9,918 matches
-
termeni purtători de sensuri gramaticale: intensitatea relativă, intensitatea superlativă și un termen neutru, pozitivul. Intensitatea relativă; subiectul vorbitor aproximează gradul de intensitate a însușirii acțiunii verbale: „Respiră cam greu.”, „Respiră destul de greu.” sau de dezvoltare a unei coordonate, spațiale sau temporale, a desfășurării acțiunii. „A ajuns cam târziu/destul de târziu acolo.” Intensitatea superlativă; subiectul vorbitor situează însușirea acțiunii verbale la un grad maxim sau minim de intensitate: „Corabia înaintează foarte încet.”, „El vorbește foarte puțin coerent.” sau apreciază că dezvoltarea coordonatelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
binele, răul etc. pronume: eul, nimicul etc. numerale: doiul (nota doi) de la istorie unități fonetice, grafice (sunet,literă, cifră): Nu-mi place râ-ul (sunetul r, litera r). Nu-mi place treiul (cifra 3) acesta. Prin articol hotărât, substantive exprimând conținuturi temporale devin (pot deveni) adverbe: noaptea, toamna etc.: „În volumul ros de molii cauți noaptea adevăr.” (M. Eminescu) Adverbe și locuțiuni adverbiale exprimând circumstanțe devin, prin articol hotărât, prepoziții și locuțiuni prepoziționale: împotriva, în fața, în jurul, împrejurul etc. În față nu se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce mă împilă.” (M. Eminescu) 4. modalizator; printr-o schimbare în plan semantic, prepoziția pe rămâne în sistemul sintactic al limbii nu ca element de relație, ci dezvoltând (în structura prepoziției compuse pe la) o funcție semantic-sintactică, de relativizare (a coordonatelor temporale sau spațiale): Vin pe la ora cinci. vs Vin la ora cinci. Vin pe la moară. vs Vin la moară. Observații: Enunțul „Vino pe la moară.”, cu funcția semantico-sintactică de relativizare a modalizatorului pe, se deosebește și de enunțul „Vino pe la moară.” cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Din cauză că trenul a întârziat, Tudor n-a mai ajuns la examen. fără - fără să A scris fără greșeli / fără a face nici o greșeală. A scris fără să greșească / fără să facă nici o greșeală. Observații: În generarea funcției sintactice de circumstanțial temporal, elementul de relație până prezintă: • valoare de conjuncție (printr-o întrebuințare eliptică a sintagmelor până ce, până să, până când), când funcția se realizează prin constituent propozițional: Până a venit Mihai a fost liniște. • valoare de prepoziție, în structuri paralele/alternative în interiorul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conexiuni externe, explicite, dintre „obiecte”: carte, student ® cartea studentului; fetiță, flori, fructe, a cumpăra ® O fetiță a cumpărat flori și fructe. b. transpun în succesivitate lingvistică reflectarea în conștiința subiectului vorbitor a dinamicii interioare a „obiectelor” înscrise într-o perspectivă temporală: Mircea devine inginer. Mircea, a deveni, a fi, inginer Mircea este inginer. Relațiile sintactice din această categorie generalizează o situație semantică exprimată și prin corelația sens gramatical (categorial) - sens lexical, în interiorul unor categorii gramaticale (diateza, timpul): El a sărăcit. El
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. au și corespondente lexicale: căsuță, lădoi etc., dar floare albastră sau viață de student etc. își pot desfășura planul semantic numai prin intermediul unei relații sintactice. d. introduc în succesivitate lingvistică conexiuni simultane în plan extralingvistic, dar descoperite în succesivitate temporală în procesul de reflectare a realității și de comunicare a cunoașterii: „Floarea este albastră.”, „Mircea, colegul Danei, a plecat ieri la mare.” Gramatica tradițională vorbește în general de două raporturi sintactice principale: subordonare și coordonare. Chiar dacă se fac o serie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unul este un verb copulativ, iar celălalt, un element nominal (pronominal); între cei doi termeni se instituie un raport de complementaritate semantică lexico-gramaticală. În enunțul „Fiind băiet păduri cutreieram.” (M. Eminescu), sintagma fiind băiet realizează ca atare funcția de circumstanțial temporal analitic. • complex; Este o variantă a constituentului sintactic analitic; cel de al doilea termen are un al doilea nucleu propozițional. Se realizează astfel mai cu seamă predicatul analitic, care are, în felul acesta, dezvoltarea unei propoziții complexe: „Eram atât de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mă uit afară...” (O. Paler) Se pot realiza prin structuri similare și alte funcții sintactice. În enunțul: Ajungând ceea ce visase de copil, a câștigat o mare încredere în el.”, ajungând ceea ce visase de copil realizează în ansamblu funcția de circumstanțial temporal (și cauzal). • compus; Poate avea această structură mai ales predicatul; în structura sa intră atunci două verbe: un semiauxiliar (de modalitate, de aspect sau de temporalitate) și verbul principal (predicativ sau copulativ): „Trebuie să fi ținut bani berechet, gândeau toți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prepozițiilor (și locuțiunilor prepoziționale) și alcătuirea sintagmei în interiorul căreia se dezvoltă relația de dependență există un raport de intercondiționare. Spre deosebire de prepozițiile din sintagme cu regent verbal, în sintagme cu regent nominal, prepozițiile însoțind termeni care descriu o coordonată spațială sau temporală conțin cel mai adesea, ca prim element de structură, prepoziția de, solidară sau autonomă: Omul intră în casă. / „Omul din casă.; Ion s-a plimbat în jurul lacului./ „Arborii din jurul blocului au înflorit.; Au pus magnetofonul pe dulap. / Magnetofonul de pe dulap
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
devin astfel mărci indirecte ale tipului funcțional al propoziției. În enunțul Cum a intrat, așa a și ieșit., adverbul corelativ așa fixează propoziției Cum a intrat. identitatea de circumstanțială de mod. În absența lui, propoziția poate dezvolta funcția de circumstanțial temporal: Cum a intrat, a și ieșit. Dubla realizare a unor funcții sintactice Mai ales când se realizează prin pronume personale (care prezintă o serie de omonimii în flexiunea cazuală), forma lungă a pronumelui sau substantivului care anticipă sau reia forma
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de tipul aici, acolo, atunci, niciodată etc. își fixează identitatea funcțional-sintactică distinctă, atunci când realizează funcția de circumstanțial: aici - adverb de loc ® circumstanțial spațial: „Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădina cu stupi.” (L. Blaga), niciodată - adverb de timp ®: circumstanțial temporal: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară.” (M. Eminescu) Se poate vorbi în acest caz de „mărci” semantice. Când se realizează propozițional, circumstanțialul concesiv se dispensează de elementul joncțional, mai ales dacă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dăți, se culcase devreme.” (I. Creangă) În enunțurile negative parțiale, constituentul sintactic cu aspect negativ poate intra cu realizarea de aspect pozitiv a aceleiași funcții sintactice într-un raport de sinonimie, nu de opoziție semantică;fenomenul caracterizează mai ales circumstanțialul temporal de posterioritate: „Până să nu crape de ziuă, poate că vom fi chemați să facem cea mai mare jertfă pe care are dreptul patria s-o ceară de la un om.” (I.L. Caragiale) ș= până să crape de ziuă, înainte de a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțurilor sintactice verbale și verbal-nominale. Acest rol i-l asigură verbul prin caracterul dinamic al planului semantic și al structurii expresiei sale. În limba română, ca și în celelalte limbi flexionare, verbul este singura categorie lexico-gramaticală capabilă să dezvolte sensuri temporale în mod abstract, adică prin intermediul unei categorii gramaticale specifice. Dinamismul imanent al verbului îl face apt pentru dezvoltarea funcției primordiale a comunicării, predicația, funcție care implică situarea în timp, în timpul sau din perspectiva timpului actului lingvistic. În același mod abstract
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
său semantic, al doilea termen al comparației poate fi expresia unei realități extralingvistice exterioare primului termen: „Cât despre Robespierre, știam tot atât de multe despre el ca și despre mine.” (O. Paler, Viața..., 73) sau poate fi expresia unei perspective diferite (spațiale, temporale, modale etc.) prin care este caracterizat primul termen: „În acele momente omul e mai capabil de sinucidere, ba mai nepasător față cu moartea decât orișicând.” (M. Eminescu, P.L., 80), „Nu vezi că a trecut soarele de amiazi: sunt mai mult
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mi-a dăruit ieri un album Picasso. nu vine să împlinească semantic câmpul sintactic deschis de verbul regent a dărui (aceasta o fac cele două complemente-obiect; un album și mi), ci îl amplifică doar prin concretizare lexical-sintactică a unei coordonate temporale, descrisă în mod abstract, de timpul categorial al verbului: perfectul compus. Numai unele verbe (locuțiuni verbale) cer cu necesitate un circumstanțial (așa cum verbele tranzitive cer complement-obiect), prin care să se descrie o coordonată (spațială, cel mai adesea, sau temporală) a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
coordonate temporale, descrisă în mod abstract, de timpul categorial al verbului: perfectul compus. Numai unele verbe (locuțiuni verbale) cer cu necesitate un circumstanțial (așa cum verbele tranzitive cer complement-obiect), prin care să se descrie o coordonată (spațială, cel mai adesea, sau temporală) a câmpului semantico-sintactic pe care îl deschid. Astfel, în absența circumstanțialului de spațialitate la marginea pădurii, enunțul Casa lui se află șla marginea păduriiț. ar rămâne incomplet, și structural, și semantic. Enunțul El a mers. se împlinește, semantic și structural
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
după, spre, către etc. Distincția între spațialitate și temporalitate se întemeiază atunci pe corelarea elementului relațional cu conținutul semantic-lexical al termenului prin care se realizează funcția de circumstanțial: • circumstanțial spațial: „În pădurile țării mele / Trăiește balaurul.” (M. Isanos, 141); • circumstanțial temporal: „Marea-n fund clopote are care sună-n orice noapte.” (M.Eminescu, I, 45) În interferență, uneori, cu conținutul lexical al verbului (care impune prezența anumitor prepoziții: iese din/de la; intră în/la; se duce spre/vine dinspre etc.), prepozițiile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nou mi-a fost urât.” (T. Arghezi, 73) „Iară de-a avea noroc, ș-a veni calul tău mai întâi, și mi-a aduce cele poruncite, să știi că merg cu tine oriunde mi-i duce...” (I. Creangă, 244) CIRCUMSTANȚIALUL TEMPORAL (DE TEMPORALITATE)TC "CIRCUMSTAN}IALUL TEMPORAL (DE TEMPORALITATE)" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale): „Peste zi stătea cu oaspeții și mai ieșea, mai ales fără nicio treabă, prin oraș, iar serile petrecea cu prietenii adeseori până târziu, după miezul nopții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Arghezi, 73) „Iară de-a avea noroc, ș-a veni calul tău mai întâi, și mi-a aduce cele poruncite, să știi că merg cu tine oriunde mi-i duce...” (I. Creangă, 244) CIRCUMSTANȚIALUL TEMPORAL (DE TEMPORALITATE)TC "CIRCUMSTAN}IALUL TEMPORAL (DE TEMPORALITATE)" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale): „Peste zi stătea cu oaspeții și mai ieșea, mai ales fără nicio treabă, prin oraș, iar serile petrecea cu prietenii adeseori până târziu, după miezul nopții.” (I. Slavici, Mara, 248) • expresii impersonale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte.” (T. Arghezi, 31) • interjecții: „Despre ziuă, când s-ațipească și el, haț! îl ie d-ei iar în brațe...” (I.L.Caragiale, IV, 303) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul temporal fixează în enunț: • momentul desfășurării unei acțiuni verbale (al manifestării unei însușiri a subiectului): „Cucoanele erau nervoase cu deosebire a doua zi, după ce pierdeau la cărți.” (T.Arghezi, IX, 184) • durata sau limitele temporale ale desfășurării unei acțiuni (ale existenței
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul temporal fixează în enunț: • momentul desfășurării unei acțiuni verbale (al manifestării unei însușiri a subiectului): „Cucoanele erau nervoase cu deosebire a doua zi, după ce pierdeau la cărți.” (T.Arghezi, IX, 184) • durata sau limitele temporale ale desfășurării unei acțiuni (ale existenței sau manifestării unei stări sau însușiri): „De copil încă, el admira ochii cei frumoși ai portretului ce luceau ca vii în orbitele lor.” (M. Eminescu, P.L., 31), „De dimineață până seara el nu se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
oră, folosind alte cuvinte, îl întreba pe Iosif același lucru...” (M. Preda, M. Sg. I, 25), „De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de gheață mi-apare înainte.” (M. Eminescu, I, 114) Fiecare din cele trei coordonate semantice temporale, dar mai ales momentul desfășurării acțiunii verbale, se definește din două perspective: • a raportului dintre temporalitatea enunțului și prezentul actului lingvistic; • a raportului temporal din structura internă a enunțului lingvistic. Prima perspectivă este descrisă de adverbe precum ieri, azi, mâine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel de gheață mi-apare înainte.” (M. Eminescu, I, 114) Fiecare din cele trei coordonate semantice temporale, dar mai ales momentul desfășurării acțiunii verbale, se definește din două perspective: • a raportului dintre temporalitatea enunțului și prezentul actului lingvistic; • a raportului temporal din structura internă a enunțului lingvistic. Prima perspectivă este descrisă de adverbe precum ieri, azi, mâine etc., al căror conținut semantic este în mod esențial determinat de raportul enunț-enunțare: „În zadar, Fănică; Cațavencu poate muri astăzi, mâine gazeta lui tot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al căror conținut semantic este în mod esențial determinat de raportul enunț-enunțare: „În zadar, Fănică; Cațavencu poate muri astăzi, mâine gazeta lui tot o să publice scrisoarea noastră.” (I.L.Caragiale, I, 211) Cea de a doua perspectivă este descrisă de substantive temporale, adverbe cu conținut semantic stabil: (la) miezul nopții, vara, săptămânal, din când în când, niciodată etc. sau de termeni (grupuri de termeni, propoziții) al căror plan semantic este indiferent la temporalitatea enunțării, fiind determinat, sau de conținutul lor lexical a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vara, săptămânal, din când în când, niciodată etc. sau de termeni (grupuri de termeni, propoziții) al căror plan semantic este indiferent la temporalitatea enunțării, fiind determinat, sau de conținutul lor lexical a doua zi, după aceea etc., sau de raporturi temporale din structura internă a enunțului lingvistic: „Într-o noapte, am visat că vechiul zid care mă ocrotise în copilărie s-a alungit, mi-a dat ocol și s-a transformat în laț... De atunci m-am gândit mereu la asta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]