7,166 matches
-
jos stratul neted de zăpadă de pe ele și apoi ne scoteam mănușile incrustate cu zăpadă. Bântuiam muzeele. Acestea erau adormite și pustii În diminețile zilelor de lucru și foarte calde, În contrast cu ceața glacială și cu soarele ei roșu, care, stătea suspendat, ca o lună Îmbujorată, la ferestrele dinspre răsărit. Acolo, căutam sălile dosnice și liniștite, surogatele mitologice la care nimeni nu se uita, gravurile, medaliile, exponate paleografice, „Povestea Tiparului“ - sărmane exponate ca acestea. Cea mai grozavă descoperire a noastră a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un stat (Rusia lui Stalin, În acest caz) bun și atrăgător pentru simplul motiv că armata lui câștigase un război. Cu toate acestea, la Începutul anilor treizeci, prăpastia naționalistă era doar vag percepută și mistagogii trăiau Încă emoția unei poziții suspendate, instabile. Erau ciudat de conservatori În atitudinea lor față de literatură; pentru ei, pe primul loc era mântuirea sufletului, apoi urma tămâierea reciprocă și pe ultimul loc era arta. Privirea retrospectivă de azi consemnează surprinzătorul fapt că acești beletriști liberi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În străinătate. (n.r.) . Moment culminant al Războiului Ruso-Japonez (1904-1905), când flota rusă a fost spulberată În apele arhipelagului Tsuchima, de japonezii comandați de amiralul Togo. (n.r.) . Profesor de scrimă (În fr. În orig.). . Biciul (În rusă În orig.). . Afurisiți. . Grădină suspendată (În spaniolă În orig.). . Moschee (În spaniolă În orig.). . A murit Tolstoi (În fr. În orig.) . Una din primele limbi auxiliare internaționale, construită artificial (cu elemente mai ales proprii germanei și englezei) creată În 1879 de pastorul german Johann Schleyer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ca un balon în curs de prăbușire: capul i se adâncise cu vreo câțiva centimetri buni față de cum era înainte, ițindu-se ca un telescop dintre rulourile de la gât. Plutea, așezată parcă pe un colac de cauciuc pe o mare liniștită, suspendat doar de gât, alunecând încet din câmpul vizual. M-am simțit provocat s-o readuc în lumea conștientă și m-am întrebat dacă folosirea forțată a numelui ei ar reuși s-o scoată înapoi la mal. Am decis să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
peisagii luminoase, cu soare mult... Bond Street, Picadilly Circus, Hyde-Park... Păcat că bucătăria nu e grozavă. Budinci, ovăz fiert, plăcintele lor cu carne. Poate chiar mâine o să am banii... Adică un cec. Am să-mi cumpăr o meda..." Gândul rămase suspendat. Simți o durere sfredelitoare în tot trupul și deschise gura sufocat. Țâșni cu un urlet din fotoliu, apoi se prăbuși. ― A murit! spuse îngrozită Melania Lupu. Doru Matei înghiți în sec: ― Cianură. * Întins pe divan, maiorul Cristescu privea perdeaua încărcată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care te-au uzat și locurile în care micile tale revelații au fost cele care au fost și nu altele, care cu siguranță ar fi creat alt om, pentru o altă plecare. În umbra acestor supoziții, deasupra vieții tale stă suspendată gândirea de care te faci vinovat - și care, cu trecerea timpului, se va îngreuna tot mai tare, va atârna din ce în ce mai amenințător, până când se va prăbuși asupra făpturii tale nesigure, strivind-o. * Amintirea. (Încă o definiție pentru amenințarea cu pedeapsa universală
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
-mi divulge vreo fărâmă de informație relevantă, cu Lucy continuam să nu ajung nicăieri. Poate era ceva de admirat în atâta voință la un copil atât de mic, dar pe mine mă înfuria și, cu cât se prelungea acest conflict suspendat, cu atât frustrarea mea era mai mare. — Îți e dor de mama, nu-i așa, Lucy? am întrebat-o într-o seară. — Îmi e grozav de dor de ea, mi-a răspuns. Mi-e așa de dor, că mă doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ce-a fost, iar povestea ei este și povestea noastră ! La începuturi, toate pilulele mele erau variațiuni pe tema „miroase a sarmale peste Munții Carpați !”. Simțeam sarmalic, deci eram un bun român, totdeauna împăcat cu mine și cu viața, în timpul suspendat al sărbătorilor. De fapt, mă bucuram necondiționat de sărbători 1. Acest text și toate textele care urmează au fost publicate în Dilema Veche în perioada 2006-2013. și încercam - fără să insist prea mult însă... - să le găsesc o condiționare culturală
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că există un fir al Ariadnei în această preumblare prin labirint. Eram atras irezistibil spre undeva, nici eu nu știam unde și de ce. Pînă cînd am ajuns acolo : un brad uriaș, înfipt în cei cîțiva metri pătrați ai unei grădinițe suspendate. Nu un pin, nu un chiparos, ci un brad „adevărat”. Nu mă întrebați care e diferența olfactivă dintre un pin și un brad, căci nu știu - și nu am știut niciodată. Cînd am ajuns în dreptul bradului am știut însă că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lumină, se simțeau la adăpost, iar discuția se depăna mai ușor decât oricând. Era ca și cum ai avea musafiri, dar nu și grijile de gazdă care vin odată cu ei. Timpul se topește ca fulgii de zăpadă, știi că ai câteva ore suspendate, în care nu trebuie să faci nimic-nimic, doar să plutești de-a lungul câmpurilor albe, ca și cum ai zbura. Șovăiseră înainte să pornească, fiindcă iarna trenul se împotmolea, uneori, în troiene. Dar ziarele nu anunțau viscole. — Ce se mai știe de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se străduiau în urma lor, voiau să facă același lucru hămăind și urlând din ce în ce mai tare, din ce în ce mai amenințător. Nu izbutiseră chiar de la prima încercare. Încă puțin și vor urca și ei, vor fi din nou pe urmele lor. În fața lor, o punte suspendată ca la Nistorești (Prahova) ce scurtează drumul spre Breaza, cu scânduri rupte și putrede. Multe scânduri lipseau. Nu aveau unde pune piciorul. Dacă pășeau, cădeau în gol. Surioara își pierduse sandalele și călca desculță pe cuiele ruginite de care nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
arunca în hău. Pericolul era iminent. Nu mai era nici o speranță de salvare: Ce vor spune părinții, frații și cealaltă soră a lui, când vor afla că au murit amândoi striviți de bolovani sau înecați?". Un ultim efort. Zădarnic. Puntea suspendată s-a destrămat în sute de bucăți. Amândoi au căzut în gol. Un întuneric profund și adânc în față îi duceau direct spre hău cu o viteză amețitoare în timp ce o durere ca o lovitură de ciomag, undeva deasupra stomacului, și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
privea de sus ca orice om, iar distanța dintre ochi și sol era absolut normală. Deci, capul, cu materia cenușie ce gândea, ochii mirați ce priveau în jur și urechile ciulite ce survolau liniștea profundă din jur, nu puteau sta suspendate, aiurea, în gol! Neapărat că se sprijineau pe ceva! Înseamnă că și picioarele și mâinile și corpul sunt la locul lor, doar că el nu le poate vedea. S-ar putea să aibă nevoie de un oftalmolog; poate o fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
multiple să mă plimb liber prin întregul univers, ceea ce vei face și tu la timpul potrivit. Deocamdată, avem de îndeplinit o misiune foarte importantă! În timp ce vocea se auzea clar și limpede, brusc apăru drept în fața lui o pălărie deja cunoscută, suspendată ca la circ, apoi sub pălărie un cap de bărbat proaspăt ras, două brațe care pluteau în vid sfidând legile gravitației, două picioare încălțate cu pantofi negri proaspăt lustruiți și la sfârșit trupul, care a unit aceste componente într-un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o buclă a liniei de parcă ar fi fost elastic și apoi dispăru din vedere. Macazurile reveniră cu un geamăt la pozițiile inițiale și semnalul de la linia de pasageri ce ducea spre oraș se ridică. Un bărbat coborî scările de la cabina suspendată, traversă linia și dispăru În direcția unei barăci. — Se duce să ia prânzul, spuse cu invidie tovarășul lui Ninici. De când sunt aici, n-am auzit niciodată o locomotivă atât de zgomotoasă, spuse Ninici. Apoi luă seama la ce-i spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
O, rahat, zise. Și-n clipa aceea am crezut în sfârșit cele spuse de Fidorous. Aveam impresia că înghițisem cioburi de sticlă. — O, rahat, am spus, imitând-o. Totul a fost o minciună, nu? Toate ceasurile se opriră. Timpul rămase suspendat. O șuviță rebelă de păr negru, buclat cădea pe fața lui Scout, terminându-se sub bărbie. Ea nu făcu nici o încercare de a o îndepărta. Continuă să stea în picioare, cu capul în jos, uitându-se țintă la un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apărut În Pif un gadget ce avea să rămână celebru: praful vieții. Fiecare revistă era Însoțită de un pliculeț conținând ouăle unui crustaceu marin minuscul, Artemia salina. De câteva mii de ani, aceste organisme erau Într-o stare de viață suspendată. Pentru a le readuce la viață, procedura era destul de complexă: apa trebuia decantată timp de trei zile, Încălzită ușor, apoi se adăuga conținutul plicului și se agita ușor. În zilele următoare, recipientul trebuia ținut lângă o sursă de lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un pisoar plin cu mucuri de țigări; sau ca și cum te-ai căca Într-un closet plin cu tampoane: totul se Înfundă și Începe să pută.” Spațiul separă corpurile. Cuvântul traversează elastic spațiul, spațiul dintre corpuri. Nepercepute, lipsite de ecou, parcă suspendate ridicol În aer, cuvintele lui Începeau să putrezească și să pută, era neîndoielnic. Pus În context, cuvântul poate să și separe. La piscină, se Întinse pe un șezlong. Adolescentele se bâțâiau, se prosteau, ca să-i incite pe băieți să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pot vorbi; am avut totuși forța să repet: „Afară!” Ben s-a ridicat, și-a adunat lucrurile foarte Încet, a Înaintat către mine. În orice confruntare violentă există ceva ca un moment de grație, o secundă magică În care puterile suspendate se echilibrează. S-a oprit În dreptul meu, mă depășea cu un cap, am crezut c-o să-mi ardă o labă, până la urmă nu, s-a Îndreptat spre ușă. Câștigasem victoria. Victorie modestă: s-a Întors la lecții chiar a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
VirtualEve. Se aflau aici mulți navigatori plecați să vâneze sirene În realitatea care nu exista, fiecare după dotare, dorință și conexiune. Unii fuseseră aduși aici de o furtună care distrusese servere, altora li se blocase calculatorul În plină călătorie, rămânând suspendați undeva Într-un spațiu intermediar. Câțiva, asemenea mie, căzuseră victime unui virus al programului Windows Armageddon, care devalizase toate conturile userilor, lăsându-i ostatici În Recycle Bin. Era o lume pestriță, incluzând un fost președinte american, câțiva turiști japonezi și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îi ridic pe frunte, nu văd mai nimic, doar multă lumină. Mă gândesc că probabil am făcut o piruetă și m-am Întors cu fața la veioză. Nu Închid ochii, Îmi place lumina, Îi simt dulceața. Rămân nemișcat, Închipuindu-mă străveziu, evaporat, suspendat, ca o pană, ca un fir de praf În lumină. Creierul meu e doar un abur fierbinte, vălătuci alcătuind gesturi și ființe spectrale: mătușa Clara alături de mine, demult, acasă la ea. Apoi emoția clipelor În care, În miez de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Poți avea cândva norocul să te întâlnească surpriza. Atâtea disponibilități, nu-i așa ? dar glasul se ridică brusc, întors, suspect, parcă prea viu și vesel. Celălalt tresare, sub această avalanșă neobișnuită de cuvinte. Își privește amuzat amicul, îi zâmbește. Moment suspendat. O clipă confuză, care deconectează circuitele... Colegul se oprește, privește buzele celuilalt, uscate sub mustăcioara îngustă. Colegul colegului se oprește și el, obligat să-i primească iar întrebarea. — Spune-mi, ce s-a întâmplat în vară ? De ce m-ai ocolit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nu l-au găsit decît a doua zi pe la ora zece. CÎnd s-au dus să-l caute, l-au găsit Întins pe jos În baie. — Serios? — Da. Zăcea mort la pămînt. Și timp de Încă o clipă vocile rămaseră suspendate Într-o tăcere echilibrată. — Ei, Doamne, ce păcat... Cred că eram plecată cînd s-a-ntîmplat. — Da. Oi fi fost plecată. Da. Cred că așa a fost. Oi fi fost plecată. Altfel aflam eu. Eram plecată. — Ei, rămas-bun, puiule... Pe curînd! — Rămas-bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
asemenea chipuri pe stradă. La colțul acestei străzi pline de forfotă, la intersecția cu una din străzile mari și murdare care străbat În lung și-n lat orașul și care sînt veșnic umbrite de violența sălbatică și de vuietul trenului suspendat, așa Încît nu numai lumina ce străbate prin rețeaua de fier ruginit, ci Însăși viața, mișcarea de sub ea, pare aspră, subjugată, lovită, violentă, uluită și năucită - la colțul unei astfel de străzi, un om a fost ucis. Era un italian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ulei pe care se aflau mereu mai multe cratițe cu mîncare - spaghete cu cîrnați. Accidentul s-a petrecut exact cînd am ajuns la colțul străzii, vizavi de locul căruciorului. Mașinile se scurgeau vuind spre nord și spre sud pe sub schelăria suspendată. În acea clipă un treiler uriaș - din categoria celor atît de puternice și copleșitoare Încît parcă ating dimensiunile unei locomotive, parcă Înghit mașinile mai mici din preajmă și ocupă strada În așa măsură, Încît te minunezi de priceperea și precizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]