8,428 matches
-
trăsături fizice. Accentul pare să cadă mai mult pe elementele decorului ca și cum privitorul ar căuta să privească dincolo de imaginea trupului cuprins de febră: "Erau flori roșii, galbene și ape/ Lângă mâinile, lângă sufletul ei;/ Toate păcatele erau aproape,/ Toate negurile tulburau munții febrei", Bolnava. Acumularea detaliilor, trecerea de la floral la acvatic, apoi de la material la abstract, accentuează tonul grav, deși e o suferință ce pare a face parte din universul cotidian, și ilustrează fluidizarea materiei, alunecarea spre moarte. Ecourile romantice au
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
m-a auzit -/ E prea departe de mine;/ Cine să mă audă? Eu, eu sunt Dumnezeu!", Altul). Ora fantastică e, într-o oarecare măsură, un volum al căutării de sine într-un univers al deziluziei, un volum în care lumina tulbure sau întunericul se opune exaltării luminii din volumele interbelicului. De altfel, în această privință, Stelaru, ca și ceilalți reprezentanți ai grupării de la Albatros, se înscrie, mai degrabă, în descendența lui Arghezi decât a unui Blaga și prin aceasta se diferențiază
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de N. Pora, publicată cu doi ani înainte în „Almanahul «Adevărul» și «Dimineața» pe anul 1913”. Ambele încep cu pretextul întoarcerii acasă, noaptea, după apăsătoare reflecții de inși singuratici. Schița lui Pora: „Mă întorceam acasă învăluit în singurătatea nopței ușor tulburate de vînt. încolo nici un zgomot nu despica tăcerea prin care însuși zgomotul pașilor mei pierea, ca zgomotul impalpabil al unei ființe nemateriale. Și revenindu-mi gîndul tors o seară întreagă în taciturnia unei visări de izolat, nu-mi auzii cuvîntul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
odinoară, atare plimbări deveniseră, în anii de la confluența deceniilor trei și patru ale secolului trecut, periculoase. Viața era din ce în ce mai tensionantă și mai brutală. E adevărat, plimbîndu-se singur noaptea, trăise și în trecut emoții puternice, care, cum spune în „Pălind”, îl tulburaseră și-l paralizaseră. Totuși, atunci, astfel de întîmplări erau rare, iar motivele excitației sale nervoase - diferite. Spaima n avea nume sau venea, ca în „Bucăți de noapte”, de la foșnetul făcut pe frunziș de „dihănii”. Acum, ea era dată de oameni
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Eminescu), se „zbat („Și-atunci, lîngă mormînt,/ Plopi cu frunza rară/ S-au zbătut ușor în vînt,/ Zile lungi de vară” - Topîrceanu), vuiesc („Plopii începură să se clatine cu vuiet”- Vasile Demetrius), în rezumat, sînt imagini plastice ale sensibilității neliniștite; tulbură 8). Din cauza foșnetului său permanent, - spune o legendă de Petre Dulfu -, plopul a fost blestemat de Maica Domnului. Vrînd să nască sub el, n-a putut, și atunci „l a cuvîntat”: „-Alei, plop ne-ndurat ,/ Fieți neamul blestemat,/ Și de mine
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să adaug și că nimic nu-l mai mișcă! Bacovia cere să fie „lăsat în secret”, adică lăsat în pace. Vrea așa ceva doar cine crede că merită să fie crezut în tot ce spune sau cine nu vrea să se tulbure cu amintiri neplăcute. „Secretul” e o pro-blemă de demnitate. Cerînd să fie „lăsat în secret”, uitat, Bacovia nu cere totuși nici un fel de îngăduință pentru sine. El știe că mai curînd cei care se afișează au ceva de ascuns ori
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ateneului” , a vorbit despre Bacovia. A povestit că l-a văzut o dată în holul Societății Scriitorilor Romîni și altă dată la Căminul Scriitorilor de la Bușteni. Bacovia stătea tăcut, cu un braț atîrnînd în gol pe lîngă fotoliu. „Liniște, nu-l tulburați!’’, părea a spune Agatha, gardianca lui, care îl însoțea pretutindeni. Bacovia era incomunicabil, absent, chiar și cînd era de față. Poemul „Stanță la Bacovia” conține un singur element geografic: „Și glasuri/în văi răsunau...” Restul versurilor evocă un peisaj moral
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Annie Dillard drept una din primele douăsprezece lucrări de valoare, într-un articol cu același nume. Acesta pare a fi un argument în favoarea catalogării eseurilor personale sau a meditațiilor asupra naturii drept subcategorii ale formei, ceea ce, fără îndoială, îi va tulbura pe avocații literaturii non-ficționale. Paterson complică lucrurile cînd include eseul despre arta culinară a lui M.F.K. Fisher, Cum să gătești un lup, memorialul lui Andrea Lee, Jurnal rusesc, și comics-ul lui Art Spiegelman, Șoarecele: Poveștile unui supraviețuitor, o poveste
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
rupe strânsoarea, și pretutindeni/ Ceremonia inocenței e pusă pe goană,/Cei Buni n-au convingeri, în timp ce Răii/ Sunt plini de vigoarea pasiunii/ Iată Revelația!/ Iată, A doua venire!/ A doua Venire! Ce greu pronunț cuvintele/ Când vasta imagine: Spiritus Mundi/ Tulbură privirea: undeva în nisipul deșertului/ O umbră cu trup de leu și cap de om,/ O privire albă, fără milă, asemeni soarelui/ Își mișcă șoldurile încete, și totul în jur/ Umbra vălătucește păsările deșertului revoltat/ Întunericul se prăvale din nou
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
leu și cap de om,/ O privire albă, fără milă, asemeni soarelui/ Își mișcă șoldurile încete, și totul în jur/ Umbra vălătucește păsările deșertului revoltat/ Întunericul se prăvale din nou; dar acum știu/ Somnul de piatră al secolul douăzeci/ Se tulbură în coșmarurile leagănului care se rostogolește/Și cărei bestii ancestrale, i-a venit ceasul/ Să se aplece peste Betlehem spre a fi născută? 69 William Butler Yeats (13 iunie 1865 - 28 ianuarie 1939) a fost un poet și dramaturg irlandez
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
L'inconnue, în La parure, p.685]. Costumul sculptează, cât permite codul estetic al epocii, corporalitatea sensibilă a Parizienei. Natură țesăturii (satin, mătase, dantelă, catifea) conota senzualitatea atingerii. Încorsetata, decorată cu mănuși și pălărie, în mătase, blănuri și dantele, Pariziana tulbură sufletele și inimile bărbaților. "Quand elle traversa leș salons, dans să grande robe de faille roșe à longue traine Louis XIV, encadrée de hautes dentelles blanches, îl y eut un murmure, leș hommes se bousculèrent pour la voir" [Zola, La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
asistenței sociale și a modului în care statul poate colabora cu Biserica. "Poporul cel mai pătruns de spiritualitatea ortodoxă se dovedește cel român. El s-a născut creștin. El n-are la bază o altă structură religioasă, care s-o tulbure pe cea ortodoxă. Însuși faptul că a trăit atâta vreme ferit de alte curente spirituale, numai în credința creștină, a contribuit la deplina cristalizare a sufletului în sensul ei. Poporul român se dovedește astfel ca ținând net despărțite cele două
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
sacre, incunabule, profane sau de literatură, mitropolitul Bartolomeu are tot dreptul, ca un neistovit și încă neegalat tălmăcitor al Bibliei, să stea drept astăzi, la judecata dumnezeiască, sub semnul fast al Cărții. Sub semnul lui to biblon. Restul, o viață tulburată de nouă decenii, de la Frățiile de Cruce la misionarismul în Statele Unite, de la tihna bibliotecii patriarhale la neodihna dureroasă a Aiudului, de la zarcă în Hawaii, de la iubirea și ocrotirea patriarhului Iustinian Marina la înfruntarea tăcută cu patriarhul Iustin Moisescu, cel care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a inadecvării dintre scrisul său polisat și sclipitor și onestitatea intelectuală de a-și trăi ideile în același chip, oricât de nefiresc ar fi fost un astfel de gest. Deși nu poate fi substanța unui reproș, această discontinuitate i-a tulburat pe mulți. Eu nu sunt atât de drastic, iar micile lui cochetării, poza sau strategiile de self marketing, defectele omenești (era amuzant de ipohondru pentru cineva care făcea apologia sinuciderii!) mi l-au făcut, dimpotrivă mai cald și mai uman
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
exacerbarea criminală a antisemitismului latent). Ieși din muzeu doar cu sentimentul buimăcitor al barbariei nesfârșite care se ascunde în interiorul oamenilor sub aparențe de onorabilitate și care așteaptă doar un brânci pentru a țâșni, viforoasă, la suprafață. Nu poți ieși decât tulburat dintr-o astfel de experiență. Săptămâna trecută, la Târgul de Carte Gaudeamus, Editura Curtea Veche a lansat un important instrument educativ, menit să ne dea de gândit: albumul documentar fotografic Pogromul de la Iași, realizat de Radu Ioanid împreună cu Institutul Național
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
poetice și semnificațiilor. Gorunul, dincolo de simbolul său (cel al vitalității), se detașează În afara spațiului vital (codru), proiectând o umbră Încărcată de mister, Îmbietoare. El Însuși este pătruns de o tăcere aparte. Zvonul clopotului nu răspândește nimic În plan senzorial, nu tulbură ci potențează starea de liniște simțită de poet curgându-i prin vine. „...o simt cum frunza ta mi-o picură În suflet...” Poetul se află undeva În afara timpului. El trăiește Într-un spațiu aparent limitat de proiecția umbrei gorunului, unde
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
al eroului. Se realizează astfel „atragerea” cititorului către text. Marin Sorescu procedează invers; omisiunea invită la lectură. În același timp, simplitatea titlului dă tonul general al monologului. Povestea care se petrece Întrun viitor, are un final dramatic, dar el nu tulbură discursul Îndrăgostitului. Scenariul este cunoscut, destinul este asumat calm, cu luciditate. 2. „Poveste”(a) este una de dragoste. Textul de față propune o viziune nouă asupra iubirii. Eul liric al contemporanului, al epocii moderne, se diferențiază de cel clasic, eminescian
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
primejdie. Se enerva că se simte legat, pe de o parte de familie, pe de alta, de Lică. Certându-se cu Ana, ar fi vrut să-și ceară iertare, dar ceva din el nu-l lăsa, se simțea părăsit și tulburat de gândurile lui. Ana se Întreba mereu ce o fi având soțul ei. Într-o duminica, fără clienți, Ghița Îi mărturisi Anei că este chinuit de gânduri negre, fără să recunoască vreun motiv și-i propune să plece de la Moara
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
apoi la un popă, văr al său și a obținut actul necesar. Pintea i-o prezintă pe Uța, slujnica dorită de Ghiță la Moara cu noroc.. Aflând că Pintea vrea să facă o percheziție la Moara cu Noroc, Ghiță se tulbură din nou, gândindu-se că nici unul dintre oamenii cunoscuți de la venirea lui la han, nu merita să știe chinurile sale; Îi da dreptate soacrei sale când vorbise „de liniștea colibei”, de aceea se hotărăște să plece „În trei zile” de la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de carte o lume individualizată cu personaje trăind după o morală proprie la modul absolut, e o adevărată aventură. Și, luat În parte, fiecare personaj al romanului „Enigma Otiliei” are propria lui viziune despre viață, influența celor din jur nu tulbură cu nimic traiectoria lui ontologică. E o lume predestinată, imposibil de a i se aduce o corecție În scopul salvării ei, aflată În pragul prăbușirii și nu pesimismul autorului e vinovat, ci individul care urmează calea oferită parcă de o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
unde aspiră el să stea, ca un simbol al ceea ce ar trebui să fie sub zodia normalității. Clasicul, ca scriitor, se duce În zona echilibrului, armoniei și seninătații, chiar dacă În cazul acestui personaj se găsesc suficiente elemente În măsură să tulbure apele, sau culorile cu care este desenat. Dacă scriitorul se folosește de o gamă variată de mijloace stilistice, pentru a surprinde trăsăturile lui fizice, În ceea ce privește portretul moral, acestea se diversifică, se amplifică, ori se ordonează după o altă paradigmă. Romanul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Venerabilul Îl consolează pe Tipătescu, spunându-i că scrisoarea e o „plastografie”: „Ei, Fănică, să vezi imitație de scrisoare! să zici și tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri!.. Uită-te la el cum se tulbură!..." (actul I, scena 7). Comicul de intenție este o modalitate prin care autorul Își ilustrează atitudinea față de personaje și de situațiile În care acestea acționeaza. Pornind de la propria afirmație, aceea că „nimic nu arde pe ticaloși mai mult ca râsul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de traducerea în limba română s-au ocupat Barbu Brezianu și Iulian Vesper. Pe lângă epopeea Kalevala, cititorii români au mai putut intra în contact și cu opere ale poetului Johan Ludvig Runeberg, prin traducerea unor poezii precum Cântec finez, Dunăre tulbure și Băiat țăran. S-a mai tradus și proză - nuvelele lui Pietari Päivärinta, Bătrâna cerșetoare și Vraciul, care au apărut în Ardeal și Nuvele finlandeze, apărute la București. În 1922, apare monografia semnată de Ion Simionescu Finlanda, oameni, locuri, lucruri
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
te încearcă depresia, adu-ți aminte că tocmai țigările te făceau depresiv. Dacă un prieten îți oferă o țigară, spune cu mândrie: „Să știi că nu mai am nevoie de ele". Va fi jignit, dar, văzând că asta nu te tulbură, va fi pe jumătate convins să se lase și el. Amintește-ți că ai avut motive foarte serioase să te eliberezi de fumat. Amintește-ți cât te va costa acea unică țigară și întreabă-te dacă dorești realmente să trăiești
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
de viitura apelor. De aici planuri de acțiuni mari și adânci. Partid al ordinei, ligă a dreptății, reviste, gazete și alte organe active care ca varga magilor căutau să trăznească și să tămăduiască în același timp, toate se amestecau, se tulburau, se ciocneau ca apoi să se domolească și să se așeze într-o singură lină și slobodă curgere în graiul și prin vorba adânc cugetată a lui”. În jurul maestrului, în anumite ocazii, se strângeau 20-30 de oameni “în toată firea
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]