stâncile abrupte" (se întrezărește aici imaginea Sulmonei sale natale) și ar face-o și pe agricultorul în îndepărtata Sciție... Dar nici macăr acest lucru nu este posibil din cauza vecinătății dușmanului cu săgeți înveninate. Cu Cornelius Severus (și în ochii lui Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru moderație și clemență. Ar merge bucuros de la Tomis în oricare alt loc din lume, până și în Styx; mai mult, s-ar resemna să fie ars de flăcările devoratoare ale Etnei sau să fie aruncat în mare din vârful stâncii Leucada: cel puțin ar fi nefericit, dar ar avea o anumită siguranță (tutius). Cu ocazia aniversării nașterii soției (Tristele, V, V), Ovidiu își propune să-și stăpânească durerea, ca să poată sărbători cu veselie acest eveniment. Îi urează soției seninătate și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fără a izbuti să trezească în conștiință înfiorarea legitimă: Dar unde sunt acum Nereu și Proteu? Unde e Amfitrite, "zeița ilustră ce nutrește o mie de monștri la sânul său, zeița bocitoare ale cărei valuri se sfarmă cu zgomot de stâncă"? Unde e Triton, cântărețul maestru din concă, ce a rostogolit în valuri pe Misenus pentru că îndrăznise să se ia la întrecere cu el? Unde sunt muzele mărei, sirenele? Unde e Scila? Unde e Caribda?"26. Sufletul omului care scrie își
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-și aducă fiul acasă, cel încă “nelumit”. Își pune încălțări rezistente pentru drum lung și greu, asemenea altui ipostaz al ei, din basm, în chip de fată de împărat, nevoită să pornească în căutarea iubitului misterios și să urce pe stînci cu povîrnișuri de cremene și de fier. Acolo, sus, se află castelul fantastic unde iubitul o așteaptă. Viața-moarte urcă la cer. Baba mioritică își pune și ea îmbrăcăminte neobișnuită, care se constituie într-un tip de portret specific drumețului asupra
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mers victorios cu pași tremurânzi de oboseală spre culmea unui munte pe care mi l-am dorit cât mai înalt; apoi să încep coborâșul, când cu frâna trasă tare, când alunecând pe povârniș, rostogolindu-mă și oprindu-mă într-o stâncă sau copac. Pașii mei erau tremurânzi nu de oboseală ci de incertitudine, pentru că eu am fost un copil necăjit, un adolescent cu multe dorințe și căutări și un matur „ajuns” prin împlinirea unor idealuri după care mă ghidam, dar incomplet
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
focul zeilor și să-l dea oamenilor, doar doar le-o ameliora cât de cât suferința. Zis și făcut. A făcut exact ce-și plănuise, dar Zeus, care era un tiran și un despot, l-a pedepsit înlănțuindul pe o stâncă din munții Caucaz și a trimis un vultur care-i ciupea în fiecare zi din ficat. Adică de ce a făcut Zeus așa? De ce, după el, zeii aveau dreptul la tot binele și armonia din lume, iar oamenii de pe Pământ nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ca și cum înghițisem un diazepam și o somnolență începuse să mă cuprindă. - Nu, ridică, te rog, storurile, vreau să văd marea. Și lasă-mă singur. Am auzit zgomotul făcut de ridicarea jaluzelelor și cel al valurilor mării ce se spărgeau de stânci, am văzut în ceață lumina soarelui în amurg, am simțit mirosul aerului sărat al brizei de seară ce trecea prin fereastra deschisă spre ușa lăsată deschisă de servitor, atât de cunoscut, dar totul era străveziu. Mi-am dat seama că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vijelios în Prahova, o altă mânăstire, metocul acesteia de aici; el era doar marele spătar, cel care ca ispravnic de construcții știa să se tocmească și să aducă din lume cei mai iscusiți meșteri, dar... Oare Iustinian cucerise locurile acestea, stânca aceasta pe care nu plouă aproape niciodată, înadins ca să-și ridice pe ea mânăstirea și biblioteca? În firidele boltite, în îmbrățișarea pietrei stăteau de mai bine de o mie de ani manuscrisele sfinte și pe pereți icoane pe care nici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de umbre îl transportă în fantastic, pentru că luna din spatele lui trimitea aproape perpendicular razele pe masivul ce se desfășura privirilor, anulând parcă dimensiunile câmpiei Er Rahah. I se părea că la câțiva pași se înălța ca un zid abruptul imensei stânci, un monolit teșit, și că argintiul fluidului luminos dădea rocii porfirice aspectul de metal vechi. Între el și Munte, câmpia Er Rahah mai avea câteva tufișuri mărăcinoase care justificau numele Sinai - Cel cu Spini. Știa că de la zidul mânăstirii până la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un monolit teșit, și că argintiul fluidului luminos dădea rocii porfirice aspectul de metal vechi. Între el și Munte, câmpia Er Rahah mai avea câteva tufișuri mărăcinoase care justificau numele Sinai - Cel cu Spini. Știa că de la zidul mânăstirii până la stânca uriașă erau mai puțin de șase stadii și mai știa că de la poale până spre vârfuri peretele aproape vertical se aruncă sălbatic spre cer la înălțimi, depășind douăsprezece stadii. Umbra neagră a colosului făcea să dispară totul în spate, așa că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiu călăuză. Îmi iau îngăduința să-ți spun că mă voi ruga în noaptea aceasta pentru liniștea domniei tale. Mergi în pace! Egumenul îl binecuvântă făcând deslușit asupra lui semnul crucii și rămase pe loc cu privirile spre uriașul de stâncă. Au mers spre nord-vest în lungul văii Ed Deir până când câmpia Er Rahah s-a deschis largă spre deșertul Sinaiului. Urcușul l-au început pe versantul nordic al masivului, în așa fel ca toată ziua să rămână apărați de soarele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și Mihai se întoarse. Vârful lui Moise, Jebel Musa cum îi spun arabii, se reliefa perfect pe cerul de un albastru intens. Între cele două vârfuri, platoul era acoperit de o iarbă aspră cu fir neobișnuit de lung, pe alocuri stâncile izolate erau invadate de un conifer târâtor necunoscut lui. Erau și niște tufe cu frunze roșcate cerate și cu ramuri contorsionate, încărcate de flori de un roșu strident cum nu mai văzuse. Mirosul proaspăt ca și cel de ienupăr îmbălsăma
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
undeva, ca o vibrație, începu să-i vină glasul lui. Era o rugăciune liniștită. Se îndreptă spre locul din care se părea că-i vin sunetele. Numără peste treizeci de pași când îl zări în genunchi, folosind ca pupitru o stâncă. Acum, pe măsură ce se apropia i se părea că aude cuvintele mai încet și mai puțin distincte ca atunci când era departe. Se opri și nu mai înaintă până nu auzi aminul de încheiere. Se apropie și privi cu atenție fața monahului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trecuse peste platou și acum, ocolit, azvârlea umbra uriașă a Muntelui peste culmea și mânăstirea Sfintei Ecaterina. Cerul era alb-auriu ca în icoana scării Sfântului Ioan. Soarele apunea jos, spătarul Mihai era deasupra, în față vârful lui Moise, în stânga lângă stâncă arabii ridicaseră pentru Moise o moschee, creștinii mai încolo o biserică și evreii peste tot un neam. — Slujesc vecernia cei de la schitul Fecioarei, îl trezi călăuza sa. — Da, da, să mă ajuți. O să trimit patru frați călugări să vadă și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre catifeaua de pe pupitru și observă mirat lipsa perlelor. Mărgăritare nu aveți? Avem și mărgăritare, dar nu face pentru oameni ca domniile voastre, serenissime, mărgăritarele sunt pietre care trăiesc, și ca tot ce trăiește, mor și ele. Mai bine cristal de stâncă sau poate chiar vârfuri de diamant. Ne înțelegem noi din preț, spuse bătrânul și alte două punguțe se răsturnară pe țesătura neagră de pe pupitru, pietricele albe aruncând spre tavan sclipiri de curcubeu. Începu o tocmeală ca la târg, evreii se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le ofer pe deasupra pentru cinstea ce ne faceți, socotindu-ne slujitorii casei voastre... Aș putea chiar să pun de la mine niște pietricele verzi, să spunem jadeit, în locul smaraldelor, rămânând să-mi plătiți doar opt peruzele și opt heliodore, cristalul de stâncă fiind un dar al fiului meu pentru fiul măriei tale. Brâncoveanu zâmbi înveselit. Ne întrebăm dacă se cuvine. Cu pietrele pe care le-am ales dorim noi să facem un dar, un dar împărătesc, cum spusese rabinul domniei tale, așa că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe rând sprijinindu-l pe sfinția sa, care abia dacă mai putea ține piept urcușului. Sus ne așteptau frații și un popă sau doi de la satele din vale. Abia dacă încăpeam în schit, mă întreb dacă aveam loc toți în vârful stâncii. Jos se zbăteau apele Văii lui Coman și ale Dâmboviței, mai ții minte, neică Mihai? — Cum să nu?! Vă așezați voi fetele la rând să beți mai întâi agheasmă și starețul vă miruia și vă frângea bucățele de busuioc pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apropii de extremitatea lui o bucată de chihlimbar frecată în prealabil, versorium-ul se rotește. Nu a cruțat nici timp, nici bani pentru a studia electrizarea prin frecare la numeroase corpuri din chihlimbar, diamante, safir, opal, ametist, rubin, smarald, cristal de stâncă, sticlă, sulf, ceară, rășină, arsenic, sare. Și-a adus materiale de pe înălțimile munților, din adâncurile mărilor, din minele ascunse. A făcut pentru prima dată distincție între corpurile care se electrizează sau nu se electrizează prin frecare. Deoarece electroscopul său nu
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
aflate într-o baie de sânge. Băiatul a auzit apoi plânsetul unui bebeluș; era sora lui, care zăcea printre corpurile neînsuflețite. Luând copilul în brațe, a pornit la drum. Bebelușul a plâns ore întregi, în timp ce băiețelul trecea peste dealuri și stânci împleticindu-se. În cele din urmă au ajuns într-un loc în care acesta din urmă știa din proprie experiență că sunt bineveniți și că se pot simți în siguranță. Acest loc se numea Gulu, un oraș dintr-o regiune
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
era de a începe să-și facă planuri pentru a le recupera. Am vizitat pentru prima dată Ierusalimul la mijlocul anilor '80. De la fereastra camerei de hotel puteam să văd una dintre cele mai impresionante priveliști din lume mărețul Dom al Stâncii, înconjurat de zidurile Vechiului Oraș, cel mai sacru loc din Țara Sfântă. Aceasta se întâmpla într-un moment de relativă liniște din istoria Israelului; prima revoltă palestiniană, sau intifada, nu începuse încă. Cu toate acestea am fost copleșită de intensitatea
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]