11,293 matches
-
și fragilitatetc "Frivolitate și fragilitate" Aceste analize nu au ca scop să deculpabilizeze faza III a consumului. Cititorul poate fi sigur că nu ignor cu totul amenințările pe care ea le face să planeze asupra noastră. Pur și simplu, mă străduiesc să reflectez asupra lor, evitând facilitățile denunțului apocaliptic. Care sunt efectele consumului-lume? Încotro ne îndreptăm? Căror nenorociri le vom cădea pradă? „Revoluției speranțelor” din faza II i-a urmat conștiința „daunelor aduse de progres”, suspiciunea la adresa noilor tehnologii, teama de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
organiza fără a recurge la vreun principiu exterior. Așa cum statul modern și-a arogat dreptul de a reexamina societatea, de a o reconstrui de la un capăt la altul, rațional și independent de orice fundament transcendent, tot astfel publicitatea s-a străduit să scoată modurile de viață din moștenirea tradiționalistă. Suveranitatea poporului, forța publicității: în ambele cazuri s-a concretizat același proces de autonomizare față de puterile normative moștenite din trecutul ancestral. Și tot așa cum, în numele puterii voinței generale, s-a înregistrat o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ea însăși așa cum se joacă cu produsul și cu consumatorul-actor. Stadiul „primitiv” sau behaviorist al publicității s-a epuizat: asistăm la desfășurarea momentului său ironic, reflexiv, emoțional. Adversarii publicității se dezlănțuie pe motiv că, în ultimele ei tendințe, ea se străduiește să difuzeze valori și mesaje pline de sens, asemenea unui sistem totalitar. Atacul e puternic, argumentația fragilă. Unde e de găsit dominația despotică atunci când marketingul valorilor nu face decât să se alinieze la ideologia triumfătoare a drepturilor omului, a moralității
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
2. Tot cam pe atunci, Daniel Bell caracteriza sensibilitatea anilor 1960 ca o răzvrătire contra rațiunii, „o revanșă a simțurilor asupra spiritului”, o „căutare disperată a lui Dionysos”3. Într-un strălucit eseu datând din aceeași epocă, Jean Brun se străduia să teoretizeze resurgența lui Dionysos în societatea abundenței pradă extazului sexual, psihedelismului și „furiei consumului”4. Lucrarea constituie un model pentru această problematică, o carte de căpătâi pentru sociologii care se vor ambiționa mai târziu, cu mai puțin succes, să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de divertisment, era abundenței a reușit, ajutată în această privință și de valorile psihologice, să substituie normelor rigoriste și convenționaliste un sistem de referință axat pe ludic, pe prezentul recreativ, pe fantezie: expresivitate emoțională, destindere și spontaneitate. Ceea ce s-au străduit timpurile moderne să refuleze (dansul liber, ritmurile trepidante, travestirile, dezlănțuirea emoțională) a putut reapărea la suprafață sub forma tot atâtor concretizări ale „dreptului” la plăcere, la destindere, la explozii de bucurie. Revitalizarea lui homo festivus: contrar principiilor de gravitate și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
benefic vânzării, un sentiment tratat cu ironie și dezinvoltură. Televiziunea, revistele ilustrate, presa people etalează zilnic spectacolul celor care încarnează plenitudinea vieții. Prin mijlocirea fotografiilor și a reportajelor superlative, mass-media nu doar exaltă modelele de viață fericită, dar chiar se străduiește să-i facă mai frumoși pe cei mai frumoși, mai dezirabili pe cei mai dezirabili, mai fericiți pe cei mai fericiți. Logicii tradiționale de disimulare îi succedă o logică a supraexpunerii imaginilor fericirii ieșite din comun. Grecii considerau că zeilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
stârnite de invidie erau, în mod tradițional, considerate un pericol sau o amenințare mortală; ele sunt acum apreciate ca factori de progres care le permit oamenilor să scape de sărăcie și de violență. Fapt pentru care culturile moderne s-au străduit nu atât să înlăture invidia, cât să favorizeze ceea ce e susceptibil s-o ațâțe. S-a născut o nouă civilizație în care a devenit imaginabil și lăudabil să trăiești ca și cum invidia n-ar exista sau n-ar comporta niciun pericol
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
La același tip de rezultat, precum și la o scădere generală a calității vieții, s-a ajuns în cazul multor femei din state naționale îndatorate, din state ce au adoptat recent democrația (cazul Europei de Est) sau din acelea care se străduiesc să îndeplinească standardele neoliberale de deficit economic (țările din Uniunea Europeană, Canadaxe "Canada" sau chiar Statele Unitexe "Statele Unite"). Aceste consecințe negative sunt generate de reducerea programelor sociale de furnizare de locuințe, alimente sau servicii medicale sau de îndreptarea resurselor locale înspre
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
care include prea rar cererea de participare egală a femeilor. Acest lucru se datorează în parte faptului că și țările capitaliste „democratice” avansate, care impun agende pe scena internațională, sunt incomplet democratizate ele însele. Și în această privință, femeile se străduiesc să concureze de pe picior de egalitate cu bărbații. În ultimul val de globalizare, din a doua jumătate a secolului XX, perspectivele de viață și șansele de participare politică s-au îmbunătățit pentru anumite femei, dar, pentru multe altele, globalizarea a
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
acești imigranți în Guanajuato reprezintă cea mai importantă sursă de venituri a unui stat care nu are petrol de exportat și al cărui turism nu este dezvoltat încă la nivelul potențialului său. Recunoscând acest lucru, guvernul statului Guanajuato s-a străduit să încurajeze și să dezvolte rețelele de emigranți. A sponsorizat apariția unui ziar, Boletin Pa’l Norte, finanțând cercetările asupra imigranților proveniți din Guanajuato și creând un birou (condus de o femeie) în Dallas, Texas, care să concentreze și să
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
fiecare pereche de ecuații sunt relativ apropiate sau de același semn, considerăm că există o dependență sau interinfluențare biunivocă, în sensul că investițiile străine directe pot fi și factori de influență sau variabilă explicativă, dar și variabilă rezultat, ceea ce se străduiesc metoda VAR și alte metode să înlăture, așa-numita autocorelare a variabilelor respective. 4.2. Modele de regresie multiplă În cazul regresiei multiple, am aplicat modele cu două și trei variabile explicative, variabila explicată sau rezultat care ne-a interesat
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
unele elemente aduceau în discuții calomnii la adresa țării noastre. Apreciez că agentul «Popa Vasile» este foarte disciplinat, obiectiv în prezentarea diferitelor probleme pe care le sesizează, totdeauna întreabă cum să rezolve anumite probleme ce se ivesc în conducerea eparhiei, se străduiește să aplice întocmai indicațiile ce i se dau, este punctual la întâlniri. Consider că, în general, sarcinile pe care agentul le-a avut le-a îndeplinit în condițiuni bune. Se remarcă la agent, cu toate că are o funcție bisericească înaltă care
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
putut practica credința. De aceea, pot deveni membri ai Bisericii Apostolice numai aceia care dau dovadă de: devotament față de Dumnezeu și țară [sunt] mulțumiți de condițiile materiale și spirituale existente [...] a fi gata să lupte pentru apărarea patriei așa cum se străduiesc pentru împlinirea deplină a Sfintei Scripturi a nu căuta să promoveze în funcții înalte pentru realizarea unor interese meschine și de a nu-și trăda patria să nu fie instigatori Copiii membrilor Bisericii nu vor fi sustrași de la pregătirea școlară
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
alte aspecte.” Referat despre activitatea comitetelor de sprijin ale Talmud-Torelor Neluând parte la ședințele comisiilor și nici la lucrările lor în general în această acțiune, este greu de a cunoaște toată desfășurarea și numele activiștilor de seamă. Totuși, ne-am străduit să pătrundem în tainele activității lor. Ei sunt organizați în felul următor: Comitetul central este compus din bărbați și doamne. Activitatea comitetului central este după cum urmează: au numit comitete atât din bărbați, cât și din femei în fiecare raion, iar
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
dureroase dezvăluite de acesta: „Îmi vorbește din mormânt. Nu e mort, n-o să mai pot locui aici”. Ca și la Maeterlinck ori Ibsen, orice încercare de a închide ermetic spațiul uman pentru a-l proteja se dovedește zadarnică. Degeaba se străduiește un personaj din Visul„ să astupe crăpăturile de la ferestre lipind fâșii de hârtie. Iar în spatele ușilor se ascund întotdeauna taine înspăimântătoare, așa cum se întâmplă (tot în Visul...) cu acea ușă având un ornament în formă de trifoi pe care Portăreasa
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
aidoma celei ce figura în riturile egiptene, la sărbătorile organizate în cinstea lui Bacchus sau în pantomima sacră ale cărei gesturi simbolice discipolii lui Buddha le învățau de la maestrul lor. Ca și această marionetă propusă drept model actorului ce se străduiește să-și învingă slăbiciunile trupului, masca - socotită de Craig mai aptă decât chipul omenesc să slujească țelurile unui teatru precum cel definit de el - trebuie să fie și ea originară, ceremonială, din familia măștilor sculptate în lemn, în fildeș sau
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
această tensiune dintre nemărginirea imaginarului și forța viziunilor lăuntrice, pe de o parte, și limitele fizice ale scenei, pe de altă parte. Potrivit lui Craig, nimeni mai mult ca Shakespeare nu obligă un regizor să conștientizeze această contradicție și să se străduiască să-i găsească o soluție. Craig a afirmat în repetate rânduri că Hamlet nu poate fi pus în scenă, dar, iată, spectacolul pe care i l-a consacrat a constituit marea sa aventură teatrală. După ce scrisese în 1908: „Mă tem
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nediferențiere generală: personajele, moarte sau vii, „se agită în mijlocul mulțimii de saci, semănând tot mai mult cu aceștia, formând împreună cu ei o masă omogenă, diformă”. Veritabil „aranjor” al reprezentației, factotumul - care îndeplinește concomitent rolul de doică și de cioclu - se străduiește din răsputeri „să disciplineze mormanul haotic de oameni și de saci ce forfotesc într-o învălmășeală de nedescris”. Oare n-am putea vedea în el un simbol al regizorului de teatru? Al regizorului care le dă brânci actorilor în dulap
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se apropie foarte mult de ceea ce numim „fraudă fiscală”. Pentru a putea manipula suma impozitului de plată, contabilul creativ are la îndemână două leviere: veniturile impozabile (pe care va încerca să le diminueze) și cheltuielile deductibile (pe care se va strădui să le maximizeze). După cum am mai menționat, netezirea rezultatelor este o tehnică ce ar putea servi cu succes acestui scop. Potrivit acestei optici, contabilul va urmări să recunoască niște cheltuieli mai mari decât există în realitate. Cel mai comentat procedeu
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
ei ideea că aceștia sunt capabili de progrese rapide. După câteva luni se demonstrează că elevii respectivilor profesori au rezultate superioare, comparativ cu un grup de control, căruia nu i s-a „profețit” așa ceva. Și profesorii, și elevii s-au străduit să demonstreze ceea ce se aștepta de la ei. De altfel, predicția se dovedește a fi creatoare nu numai în plan școlar, ci și social. R. Merton avansează ipoteza că o percepție falsă în sens pozitiv sau negativ relativ la o persoană poate
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
dar dacă nu există o asemenea parte separată este în regulă. Ultima parte a frazei este necesară pentru a nu crea un artefact. Conținutul este determinat de informația primită de la pacientul aflat în stare de veghe. Deși trebuie să ne străduim în permanență să nu sugerăm crearea unei stări, dacă ne asigurăm că au fost luate precauțiile necesare atunci este improbabil să se întâmple ceva semnificativ în acest sens. Cu toate acestea, conform cu Watkins, persoanele înalt hipnotizabile sunt capabile să producă
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
-și consacră scrupulos întreaga viață îndeletnicirii de a muri în fiecare zi, de a accede la fericirea angelică a unui destin post-mortem, plus alte trăsnăi constituind o viziune mitologică asupra lumii în care mulți lâncezesc și astăzi. Istoriile filosofiei se străduiesc care mai de care să evidențieze bogăția variațiunilor pe această temă idealistă. Ele uită că problema nu constă în variațiune, ci în eterna ritornelă a bătrânului ferăstrău reluând aceeași temă muzicală. Desigur, Platon nu e Descartes, care nu este Kant
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
decât ai, și nici să nu cultivi dorințe imposibil de satisfăcut; să spui da bucuriilor oferite de existență atât timp cât ele îți împlinesc ființa; să definești ceea ce este util sau dăunător prin mulțumirea sau neajunsul pe care le provoacă; să te străduiești, să alungi din tine indispozițiile rebele; să țintești bucuria... iată modul de întrebuințare al unui hedonism care propune o plăcere fină, subtilă, elegantă: aceea, supremă, a autonomiei - în sens etimologic. Atunci, râsul se poate înstăpâni. Marele râs eliberator al celui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și, în consecință, cum poate fi fabricată plăcerea: o tehnică simplă, clară, precisă, care nu suportă înflorituri. Este suficient să abordăm fie și numai această problemă a economiei contractului în geneza unui hedonism generalizat ca să realizăm cât de mult se străduiește cvadruplul remediu să cuprindă întreaga bogăție a gândirii lui Epicur... Contractul hedonist împiedică debordarea efectelor ignoranței și ale lipsei de înțelepciune a semenilor asupra liniștii înțeleptului. A trăi ca un filosof într-o lume care ignoră sau își bate joc
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de către oamenii politici - o piatră în grădina lui Piso? -, Philodem laudă meritele unui instrument în slujba unei cauze demne. El respinge atât abilitatea dialectică pură fără conținut, cât și ideile necinstit prezentate, propuse sau susținute. În Despre semne, Philodem se străduiește să elucideze chestiunea inferenței și reflectează asupra trecerii de la ceea ce este văzut, constatat de trupul filosofului, la ceea ce poate fi dedus: de exemplu, cum vom deduce realitățile invizibile ale atomului și vidului plecând de la realitățile vizibile? Cum am putea ajunge
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]