6,816 matches
-
Ei trăiesc mai intens muzica și dansul. Simt ceea ce înaintașii lor n-au evocat niciodată: abandonarea treptată a conștiinței în timpul dansului, uitarea de sine, frenezia, erupțiile de senzualitate, „foamea voluptății”: „Dansau cu fețe zîmbitoare/ Și-și făureau un ideal/ Din strălucirea trecătoare/ A unei nopți tîrzii de bal.// în larma veselei orchestre/ înmormîntau un trist amor,/ Și-n goana albelor ferestre/ Zbura fantastic umbra lor.// Pluteau cu mintea rătăcită/ Ca-n alte lumi, răpiți de joc.../ Și atît părea de fericită
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în comun sentimentul remanenței greșelii: „Plătești pentru un păcat, plătești încă, plătești toată viața”, credea autorul „Evantaiului Doamnei Windermere”. întrezăresc o posibilă apropiere între Bacovia și Brîncuși: ambii fac o muncă repetitivă - unul lustruiește materiale pînă cînd acestea capătă o strălucire și o suplețe ireale, devenind idei, altul revine asupra gîndului, îl ruminează îndelung în tăcere, pînă cînd ajunge la forma cea mai firească, memorabilă. Cei doi fac o muncă de concentrare, de esențializare, ajungînd la înțelesuri mai adînci decît cele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
protocolului epocii, îi menționează pe aproape toți cei care au toastat: „D-l Decan Dionisie Ionescu, D-nii Sakellary, Berea (șeful organizației locale a Partidului Poporului - n. m.), Luca (dramaturgul Ion Luca - n. m.), Apostol etc. A încheiat cu o deosebită strălucire D-l Grigore Mîrza. Din partea magistraților a(u) vorbit D-l pre ședinte Cornea și sărbătoriții”. într-o societate de profesioniști ai elocinței, toasturile, ca probe de măiestrie, ingeniozitate și abilitate oratorică, reprezentau momente de maxim interes și luau uneori
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sincer oferă mai puțină libertate decît scrisul fabulatoriu, proteic. în cazul acestuia din urmă contează prea puțin dacă el conține adevăr sau minciună, iar raportările la biografia autorului nu sînt stringente. Valorizarea se face pe baza altor criterii: noutate, varietate, strălucire etc. Libertatea se reflectă și în productivitate. în timp ce Bacovia publică un volum la interval de aproape un deceniu, alții, care nu și-au făcut din sinceritate o normă, scot uneori mai multe volume pe an. Pe el scrisul l-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cerurile albastre Luceferi se desfac Zîmbind iubirii noastre Și undelor pe lac. De glasul păsărelelor Pe gînduri codru-i pus O stelelor, stelelor, Unde v-ați dus? În turme călătoare Trec nourii pe ceriu Ce seamăn pieritoare Duioaselor dureri De strălucirea florilor, E cîmpul tot răpus. O, norilor, norilor, Unde v-ați dus! Șoptiri aeriene Pătrund din mal în mal Și-a stelelor icoane Pre fiecare val. De ochii tăi cei plini de-amor Aminte mi-am adus. O, stelelor, stelelor
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un element care pune la dispoziție o structură oarecum restrânsă, deoarece se aplică numai țărilor liberale, dar conceptul de stat pare mai cuprinzător deoarece a fost aplicat în trecut unei game variate de entități. Într-adevăr, după ce a pierdut din strălucire între anii '50 și '60, conceptul de stat a ajuns din nou în grațiile politologilor în anii '70 și '80. Conceptul de stat are o aplicabilitate mai largă decât cel de constituționalism. Este totuși mai puțin adecvat decât conceptul de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
poematice de influență și expresie modernistă, topite într-un aliaj semantic în care metalul dominant este moartea cuvântului; obsesiva invocare a "Cuvântului profetic", revelator de lumi semantice; căutarea asiduă și, imediat, refuzul iluminării (rimbaudiene?) prin cuvântul ce dă glas "splendidei străluciri a/ dezastrelor intrapsihice, interpsihice, intens specifice,/ cu adevărat ospifice" (Fragmente alese din viața de zi cu zi a grefierului); teroarea determinată de posibilitatea ca fiecare poem nereușit să funcționeze, pentru soarta Poeziei, ca o piatră tombală; "Cancerul ereditar al cuvântului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
temporar, recuperarea unui timp auroral al ființei; poetul percepe, din nou, mai acut corporalitatea realității obiectuale și materialitatea grea a elementelor cosmice: "La stânga tu. Și eu la dreapta./ O fulgerare trecerea peste roua/ intrării prețioase/ căldura aurorală/ a grotei adumbrite/ strălucirea tijei de jad." (o nouă Ars amatoria). De aici și până la nevoia conservării, în eternitate, a percepției hiper-, de fapt trans-senzoriale, nu e decât un pas, cel din Underground, aventură eroico-erotică "în cloaca augustă, dedesubt, în intermundii". Dar textele înregistrează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Portret al artistului la bătrânețe). Privite, acum, prin lentila aburită a acestei oboseli care își asociază, firesc, lentoarea mișcărilor, apatia, plictisul, iar la un alt nivel, chiar și reducția motorului po(i)etic, spațiile daniloviene își pierd, inevitabil, ceva din strălucirea de odinioară. Câștigă însă categoric în angajarea pur existențială. Departe de a-și fi dat întreaga măsură a calității estetice în primele două decenii de la debut, lirica lui Nichita Danilov a căpătat, în timp, reflexe dintre cele mai seducătoare. Scriitorul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trece, obligatoriu, prin revelația metamorfozei negative a căutătorului: "!frumos am fost precum/ efebul de la Marathon/ și meșterii Athenei bătură o medalie/ de aur, să rămână chipul meu/ de-a-pururi tânăr și strălucitor!// !acuma sunt bătrân și/ mi-am pierdut și toată strălucirea/ și-orice bețivan mă-njură/ în porturi, prin tavernele Athenei;/ ce mai contează acest zombi,/ Sufletul meu e-nmormântat acolo/ în Glorie: frumos efeb mort,/ singur înfruntând întreagă/ o oștire de barbari!". Așa cum este turnat în efigia propriei opere, chipul poetului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de barbari!". Așa cum este turnat în efigia propriei opere, chipul poetului Cezar Ivănescu nu pare, din fericire, a fi suferit o metamorfoză similară. Sfâșietoarea voluptate cu care își cântă, fără preget, sfârșitul încă mai conservă acestui Frumos efeb mort o strălucire până acum neegalată ... Referințe critice (selectiv): Dan Laurențiu, Eseuri asupra stării de grație, 1976; Mircea Iorgulescu, Al doilea rond, 1976; Lucian Alexiu, Ideografii lirice contemporane, 1977; Daniel Dimitriu, Ares și Eros, 1978; M. Nițescu, Poeți contemporani, 1978; Dan C. Mihăilescu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-și întoarce ochii de dincolo?/ Corul robilor din Egipt aruncă vorbe/ De lumină pe cer și poate acolo-i muzica.// Va merge-ntr-un loc fericit de sirene/ De va fi o lume ideală la capăt/ Funebrele bocete vor da strălucire/ Celui prea tânăr alungat pe mări" (Izvoare); "Arde-n altare smirna ideilor/ Nimeni nu doarme când noaptea/ Trece emirul pe podul de aur" (Canoe); Repaosul luminii, umbră a sânilor/ Când și zeii din trandafiri s-ar întinde/ Cu gura spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iconografia este cea convențională, atmosfera cea specifică, iar ceremonialul apropierii de divinitate are treptele și miza așteptate (Cum depărtările gândurilor dor, Cântarea Cântărilor, Doamne, lumina mea, Nevrednic sunt, Doamne, de Tine). Fiorul trăirii este însă autentic, iar lirismul capătă adesea străluciri îmbietoare, ca în această Rugă unde inplozia de candoare și ludic echilibrează încărcătura de solemnitate inerentă acestui tip de comunicare poetică: "Dulce Domn/ copil din somn/ gând deschis,/ copil din vis,/ gând curat,/ copil de-mpărat,/ pe tron de aur
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în asociații permanente. Astfel, motivul Salvatorului, al conducătorului providențial apare întotdeauna asociat simbolurilor purificării: eroul care mîntuie e cel care eliberează, retează legăturile, zdrobește monștrii, face să dea înapoi forțele răului. E întotdeauna asociat luminii aurul, soarele urcînd pe cer, strălucirea privirii și verticalului spada, sceptrul, arborele secular, muntele sacru. De asemenea, motivul conspirației malefice va fi pus întotdeauna în relație cu o simbolistică a murdăriei: cel care complotează trăiește în duhori întunecate; asimilat animalelor scîrboase, se tîrăște și se furișează
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
le subjugă. Legitimitatea puterii sale nu vine din trecut, nu ține de amintirea pioasă; ea se înscrie în explozia unei acțiuni imediate. Gestul brațului său nu e simbolul protecției, ci îndemn la plecare, semnal al aventurii. El traversează istoria cu strălucirea unui fulger. Simbol al tinereții și al dinamismului, prin impetuozitatea sa ajunge să îmblînzească natura: urcă munții, traversează deserturile, sare pe deasupra nurilor... În această imensă construcție mitologică, reprezentată de legenda tînărului Bonaparte, aceea a învingătorului în cele două campanii din
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ușurință un mod specific de a gîndi și de a simți: exaltarea energiilor vieții, sensul regăsit al tragicului, invitația la acțiune. "Stimulator al energiei", cum spune Barrès, eroul este pentru D'Annunzio cel în jurul căruia "toate sufletele dobîndesc o maximă strălucire, luminînd fulgerător cerul spiritului". La mormîntul ridicat în memoria tînârului devenit erou, Maximin, poetul german Stephan George elogiază în acesta capacitatea de metamorfozare"29. Grație acestei capacități, toți apropiații lui Maximin "vor putea deveni mai mari și mai frumoși". "Dați
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unei corupții de care trebuie să scapi. Pe de altă parte, este timpul "de dinainte", acela al unei măreții, al unei nobleți sau al unei fericiri pe care trebuie să le regăsim. Un personaj din Legenda secolelor evocă: Acea mare strălucire a Bătrînilor și a Părinților pentru a afirma imediat, adresîndu-se celor de azi că "oamenii de dinainte" Ei erau mai mult ca țărani decît sînteți voi azi ca regi. Trebuie doar să precizăm că dominat efectiv de noțiunea căderii, a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pure! Nimic nu sîngera sub unghie, sub dinte Viețuitoare fericită era nevinovăția... Hugo evocă în Legenda secolelor Edenul, paradisul pierdut, "vremurile dintîi ale pămîntului", atunci cînd în tufăriș "mielul și lupul pășteau alături". Vremuri ale fericirii, ale grației neprihănite, ale strălucirii celei dintîi aurore. "Primul soare deasupra primei dimineți", va spune Péguy la rîndul său, evocînd memoria Evei, cea dintîi femeie "născută în cea dintîi grădină". Dar, de asemenea, e vorba mai ales de un timp al inocenței, de "zile pure
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
1967), atacat dur de „Luceafărul” condus de Eugen Barbu. Tinerii critici de la „Gazeta literară”, la care se asociază și seniorul Șerban Cioculescu, apără romanul ce înfățișează o lume țărănească peste care năvălește brutal istoria. Unii critici cred că nu are strălucirea stilistică din primul volum, dar are ceea ce trebuie unui roman: substanță epică, o tipologie ce se reține și, mai ales, sugerează cu pregnanță estetică destrămarea lumii rurale. Moartea lui Ilie Moromete este simbolică. P. încearcă să scrie o piesă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
țipăt de plăcere. Copacii se-ndoiau la pămînt, izbiți parcă de-o pală puternică de vînt; ierburile lăsau să le scape de pe buze un suspin de îmbătare; florile, copleșite, cu gura întredeschisă, își dădeau ultima suflare; pe cerul aprins de strălucirea de apus a lunii, stăteau nori neclintiți, nori palizi ce răspîndeau o vrajă aproape nepămînteană. Același procedeu e folosit și în Doamna Bovary (partea a doua, IX): (18) (...) și ascunzîndu-și fața, cedă. Seara își așternea umbrele; trecînd pieziș, printre crengi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
din cabina sa] Îmi plimbam privirea prin cameră și înainte să ațipesc, am fixat ceva timp pictura ce-l reprezenta pe sîngerosul căpitan, Marckam cel Roșu. Era un bărbat tînăr care purta o mască pe față. Ochii săi aveau o strălucire vie, arzătoare, ca și cum ar fi aruncat fulgere. Buzele sale fine păreau niște lame de oțel. 3. Prezintă prin intermediul unor asimilări metaforice ființa insolită. Ochii săi aveau o strălucire vie, arzătoare, ca și cum ar fi aruncat fulgere. Buzele sale fine păreau niște
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
bărbat tînăr care purta o mască pe față. Ochii săi aveau o strălucire vie, arzătoare, ca și cum ar fi aruncat fulgere. Buzele sale fine păreau niște lame de oțel. 3. Prezintă prin intermediul unor asimilări metaforice ființa insolită. Ochii săi aveau o strălucire vie, arzătoare, ca și cum ar fi aruncat fulgere. Buzele sale fine păreau niște lame de oțel. Este de la sine înțeles că explicarea descrierii dată elevilor este mai eficientă dacă se face într-o optică textualistă, adică pe texte complete care formează
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
departe senilitatea, cu toată gama de tremurături, cuperoze și alte stări febrile mergînd chiar pînă la acea stare de absență tristă și fără culoare. (p 5) Sare în ochi minoritatea celor care se țin încă bine: au în priviri o strălucire mîndră și se plimbă de colo colo într-o caldă convivialitate, și ei cu probleme de colesterol și de sînge îngroșat, alunecînd ușor spre hău, gata să fie înghițiți de grăsimi și-acoperiți de șunci. (p 6) Dacă nu, sînt
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de aproximativ 100 de ori mai mare decât a Pământului. La suprafață temperatura se poate ridica la circa 480 o C (circa 900 de grade F). Atmosfera reflectă lumina Soarelui ca o oglindă uriașă ceea ce îi dă lui Venus atâta strălucire pe cer. Există și munți mai înalți ca Everestul și formațiuni de teren asemanatoare continentelor terestre, aflate mai sus de nivelul mediu al planetei. Intre ele se află depresiuni mari. Acestea ar putea fi fundul unor oceane ce s-au
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
al Pământului, o masa de 318 ori mai mare și un volum de 1300 ori mai mare · Orbita 778,330,000 km de la Soare · Diametru: 142,984 km (ecuatorial) · Masa 1.900e27kg Jupiter este al patrulea obiect de pe cer ca strălucire (după Soare, Lună și Venus; și câteodată Marte). Descoperirea de către Galileo, în 1610, a celor patru mari luni, ale lui Jupiter: Io, Europa, Ganymede și Callisto (cunoscute ca lunile Galileene) a fost prima descoperire a unui centru de mișcare aparent
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]