6,679 matches
-
de unul singur, fără să poată face măcar un pas. Glasul strigoiului de dincolo de ușa morgii urla ca în pustiu, iar bătăile în ușă zguduiau pământul...Un câine care îi mai ținea de urât portarului peste noapte o început să urle de credeai că o venit sfârșitul lumii. Portarul nici nu mai sufla. Norocul lui o fost că tocmai atunci trecea pe uliță un cetățean cam cherchelit. Când o auzit câinele urlând și larma făcută de strigoi, s-o oprit în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ținea de urât portarului peste noapte o început să urle de credeai că o venit sfârșitul lumii. Portarul nici nu mai sufla. Norocul lui o fost că tocmai atunci trecea pe uliță un cetățean cam cherchelit. Când o auzit câinele urlând și larma făcută de strigoi, s-o oprit în poarta spitalului și l-o întrebat pe paznic: „Ce se întâmplă aici, domnule? Ii sfârșitul lumii? S-o deschis porțile Iadului sau îi casă de nebuni?” Portarul s-o dezmeticit și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vânează, se înhață sau intră sub dulap” Dacă vrei să fii reporter Eu, Ticuță, te învăț meserie prin EXEMPLU PERSONAL. (Aici am cam exagerat: feriți-vă, copii, să scrieți cuvinte obișnuite cu litere mari dacă nu vă vine să le urlați. Mie, nu știu de ce, tocmai îmi vine.) Prima mea învățătură: Dacă nu ești curios ca o pisică, să nu te faci jurnalist ! Bineînțeles, cartea asta e în primul rând, pentru copiii-copii. Ei înțeleg cel mai bine pisicile. (Dar sper că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mea nu e fiu ci e fiică. Da, da, e fată, o fată superbă! ...Încercați, copii s-o desenați pe frumoasa Grădinăriță? Vă las loc aici: Sunt atât de surprins și de mișcat încât reporterului din mine îi vine să urle: „E o fată, caraghioșilor!” Dar în firea și în povestea ei sunt multe trăsături bărbătești. Pentru că și ea este Grădinarul din toate timpurile, de aceea îi spune Verde Împărat „fiule”. În sfârșit, s-a înțeles cu Ana să vină la
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
timpurile, de aceea îi spune Verde Împărat „fiule”. În sfârșit, s-a înțeles cu Ana să vină la Prințul Culorilor. Tot fără oșteni. Îi va alege după ce vor hotărî împreună ce e de făcut. Gata, nu-mi mai vine să urlu. Am plecat. Suntem, de acum, în Munții Carpați. Ne îndreptăm spre Castelul Prințului Culorilor. Eu urc cu Ana. Mai avem puțin și ajungem pe creste. Vin și ceilalți: Inventatorul, Artistul, Învățătorul. Grădinarul... adică Grădinărița. Fiecare urcă pe cărarea lui, dar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
că viața lor este gunoi. Pe scurt: oamenii se vor închina Lăcomiei. Ați înțeles, tăntălăilor? Numai așa vom reuși să roadem tot ce a mai rămas din Țara lui Verde Împărat. Zmeii dau din picioare, se pocnesc între ei și urlă de bucurie. ...Desenați aici, copii, scena din peșteră. Nu uitați să-mi trimiteți și mie câte o copie din tot ce faceți. ...Iertați-mă, copii, dar pe mine mă cam doare capul de vorbele astea ale zmeilor și mă cam
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
picioare și Îi trîntim o intrare În stilul lui Charlie Cooke, Încît, dacă ar fi fost În apărare, ar fi trebuit Într-adevăr să plătească pentru a se Întoarce În parcare! Te-am prins! Fă asta Stronach! Cade În genunchi urlînd de frustrare În vreme ce noi, eu, noi ne năpustim În mașină, pornim motorul și o luăm pe șosea, uitîndu-ne cum silueta ei dărîmată se micșorează În oglinda retrovizoare. Shirley și-a făcut-o cu mîna ei. O boală a pizdei, recompensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cheile și le băgăm În broască. — Cine? — Shirley, cumnata mea. E bolnavă. Se aplică aceleași reguli, zicem noi, răsucind zăvorul. — Nasol, spune ea, Împingînd ușa după mine. Încercăm să o respingem, dar ne acaparează total, ca un costum ieftin, și urlă: — Haide, vreau să-ți opresc respirația, haide, și are mîinile În șlițul meu. Doamne, ce pute aici... haide Bruce... SÎnt numai io la naiba, doar eu... S singur paici n pula mea... Mă smucesc, dar ea Încă se dă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
respirația ce naiba! Fute-mă mai tare! Mișcă! Mișcă! Oprește-mi afurisita de respirație! Mă sufoc și văd negru În fața ochilor pe cînd intru În convulsii, iar ea țipă și mîrÎie, iar dinții ei mă mușcă de buza de jos În vreme ce urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gîfÎind, iar eu văd cum mi se descompune pula. Se sprijină de spătar și Își aprinde o țigară. — Mmmm. A fost minunat. Ce s-a Întîmplat Bruce? Ești ok? Scîncești ca un țînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Dimineața asta ia forma pipernicită și mizerabilă a lui Drummond. Plec În patrulă cu ea. De ce? Nu știu de ce. Nu pot gîndi limpede. Ea turuie Întruna despre caz: victime, suspecți, locul crimei, rapoarte, medico-legal, analize, politică, iar eu vreau să urlu: CĂCAT. MĂ DOARE-N CUR DE ASTA. MAI AM PUȚIN ȘI MOR N PULA MEA! Fiincă așa ie. Nu pot să respir În mașina asta de rahat. Cocaina aia Împuțită mă arde pe sinuși, pe bronhii. Tușesc și tremur, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
afară din mașină și ne Îmbrîncesc pe o scară. Scări. Putem vedea treptele de sup picioare. Îmbrîncit. Cioroiu. Ne obligă să ne mișcăm prea repede și ne Împiedicăm de tocuri, poticnindu-ne, dar ei ne țin să nu cădem și urlă la noi obscenități. Mișcăți curudă homălău de căcat! — Haidiodată pămpălău de rahat ce iești! Locul e părăsit, putem să vedem sticla spartă de sub picioarele noastre. E abandonat, nu-s alte zgomote În afară de cele scoase de noi. Ajungem În vîrful scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
zbierînd amenințări. Ha ha ha. Mă duc să țip la ei, dar am ceva În gură. Îmi bag degetele Înăuntru și o scot. O bucată de limbă. Întind mîna, văd pe jos geanta lui Carole și o pun În poșetă. Urlu și eu la ei prin ușă: Cine-i următorul bulangii Împuțiți ce sînteți! Noi sîntem poliția din Edinburgh! Noi omorîm bulangii! NOI ÎI URÎM PE NEGROTEI! MAI ALES PE CEI ALBI CĂRORA LI SE SPUNE ȘMECHERAȘI! Apoi totul Încetează. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
CEI ALBI CĂRORA LI SE SPUNE ȘMECHERAȘI! Apoi totul Încetează. Mi se pare că a trecut un veac. Pe urmă mirosim a ars. Au dat foc clădirii. Ne ducem la fereastră și-i vedem cum ies În fugă din scară. Urlă Înspre mine o amenințare cu moartea cînd Își ginesc amicul, iar noi urlăm la rîndul nostru la ei: O să crăpați! Voi oso luați la fel ca bulangiu ăla de rahat! O SĂ CRĂPAȚI! Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
că a trecut un veac. Pe urmă mirosim a ars. Au dat foc clădirii. Ne ducem la fereastră și-i vedem cum ies În fugă din scară. Urlă Înspre mine o amenințare cu moartea cînd Își ginesc amicul, iar noi urlăm la rîndul nostru la ei: O să crăpați! Voi oso luați la fel ca bulangiu ăla de rahat! O SĂ CRĂPAȚI! Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și deschidem ușa. Simt un val de căldură și peste tot sînt numai flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
urît-mirositor care l-a Înmormîntat În buncăr. Însă nu poți să vezi nimic. Încerci să-ți recapeți simțurile pe cînd te cațeri din cărbune spre lumină. Ți se pare că ți-a umplut plămînii, praful ăla negru și gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine, dar tu te menții pe poziții și Îi spui că frățiorul tău e acolo Înăuntru. Te Întorci În morman, săpînd, urlînd: Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine, dar tu te menții pe poziții și Îi spui că frățiorul tău e acolo Înăuntru. Te Întorci În morman, săpînd, urlînd: Du-te spre lumină Stevie!00000000000000000000000000000 Du-te spre lumină... jegul... e atît de Întuneric, bă, atît de Înfiorător Întuneric...... 0000000000Paznicul de noapte sapă și el. Vin mai mulți oameni. Se discută să se aducă o țeavă pentru oxigen. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
te șochează, sau poate că ești deja În stare de șoc pentru că totul pare că se mișcă cu Încetinitorul, iar oamenii par puțin și mai departe vocile lor și mai detașate decît te-ai obișnuit tu. Ăsta l-a omorît, urlă tatăl tău, odrasla asta din flori a diavolului Împuțit mi-a omorît copilașul! Tu te uiți În ochii lui. Vrei În același timp să-i infirmi și să-i confirmi declarația. Nu iești fiu meu! Niciodată n-ai fost fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sinea mea: clooocotesc, iun Crăciun de rahat... Pe jos e ceva, În grădină... 000000000000000000te uiți În jos la ce e pe pămînt și apoi te răsucești și treci Încă o dată prin gard, mergînd spre cartierul muncitoresc de lîngă fermă. Ei urlă după tine dar tu nu poți auzi nimic deslușit. Te oprești și te uiți la copacii roz Înfloriți, la cei pe care ți-i arăta mereu Rhona. Îi plăcea la nebunie parfumul lor. Apoi Brian Meldrum Îți blochează calea: Robertson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
lume, bebeluș roz, cu ochi uriași, albaștri, și cu un puf de aur pe cap, ca-n povești. Spre deosebire de ceilalți nou-născuți din spital, era foarte agitată și, de câte ori mergeam cu celelalte mame să hrănim odraslele, primeam în brațe un prunc urlând ca din gură de șarpe. Îi era foame, dar eu nu aveam lapte (născusem prin cezariană). Asistentele mi-au spus să nu mai vin, că mai rău fac, să stau mai bine în patul meu, se ocupă ele de copil
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
somn. Se culcase seara, după ce dăduse mâncare și apă animalelor casei, după ce închisese poiata păsărilor și se- nchinase, într-un târziu. Dimineața următoare, cineva, alarmat de vitele care mugeau în grajd, bătuse-n poartă, bătuse la ușa lui, degeaba. Câinele urla încontinuu și, asta-i dăduse fiori. L-au găsit mort în propriul pat. Șederea în casa părinților, după ce colindase locurile familiare pe când fusese copil, discuțiile prelungite cu preotul, cu învățătorul rus, cu toți cunoscuții, nu o spunea, dar nu-i
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
înaintea Domnului cu podoabe sfinte. 30. Tremurați înaintea Lui, toți locuitorii pămîntului! Căci lumea este întărită, și nu se clatină. 31. Să se bucure cerurile, și să se veselească pămîntul! Să se spună printre neamuri că Domnul împărățește! 32. Să urle marea cu tot ce este în ea! Cîmpia să se veselească împreună cu tot ce este pe ea! 33. Să chiuie copacii din pădure înaintea Domnului! Căci El vine să judece pămîntul. 34. Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
ciocuri: - Înșfac hadașca în zbor și urc pîn' la nor!... Drept răspuns, femelele își umflau penele: - Iui, iui, iui! Hadașca mea, du-mă lîng-o stea!" sau: "I-am dat cu hadașca la venă și am scos primul hohot. Toți au urlat ca unul. - Așa, bravii mei hatelași! Am rîs și ne-am veselit pînă seara tîrziu, cînd l-am aruncat în prăpastia Hau, hrană pentru vulturii argintii. Doar Kolin s-a dus la pițuit. Îl liniștea să taie-n seară pițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
la carte. Când plaga a rămas descoperită, Gruia a examinat-o cu atenție. Apoi a ordonat: ― Pensă chirurgicală... După ce a primit pensa, a apucat - doar el știa de ce - una din suturile plăgii și a mișcat-o puternic... Atunci... securistul a urlat un „au” care a făcut să zăngăne geamurile salonului...Ceilalți bolnavi au tresărit, ca mușcați de șarpe... Doctorul Pas a Întrebat: ― Ce părere aveți, domnule doctor? ― Până În prezent, nu se vede nici o supurație. Întrebarea e dacă fragmentele osoase ale piramidei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
DE ROMÂNIA Coperta: Vasilian Doboș Foto: Răzvan Voiculescu CARTE APĂRUTĂ CU SPRIJINUL MINISTERULUI CULTURII ȘI CULTELOR DIN ROMÂNIA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA, 2003,2009 MAGDA URSACHE RĂU DE ROMÂNIA EDITURA JUNIMEA IAȘI 2003 Litera i "Am stîrpit lupii ca să urlăm noi, Dumnezeule!" Marin Sorescu, Au! Au! luni, 30 iulie, 2001 Tele Next. O să intrăm întro emisiune culturală "laif", după ce se termină telenovela. Cum sună replicile, pare gata să se termine: " Barbarita trăiește?" " Da, Santiago." Plouă cît poate să plouă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
A năvălit în studio, odată cu saltul de leopard din Rapsodia albastră. Noi aicea nu descurajăm telespectatorii ci nu-i trimitem la bibliotecă. Ș-urile și ț-urile se aud ci-uri, din cauza danturii de jos, delabrate, dar la reporteră tot urlă: De ce n-aci băgat publicitatea la ci-un sfert? Publicitatea intră la ci-un sfert. Orice abatere va fi aspru sancționată. O viață a pedepsit Ghiță Turcitu "abaterile" de la "sistemul de lucru al Partidului". De ce-oi fi crezut, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]