6,807 matches
-
întrebări, să mă apăr și să mă ofer amenințărilor poezia nu este o rochie ce se prăbușește pe lîngă un trup frumos. O să vorbim mult la Iași. Și să ne gîndim acolo, o clipă, la ce trebuie să facem în ciuda veșniciei. Îți trimit și o poză, în care stau ca un creion trist în atelierul fotografului. Dar pereții albi trebuie priviți cu simplitate. Și să ne vedem pe 14, cu bucurie! Toată liniștea și flacăra! Al tău, Aurel Borca, 20 dec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ie cheițele Să descui portițele, Roagă-te lui Dumnezeu Ca să i ea cheițele Să descui portițele Să curgă ploițele". Desigur, șirul obiceiurilor românești practicate de locuitorii Costișei este mult mai mare. Este îndreptățită afirmația lui Lucian Blaga: "Eu cred că veșnicia s-a născut la sat!". E mare păcat însă că, multe obiceiuri și datini au fost uitate, luându-le locul "Valentine's Day" și Halloween. Simboluri și obiceiuri "străine" ("ciorăpelul" pentru darurile de Crăciun, cununița de brad atârnată pe ușă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
talent literar. A scris versuri despre tot ce o înconjura, despre omul ei drag, despre Marea Călătorie la vârsta destrămării, despre colegele ei, cu care a păstrat mereu legătura, despre cei apropiați care, fiindu-le sortit destinul, plecau pe drumul veșniciei... Cartea "Doruri mici în noaptea mare", 2006, este plachetă de versuri, o bună pricină pentru a o determina pe autoare să-și depene imaginile păstrate cu atâta sfințenie din copilărie. "Amintiri de prin Costișa", 2007, evocă oameni și locuri de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dragoste și înțelegere. Reveca s a stins din viață la 2 iulie 2006, într-o minunată zi de cuptor. Destinul a vrut ca fiica Aspazia să-și părăsească familia și colegii de școală la numai 11 ani, trecând în lumea veșniciei. Ilarie a rămas unicul fiu al familiei factorului poștal Ion Lavric și al Revecăi. A apărut pe lume în data 27 iunie 1948, în mijlocul unei veri minunate, exact după al treilea cântat al cocoșului ce anunța predarea zilei de 26
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
paharele, stropind puțin pe jos, zicând: "să i fie țărâna ușoară!". Se vorbește mai mult despre cei decedați (din familie), se deapănă amintiri și întâmplări din timpul vieții lor. Se exprimă multă compasiune și regrete pentru cei plecați pe drumul veșniciei. Seara, se întorc fiecare la casele lor. În Costișa, întâmplarea a făcut ca, biserica și cimitirul să fie la capătul livezii noastre. Nu eram străină de tot ce se petrecea mai cu seamă în cimitir. Copil fiind, mă împrietenisem cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
rugăciune și exprimarea evlaviei ortodoxe. Instaurarea regimului comunist nu a afectat evoluția vieții bisericești rurale, perpetuată din vremurile imemorabile În satul Frenciugi, preoții făcându-și datoria cu care au fost investiți, perioadele de slujire ale acestora fiind destul de lungi, asigurând veșnicia cunoscută a satului. Preoții au fost În fruntea tuturor inițiativelor și acțiunilor de asistență socială, morală, religioasă, au făcut necontenit educație cetățenească prin solidarizarea tuturor creștinilor. Totodată, preoțimea a Înțeles inițiativele ierarhilor de la Roman, Huși și Iași și le-a
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Pr. Ec. A. Popescu Arhiva bisericii din Frenciugi, dosar 2 / 1943, Original. Bătrânul Trifon Românul În 1978, și-a sfârșit În Athos lupta duhovnicească atletul lui Hristos, Bătrânul Trifon, care a biruit deșertăciunea și al cărui suflet a plecat pentru veșnicie, la cer. Bătrânul Trifon a venit din patria lui, România, În 1910, la vârsta de douăzeci și cinci de ani și s-a răsădit În Grădina Maicii Domnului, sus În vârful Kapsalei, la bătrânul Mihail. Starețul lui, bătrânul Mihail, a fost foarte
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
de afaceri, ceea ce recunosc fără nici o sfială, pe de alta pentru că astfel respect dorința lor de-a Înfrumuseța mai departe orașul de pe ape. Nimic nu este mai demn de laudă decât a lăsa În urmă monumente care să Întipărească pentru veșnicie numele celui ce le-a ridicat... Bodo se uită lung la ducele Conrad, făcându-i un semn imperceptibil și pentru o clipă ochii nobilului cavaler răspunseră cu o strălucire intensă, ceea ce trăda un temperament năvalnic sub Învelișul de calm desăvârșit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Făcu eforturi supraomenești, dar puterile Îl părăsiseră. Atunci Începu să se târască prin iarba udă, cu ochii țintă către zidurile mânăstirii care se profilau semeț În zarea aurită de primele raze ale dimineții. Nu știu cât dură drumul. I se păru o veșnicie. Din veșmântul lui sfâșiat mai rămăseseră numai câteva zdrențe fără culoare. În palmele julite țărâna se amesteca cu sângele. Usturimea era atât de intensă Încât aproape n-o mai simțea. De altfel nu mai simțea aproape nimic, doar o amețeală
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și duhoa rea era de nesuportat. Dar știa că nu are de ales, astfel că se ascunse În paie, cu ochii Închiși și ținându-și răsu flarea. Timpul cât rămase acolo, În așteptarea cioplitorului În piatră, i se păru o veșnicie. Din când În când auzea pași care se apropiau, apoi se Îndepărtau iarăși și de fiecare dată se Înfiora, temându-se să nu fie descoperită. În sfârșit veni Simeon, tuși ușor și Întrebă șoptit: — Domniță, sunteți aici? Da, da, răsuflă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
demne de a fi Întipărite pe veci În piatră. Pesemne că sculptorul a avut o inspirație divină când a făcut acea statuie. Chiar dacă dintele vremii roade piatra, nepoata noastră va trăi pururi În inimile noastre. Căci inimile noastre cunosc altă veșnicie, cea a iubirii. Note . Despre actul de constituire a orașului Freiburg s-a scris mult. Se afirmă că originalul nu mai există. Dar există numeroase copii după care el a putut fi reconstituit. De exemplu, M. Höfert citează, În cartea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid, de la colțul gurii până a bărbie. A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și calzi în care mai scânteia o fărâmă de viață. Ce-i făcut, măi, plodule?? Ce-ai făcut? Uite, vezi? Din cauza ta poate să moară... Adă-i, fă Ileană, o lumânare. Tu nu vezi că se duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
niciun gând, nu mă preocupa nimic în mod special. Pur și simplu stăteam și respiram prin toți porii, prin toată făptura mea, liniștea și frumusețea peisajului. Soarele încă nu lovea cu toată intensitatea pământul ars de secetă. "Eu cred că veșnicia s-a născut la sat" zice un poet ardelean. Așa o fi. Noi credeam însă că seceta dura de o veșnicie, întrucât, de la instalarea ei, numărul de locuitori pe kilometru pătrat scăzuse alarmant: bolnavii, copiii și bătrânii erau sufletele cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mea, liniștea și frumusețea peisajului. Soarele încă nu lovea cu toată intensitatea pământul ars de secetă. "Eu cred că veșnicia s-a născut la sat" zice un poet ardelean. Așa o fi. Noi credeam însă că seceta dura de o veșnicie, întrucât, de la instalarea ei, numărul de locuitori pe kilometru pătrat scăzuse alarmant: bolnavii, copiii și bătrânii erau sufletele cele mai căutate de îngerii morții. Reveria mea a fost întreruptă brutal de chemarea răgușită a bunicii: Măi țâcî, ian vin' oleacî
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aduse direct din țara care le-a dat numele, te îmbiau în mod insistent să le folosești serviciile reconfortante. Doamne, ce plăcut și frumos, și odihnitor! Și iarăși mi-au venit în minte cuvintele poetului din Lancrăm: "Eu cred că veșnicia s-a născut la sat." "Veșnicia" este sinonimă cu "timpul infinit". Vasăzică Timpul, această categorie filozofică, l-a terorizat pe om din momentul în care a luat cunoștință de sine ca ființă umană. Nu "spațiul" l-a înspăimântat, ci "Timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a dat numele, te îmbiau în mod insistent să le folosești serviciile reconfortante. Doamne, ce plăcut și frumos, și odihnitor! Și iarăși mi-au venit în minte cuvintele poetului din Lancrăm: "Eu cred că veșnicia s-a născut la sat." "Veșnicia" este sinonimă cu "timpul infinit". Vasăzică Timpul, această categorie filozofică, l-a terorizat pe om din momentul în care a luat cunoștință de sine ca ființă umană. Nu "spațiul" l-a înspăimântat, ci "Timpul" care pune punct existenței noastre terestre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
timp de câteva secunde, cât a durat această viziune, am simțit că un suflu puternic mă absoarbe și mă direcționează înspre una dintre nenumăratele "găuri negre", într-un alt spațiu, o altă galaxie și alte coordonate ale timpului etern, ale veșniciei... A fost înfricoșător! Frica a fost atât de puternică și de copleșitoare încât, în secunda aceea, am crezut că paralizasem nu mai aveam niciun fel de putere. În picioare fiind, m-am lăsat frânt în două și-am căzut cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid, de la colțul gurii până la bărbie. A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și calzi în care mai scânteia o fărâmă de viață." Episodul continuă la fel de zguduitor cu înmormântarea, în cadrul aceleiași ceremonii, a bunicii și a nepoatei. Reproduc parțial: "Slujba s-a terminat. Groparii au luat sicriele și le-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din ce în ce mai vag. Nu știu dacă mi-e frică de moarte propriu-zis, fiindcă ea nici nu există. Nu există decât clipa premergătoare. A.B.Și atunci ce este? Atunci e trupul cu... spaima lui animalică de durere. În orice caz, de veșnicia morții te asigur, Angela, că nu m-am gândit să mă cutremur vreodată! A.B.Suntem la finalul interviului nostru, cât de repede a trecut timpul și mai aveam atâtea de spus. Aveți să transmiteți ceva anume cititorilor Dumneavoastră? Cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
e în Ucraina s-ar putea să lucreze în favoarea noastră. A.M.P. : Nu știu, dar s-ar putea să fie așa. Criza asta ar putea să fie șansa Republicii Moldova, deci și a noastră. V.A. : Lucrurile nu sunt niciodată, pe veșnicie, bătute în cuie. Deși nu știu cum se putea face altfel, tratatul sem‑ nat cu Ucraina, sub administrația Emil Constantinescu, îl socotesc cam grăbit încheiat. Iată, acum chiar Kievul cere să nu se mai repete Pactul Ribbentrop-Molotov, gra‑ ție căruia Ucraina s-
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu omorâți aricii; cruțați liliecii; nu omorâți șopârla, nici năpârca, dar omorâți cărăbușii; grăpați iarba în fiecare primăvară și detalia foloasele ce le aduce o singură pereche de rândunele... Apăreau și „Gânduri răzlețe”: viața e un timp de pregătire pentru veșnicie; numai un om păcătos se teme de moarte. Din cugetări, doar acestea: „Lucrul cel mai scump e cinstea; dar ce folos. Unii o vând prea ieftin”; „Setea de mărire este întocmai ca râia, cu cât o scarpini mai tare, cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
plasticitate, care dau seamă de un creator, cu tot cu contextul în care s-a manifestat. Astfel: "Brâncuși nu e un vizionar, ci un întemeietor de forme"; tot el "impune în plus gloria fără sfîrșit de a da artei ceea ce îi aparține veșnicie și risc". Cînd așază pe Arghezi lîngă Ion Barbu, constată: "Unul e o pradă a relativului, celălalt preferă absolutul". În alt loc: "Arghezi nu suferă, ci potrivește". Pentru critic, tăcerea instituită în presă după plecarea dintre cei vii a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
apari acum ca martor al acuzării, nu fi prost, după șase luni tot te ia. E sigur. Argumentul acesta din urmă, perfect logic, negustoresc și avocațial, mă impresionează îndeosebi. Doar că șase luni, cînd ți-e frică, e cît o veșnicie. Tata însă, din ce în ce mai senator roman, îi dă mai departe: Pregătește-ți prin urmare lucrurile pentru Luni. Vezi, ia-ți numai lucruri uzate. (Aici a greșit-o rău de tot.) Și în astea trei zile care ne rămîn să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
următoarele, Cristi s-a dus la Răcaru. Nu a fost nevoie de mare convingere. Inima lui a știut dintotdeauna ce era de făcut, doar mintea, cu ale ei vinovății stupide și îndoieli sumbre, care par să dureze uneori și o veșnicie, îl făcuse să se rătăcească. Ceva inexplicabil îl chema pe scenă, de parcă o muză l-ar fi tras de-a dreptul de mânecă. Chiar dacă atmosfera crâșmei era departe de grația operei, chiar dacă venea ca un intrus, un tânăr curat, instruit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
n-a văzut lumina tiparului. Nu pot da nici o explicație . Cu toată afecțiunea, Vasile și Stela Lovinescu </citation> <citation author=”MĂNESCU, Maria și Paul ” loc="Brașov" data =”23.VI.1981”> Stimate Domnule Dimitriu, O fiică a Fălticenilor a trecut În veșnicie. Îmi fac o datorie din a vă anunța această tristă veste Dv., care pentru D-na profesoară Maria Mihăilescu-Kalmicov Întruchipați sensibilitatea, cultura și tot ce a dat mai bun Fălticenii, orașul ei drag. Un accident stupid a curmat viața celei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]