7,023 matches
-
ne gândim la interviul motivațional ca la o tehnică sau la un set de tehnici care sunt aplicate sau (mai rău) „folosite pe” oameni. Mai curând este un stil interpersonal, deloc restricționat al instituțiilor de consiliere formală. Este un echilibru subtil al componentelor directive și centrate pe client, formate de o filosofie de ghidare și înțelegere a ceea ce declanșează schimbarea. Dacă aceasta devine un truc sau o tehnică manipulativă, esența sa se pierde.” (Miller, 1994) Problema este că „spiritul” interviului motivațional
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
În același mod, vizibilitatea scade spre clasele superioare, pentru care invocarea spațiului privat reprezintă o derogare de la responsabilitățile publice și o anulare a controlului social, dusă până la negarea violenței ca atare. La aceste niveluri, formele de manifestare devin mult mai subtile (violența psihoemoțională) și mai puțin vizibile (violența sexuală). În contextul tematicii abordate, familia va fi definită, conform standardelor folosite de Comisia Europeană asupra Infracționalității, ca fiind „un cuplu căsătorit sau necăsătorit, descendenții acestuia, familiile de origine, descendenții sau rudele oricăruia
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Cel de-al doilea caz îl ilustrează Bacovia, care scoate ceva memorabil din cuvîntul „atom” în cunoscutul vers din „Largo”: „Muzica sonoriza orice atom...”, generalizare de efect, deschidere largă către micro și macrounivers, manifestare de maximă acuitate a sensibilității, amestec subtil de reverie calmă și suferință discretă 10). Arghezi și Bacovia folosesc și cuvîntul „moleculă”. Autorul Cărticicăi de seară, în joacă, pentru a sugera miniaturalul: „Vrui, cititorule, să-ți fac un dar,/ O carte pentru buzunar,/ O carte mică, o cărticică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
deși se apucase să scrie o operă de ficțiune, ea era și istoric. Dar învățase că cel mai bun istoric este unul conștient că nici o istorie nu va putea atinge adevărul. Care poate fi adevărul final al unor asemenea figuri subtile psihologic ca Antinous și Hadrian? Adevărurile melancoliei erau stratificate ca învelișurile cepei: trebuie cojite câte unul, numai pentru a da la iveală o altă foaie; în miez se ascundeau esențe de obicei ignorate de istoricul care cere dovada. În ultimă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
din urmă, exercitau presiuni natura legăturii lor și tipul de control pe care fiecare îl deținea. În biografia sa, Josyanne Savigneau se străduise foarte mult să consemneze aceste transformări și să le explice. Nu este nevoie să repetăm analizele sale subtile dar merită să remarcăm că o bună parte din speculații este inutilă: documentele private ale lui Yourcenar din anii 1935 până în 1945 primul deceniu de conviețuire cu Grace sunt sigilate până în 2037. Până nu se citesc aceste documente este prematur
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
exemplu, nu îndrăznește să-și descarce nemulțumirea asupra părinților, îndreptând-o asupra jucăriilor sau a fraților mai mici), b') Modificarea formei agresiunii; agresiunea directă este, în general, inhibată de cultură, de interdicțiile morale ale societății; ea îmbrăcând atunci forme mai subtile, cum ar fi de exemplu reauavoință ascunsă, minciuna, calomnia, ironia etc. (astfel că este greu de a le lege, le prima vedere, de o reacție agresivă). e) Autoagresiunea: S. Freud o interpretează ca rezultatul întoarcerii agresiunii asupra subiectului însuși, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în care individul frustrat își asumă „agresiunea”: - Răspunsul „extrapunitive”, prin care individul dirijează agresiunea sa spre exterior, împotriva anturajului, atribuind responsabilitatea unor agenți exteriori. Emoțiile asociate răspunsurilor extrapunitive sunt: mânia, furia, iritația etc. În unele cazuri subiectul va adonta forme subtile de exprimare a mândriei, alteori agresiunea este motivată prin mecanismul psihanalitic al „proiecției”, apărarea fiind explicată prin reauavoință a altuia (acest tip de extrapunitate patologică proiectivă este ilustrat prin „paranoia”). - Răspunsuri „intrapunitive”, în care individul întoarce asupra sa pulsurile agresive
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
adapteze sistemul de convingeri și de valori personale la specificul noilor situații și cerințe apărute în mediul lor de existență. Capitolul VII Sentimentul de frustrație în opere literare Întotdeauna scriitorii de mare talent au fost atrași de surprinderea raporturilor psihologice subtile între stările sufletești umane. Un astfel de raport este, de exemplu, între egocentrismul psihologic și sentimentul de frustrație. Egocentrismul psihologic” este un mare dușman al deschiderii „sistemului personalității” spre probleme noi care apar în ambianța de viață și de activitate
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
1980: 313). De fapt, așa cum observă autorul, ele ajung să se apropie de "problemele analitice standard" care au fost identificate în literatura consacrată "caracterului național" (Inkeles și Levinson, 1969). De aici, Hofstede a reușit să identifice, pe o bază mai subtilă și mai sistematică decât înainte, un număr de grupări definite ca "arii de cultură" (Hofstede, 1980: 333). Au fost identificate o varietate de grupări: latină (împărțită într-una mai dezvoltată și una mai puțin dezvoltată), asiatică (împărțită și ea în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
analitic distincte. În primul rând, cea a nivelului competiției. Sunt conflictele societale reflectate liber în sistemul de partide, sau există anumite bariere legale sau materiale? Tocmai am menționat câteva cazuri extreme, dar competiția poate fi limitată și prin mijloace mai subtile: se poate pune presiune asupra electoratului, poate exista fraudă electorală pe față sau, așa cum vom vedea în capitolul 11, se întâmplă foarte des ca sistemul electoral să aibă efectul de a îngreuna (sau chiar de a face imposibilă) reprezentarea unor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sunt până acum pe deplin cunoscute. Cunoaștem cazuri în care judecătorii au fost destituiți sau hărțuiți (au existat momente celebre de acest tip, de exemplu în Ghana și în Nigeria), dar nu știm gradul în care se exercită presiuni mai subtile: documentația privind presiunea secretă este încă precară. Nicio investigație generală nu a fost întreprinsă pentru a descoperi cât de departe pot merge judecătorii în a se pronunța împotriva autorităților politice. În plus, chestiunea se discută de obicei în contextul organelor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
De aici popularitatea oficiilor ombudsmanilor, care sunt și mai informale. Să rezulte oare din aceasta că protecția oferită cetățenilor de instanțele administrative nu este atât de satisfăcătoare cum pretindeau oponenții lui Dicey? Mediul social și politic Țările occidentale O influență subtilă poate rezulta din mediul social și politic în care acționează judecătorii. Împrejurările sociale au de obicei un efect important. Studiile întreprinse în mai multe democrații liberale occidentale asupra originii judecătorilor au arătat că membrii corpului judecătoresc sunt de obicei recrutați
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
magistraților cu atribuții de investigație în "afacerile" politice de corupție sau de finanțare ilegală a partidelor politice. În afara Occidentului Dincolo de spațiul democrațiilor occidentale, presiunile politice sunt adesea extrem de evidente, iar în unele cazuri se recurge cel mai frecvent la presiuni subtile, chiar în statele autoritare. Rolul predominant jucat de Partidul Comunist în Uniunea Sovietică și în alte state comuniste a constituit cadrul de bază în pentru funcționarea justiției în aceste țări. Astfel, persoanele care nu se conformau idealului "socialist" aveau puține
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
clopotniță a deșertăciunii, pe orologiul căreia se învârt figurine aflate în extaz... La fiecare interval de-o oră, figurinele parcurg un întreg zodiac carnal. A fi și a avea. A poseda. Iată suprema artă a deșertăciunii"). Subsecventă acestei purificări prin subtilul joc al inteligenței permanent biciuite este tentativa de spiritualizare a cărnii: Feofan execută lungi acte purificatoare, alunecând nu de puține ori spre un fel de bizară autoflagelare, cu funcția de anulare a maculării trupului și spiritului. În Cu mult timp
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și simbolurile liturgice bine știute (lumânările, candela, icoanele, împărtășania, crucea) la personajele și scenele decupate din Cartea Sfântă (îngerii și Iisus Hristos, Cina cea de taină, crucificarea și Învierea, iadul și Raiul). Adesea, cele mai semnificative dintre ele suportă un subtil proces de metamorfozare po(i)etică grație căruia, deși capătă un plus de semnificanță, devin greu de recunoscut din perspectiva creștin-ortodoxă. Astfel, materializat în mai multe poeme de Dan Laurențiu, tronul lui Dumnezeu invocat în repetate rânduri în Vechiul și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
totul gândul morții. Eremitul preocupat de abstracțiuni, sedus de intuiții filosofice și servit de concepte dintre cele mai nobile ("amantă intuiția mi-a fost/ și conceptul slugă devotată" Călătorie monotonă sub soare) se transformă, în poemele de dragoste, într-un subtil psalmist al uniunii desăvârșite dintre animus și anima cea dătătoare, etern, de viață: "de-atunci poeți cu lira și îngeri cred că de va/ mai reveni silaba divină printre noi,/ la pântecul tău iarăși va trage! ave eva!/ ossana! slavă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
După ora stingerii/ El se strecoară în bucătărie/ Și se apucă de hoinărit". În notabilul Poem de început, multiplicitatea vocilor și a măștilor poetice împrumută sonuri dintre cele mai solemne, într-un ceremonial tripartit, de un tragism neanulat de unda subtilă de ironie metatextuală: "Prima strigare/ Crud mă spulberi doamne crud/ Când la nord și când la sud/ Mă împarți de zece ori/ Și mă macini pe la mori// Dinăuntru rugină ca un plâns ca un sânge/ În dedesubtu-mi cojește/ Istovindu-mi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
privință, miturile politice ale societăților contemporane nu se deosebesc deloc de marile mituri sacre ale societăților tradiționale. Le caracterizează o aceeași fluiditate esențială și aceleași contururi imprecise. Acestea se suprapun, se întrepătrund, se pierd uneori unul în altul. O rețea subtilă și totodată puternică de relații de complementaritate menține între ele legături, spații de tranzit și interferențe. Se trece de la nostalgia trecutelor vîrste de aur la așteptarea și la profeția resurecției lor. Foarte rar, întîlnim situația inversă, aceea în care mesianismele
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
urma urmelor, această acțiune paradoxală de a transcrie iraționalul în limbajul inteligibilului nu ascunde faptul că rezultatele unei astfel de investigații riscă să apară incerte, parțiale și incomplete. Realitatea mitică, prin unele din aspectele sale, va scăpa întotdeauna celei mai subtile și mai riguroase analize. E o speranță bineînțeles deșartă de a pretinde că ai depășit definitiv opoziția dintre rațional și imaginar. Sîntem plasați într-un domeniu unde cunoașterea adevărată nu poate fi decît de ordin existențial: numai cei care trăiesc
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
față de Rebreanu e esențială. Pentru P. țăranul este un individ complex, cu părți întunecate în ființa lui, dar și cu un spirit capabil să ajungă la contemplație. Se prefigurează, încă de pe acum, ceea ce s-ar putea numi natura moromețiană: ironică, subtilă, imaginativă, în stare de o reprezentare complexă despre lume. Pațanghel din O adunare liniștită e un exemplu. Este, apoi, stilul epic, construit după modelul lui I. L. Caragiale, prozator al lumii urbane. Stilul se bizuie pe subtilitățile limbajului oral. Sunt cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
colina se umflă și plesnește ca o bășică uriașă, în fine, apare și un moșneag care, apoi, dispare. Personajul lui P., spirit lucid, nu poate să spună, în fața atâtor semne de irealitate, decât „Ei?, ce, m-au găsit dracii?!”. Mai subtilă, de un fantastic poesc, este povestirea Amiază de vară, scrisă mai târziu și inclusă de autor în ediția definitivă a nuvelelor sale. Într-o zi caniculară de vară o țărancă aude mașina de cusut mergând singură, e înspăimântată, nu înțelege
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
nu se mai văd, ei, care se vedeau de departe și totdeauna cu o mare bucurie. Ideea romanului este că omul creator e învins de circumstanțele istoriei. Din Moromete, senior al câmpiei, om inteligent și cu o fantezie bogată, comentator subtil al moravurilor țărănești, nu mai rămâne decât capul de humă făcut de Din Vasilescu în timpul unei adunări în Poiana lui Iocan. Existența dăinuie, carevasăzică, prin artă. În al doilea volum din Moromeții, drama idealismului țărănesc este tema prioritară. La început
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Bergson este că în esență existau două moduri de observare a realității de către om: unul e științific, simplificînd și canalizînd curentul bogat și variat al realității spre a acționa asupra lui în scopuri umane practice; celălalt e rar, pătrunzător și subtil. Acesta din urmă e intuiția artiștilor (...). Artistul, văzînd cu ochi proaspeți, are o mare putere de a împărtăși" (4, p. 489). Se aștepta deci de la artă o mai adîncă pătrundere în cunoașterea realității; pe primul plan însă se punea sensibilizarea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este mult prea bolnavă pentru aceasta, și cred, de asemenea, o mărturisesc, că tomismul este prea ridicat în intelectualitate și deci prea dificil pentru inteligența noastră umană" (4, p. 320). Aceasta este opțiunea lui J. Maritain, unul din cei mai subtili filosofi ai acestui secol. Opțiune care, ca și în cazul altora, se cuvine să fie respectată, chiar și cînd nu este acceptată. 14.2. Personalismul educația ca operă de caritate Deși s-a conturat ca un curent filosofic în secolul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
n-au ajuns la o înțelegere. Voi prezenta doar cîteva idei simplificate poate ca introducere la teoriile despre educație ale unor existențialiști, teorii care ca și cele personaliste chiar dacă nu vor fi adoptate, datorită valorii lor practice limitate oferă prin subtilele analize critice ale educației contemporane valoroase sugestii și subiecte de reflecție. Pentru existențialism importantă nu este atît cunoașterea, cît trăirea, interesînd mai puțin filosofia ca atare și mai mult filosofarea. Existența se relevă în "situații limită" ale condiției umane: suferință
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]