6,602 matches
-
fi, din păcate, deja de domeniul trecutului. Anna înșiră notele acestei compoziții rapide cu o eleganță lejeră, japoneză, ca un șirag de perle de cultură. Vioara intonează șleampăt, iar urechea muzicală a Annei suferă și pretinde mai mult exercițiu din partea viorii. Astăzi nu se muncește, ci se cântă de plăcere. De la distanță, inima de mamă a doamnei Witkowski e alături de Anna care îi împlinește, în sfârșit, visele de fată și aspirațiile ei către cultură și artă, adică ce n‑a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
n‑au înflorit, lucru care se va întâmpla, după cum spune un cântec vienez, abia mai târziu și în altă parte, mai exact chiar pe malul Dunării, la vremea când dă vița‑de‑vie în floare. Atunci vor răsuna mii de viori cristaline, mai spune cântecul și amuțește rușinat de propria prostie. Cei trei intră în sfârșit în vie, călcând pe faimoasa argilă cu loess care‑i priește în mod deosebit viței de vie. Turlele bisericilor din satele de podgoreni încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i‑a fost luată definitiv. Anna se lovește cu pumnul peste frunte, dar nimic nu iese și nici nu intră acolo. Îndrăgostiții vienezi, sub care pârâiașele curg învolburate și deasupra cărora bunul Dumnezeu le aranjează pe toate în acorduri de vioară, nu observă însă lucrul ăsta, pentru că ei nu observă nici măcar că iubirea asta nu merge decât de la Rainer înspre Sophie, fără să mai facă și cale întoarsă. Rainer tocmai se pregătește să țină iar o scurtă prelegere despre această iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bucurie și groază, ne-am gîndit mereu la tine, mîndră stradă! Și seara, vom călca pe covoare moi și luxoase În mijlocul veseliei, căldurii și fericirii scînteietoare din Încăperile mari și luminate ale nopții, pline de acordurile plăcute și molcome ale viorilor, acolo unde cele mai frumoase și mai Îmbietoare femei - preaiubitele fiice ale negustorilor, bancherilor, milionarilor sau văduvele tinere, bogate frumoase, iubitoare și singure - trec cu pas ușor, mîndru și legănat, cu o expresie de duioșie superficială pe chipurile lor frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
adevăr, încep să mă simt important. Caut cu teamă prin buzunare și am norocul să dau peste cinci mii de lei. Sunt scăpat! Întorcându-mă agale, cu pas aristocratic, văd că masa noastră e înconjurată de cinci lăutari țigani cu viori, cobze, acordeoane. Cel mai fălcos dintre ei cântă Grea e boala de plămâni, pe care o știam de la Romica Puceanu: „c-asta-i cea mai grea boală, măi, măi, n-are leac nici buruianăăă”. Mă gândesc cu groază că nu avem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o cafea...ceva ca un fel de pomană. - Bine, și-așa nu mai am nici o înmormântare în program, bodogănii. Traversarăm Pielea și Osu’ de la nord la sud, spre ieșirea celor vii. La un moment dat răzbi până la noi tămbălăul de viori și casetofoane. Urlau manelele de la groapa lui Soliman. Un țigan cu mustață pe oală și cu pălărie cu boruri late alerga printre cruci. Își făcu mâinile căuș la gură: halacateluu, ăla a lu’ Soliman, băăă! Unde-i halcatelu’ să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
notă de livresc, subliniat prin gesturi largi, teatrale, în timp ce cade ninsoarea ca o focă mpușcată sub lună ori când Un păstor ce cântă dintr-un nai spre zori sau Se întorc mistere antice în sunet / Și se sinucide lemnul din viori / Iar în iarba crudă se stârnește-un tunet. Cu volumul Ecuații albastre, din 1984 - sinestezic încă din titlu -, poezia lui Viorel Dinescu se îndreaptă spre un ermetism susținut printr-un lexic în care abundă termeni din domeniul matematicilor, pe care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
laitmotiv de-a lungul celor două volume ale antologiei, în forme numeroase. Sub aspect structural, textele sunt, de obicei, extrem de concentrate, consecință a propensiunii autorului spre exprimarea sentențioasă (făpturi de hârtie norii / precum autorii; Luceafărul / reintră-n cer / cum o vioară-n / cutia sa etc.), valorificându-se, la nivel lingvistic în primul rând, aspectul colocvial, care constituie pasta în care se fixează termeni din majoritatea registrelor lexicale. În privința titlurilor, multe sunt îmbinări de cuvinte, prin care se subliniază, paradoxal, valențele importanței
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Ca în marea epopee de iarbă, fiindcă liman nu există între gând și hiperbolă, în zadarnica încercare de refacere a pierdutului Eden, măcar în cuibarul gândului, acolo unde se surpă durerea, tăcerea, visarea, / Cum lemnul se surpă în trupul unei viori. 2. Zăpada timpurie Cel care scrie astăzi sonete poate părea temerar și /sau inconștient, având în vedere dificultatea și responsabilitatea pe care și le asumă, mai ales dacă nu vrea ca rezultatul a ceea ce întreprinde să fie doar înșirare de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu versuri albe, subconștientul o domină și îi dictează. Trebuie să recunoaștem că sunt multe situații în care, mergând după „dictare”, Vera Crăciun ne oferă versuri pline de sensibilitate, care țintesc sufletul cititorului, mângâindu-l cu finețea atingerii coardelor unei viori ce aduce în tăcerea deplină a sălii de concert simfonia poemului iubirii. Este ceea ce se întâmplă în acest volum de versuri pe care-l recomand cu toată căldura iubitorilor de poezie. Marian MALCIU
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
turmelor de oi Și cucul pierde-vară. Bine-ai venit cu părul prins În mărgăritărele, Cu trupul pe sub sân încins În volburate într-adins Rochiți de rândunele. Mireasa-n carul tău de flori Cu fluturi prin bulendre, Aduci taraf de cântători, Vioarele-n privighetori Iar cobza-n măcălendre. Dai lumii sufletul senin Și dor de poezie, Dai chef de joc și de pelin Și poate, un pahar cu vin Nuntașului ce scrie. Cerințe: 1.Memorați versurile. 2. Intoduceți într-o compunere descrierea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
până la cer, am fost aruncat în groapa cu lei. În pieptul meu, confrate, cu chinul camarazilor mei s-au grămădit torturi și umilințe și strigă din adâncul pivnițelor și grotelor comuniste. Legionarii, ostașii lui Hristos, strigătul, chemare sfântă, cântec de vioară, continuă neîntrerupt pe strune de foc într-o lume împovărată de greul chin al așteptărilor. Am adunat necontenit mireasma cântecului nostru, rănilor noastre, petale de lumină înconjurate cu sârmă ghimpată și turnuri de pază cu arme de foc. Dureri și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
după ciuperci de pădure, mulțumindu-ne să ciulim, din când în când, urechile pentru a ne asigura că se auzeau sunetele tălăngilor. Fiecare cunoștea ce sunet scoteau tălăngile de la vacile sale așa cum un violonist își poate recunoaște și pe întuneric vioara. Când ne săturam de zmeură, de alune, de fragi, de afine sau de mure, făceam un foc zdravăn, frigeam bucăți de slănină înfipte în țepușe și picuram untura pe pâine. Apoi, improvizam tot felul de jocuri, ca să treacă timpul. Știam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cei doi sori cenușii aruncau lumini crepusculare. La el în cameră era zăpușeală. Se defectase termostatul ambient și până a doua zi, când sosea echipa de intervenții, nu avea ce face. În grădină un greiere borțos cânta de zor din vioara, căreia i se mai rupsese o coardă și culmea... se alăturase toată orchestra și astfel îl acopereau confrații! Aveau de gând să țină un concert de să i se ducă pomina! El borțosul, era poreclit Paganini, de când cântase cu o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
unde tusea e îngăduită e mai încolo, pe culoar, spre capătul celălalt, unde-i laboratorul de analize. Și în timp ce lunganul se frânge în două din cauza tusei, ușa de la laborator se deschide și dinăuntru răzbat acordurile ultimei mișcări a concertului pentru vioară de Beethoven. Ușa rămâne deschisă fără ca nimeni să iasă. Nimeni în afară de Beethoven. Muzica unui surd umple holul, atinge timpanele pacienților, se desprinde de pe pământ, urcă printre coroanele golașe ale castanilor din curte, străpunge norii, părăsește atmosfera, se revarsă în galaxie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu știu cum să i-o spun. Da’ ce nevoie e să i-o spun? A priceput-o el încă de atunci de când cu tancurile din liziera de salcâmi. Păi n-a luat atunci <foarte bineă tot plutonul? Și cine a fost vioara întâi? El!... Oare trenul ista ne duce numai pe noi? N-au pus ei ditai garnitura de tren pentru treizeci de oameni. Uite ce înseamnă secretul militar! Să nu știi încotro și cu cine mergi. Doar pe câmpul de luptă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai ales veșniciei. Carte frumoasă, cinste celor care te scriu!.. Autorul Tudor Arghezi EX LIBRIS Carte frumoasă, cinste cui te-a scris, Încet gândită, gingaș cumpănită; Ești ca o floare, anume înflorită Mâinilor mele, care te-au deschis. Ești ca vioara, singură, ce cântă Iubirea toată pe un fir de păr, Și paginile tale, adevăr, S-au tipărit cu litera cea sfântă. Un om de sânge ia din pisc noroi Și zămislește marea lui fantomă De reverie, umbră și aromă, Și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe băiatul care nu contenea să ne îmbrățișeze cu lacrimi în ochi și am plecat. N-am făcut nici trei pași de la pragul casei și băiatul a ieșit din casă, ne-a ajuns din urmă, întinzându-ne o cutie de vioară. Am deschis cutia și am văzut că înăuntru era o vioară care mai păstra urmele de sacâz pe strune. Am înc his cutia și i am restituit-o, spunându i: ʺPăstrează această vi oară și, în viața ta, când vei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ochi și am plecat. N-am făcut nici trei pași de la pragul casei și băiatul a ieșit din casă, ne-a ajuns din urmă, întinzându-ne o cutie de vioară. Am deschis cutia și am văzut că înăuntru era o vioară care mai păstra urmele de sacâz pe strune. Am înc his cutia și i am restituit-o, spunându i: ʺPăstrează această vi oară și, în viața ta, când vei cânta cu ea, să ți amintești de cele petrecute azi, săți
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
restituit-o, spunându i: ʺPăstrează această vi oară și, în viața ta, când vei cânta cu ea, să ți amintești de cele petrecute azi, săți amintești de noi, de ostașii români care au trecut cu gând curat prin aceste locuri. Vioara aceasta să f ie m artorʺ. În emoția pe care am trăit-o în acele clipe mi-a scăpat și mie și ostașului care mă însoțea ideea de a-l întreba cum îl cheamă și de a i nota adresa
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ei, lacome de alte idei, de atmosfera, care măsura o caută, mereu în lumea cealaltă: cu birouri și mese de scris, candelabre de vis, învăluite de marmura de pe credenț, ceasornice mari, scoase din timp seculari; cu ramele mari din abanos; viori cu arcușul rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia în risipa lumii himerice, îmi sângera clipa. În atâta felurime de forme ne-am născut noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ei veselă și fără griji; cât soare aducea viața ei de vis! Un întreg paradis cobora: stea lângă stea acopereau tavanul și peretele din dreapta mea. Am jelit plecarea ei în necunoscut. Cântecul mut se auzea într-un mare concert cu viori, cu flautul fermecat, cu pianul orgolios înălțând la cer spaimele noastre de azi și de ieri? 3. Viața ca reprezentare. Vecinii au fost cei mai apropiați * * * Viața ca reprezentare. Din poem s-a născut o carte, m-a scos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
galben, s-a speriat copilul deși nu se sperie aproape niciodată, din cauză că bunica lui maternă a trăit live asediul Leningradului Între șapte și unsprezece ani. Sau o fi fost ziua cînd, un an mai tîrziu, tata mi-a cîntat la vioară. În dimineața următoare am fost anevoie extras din cocina porcilor pe care-i studiam, s-ar putea Înțelege că În urma lecturilor sau a cîntecului, nu, era simplă curiozitate. Datorită căreia am și Început să vorbesc pe la cinci ani. Interjecții ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiind mai ales aranjamentul orchestral, unde, pe lîngă inevitabilele ghitare și mandoline portugheze se aud, În mod neobișnuit, instrumente care nu cîntă aproape niciodată Împreună, trompetă, saxofon sopran și alto, c-un sunet răgușit, descompus, clarinet, oboi, muzicuță, pian, acordeon, vioară În solo-uri amintind de Grappelli, maracase și inedite ustensile de percuție, de Petit pays, unele refrene se fluieră, și cele mai impresionante piese au inflexiuni de jazz latino slow adînc albastru, pe care se grefează nisipul ce acoperă c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Tăiat la: Cadru exterior: Cineva care seamănă cu George Enescu, travestit Într-o bătrînică, e blocat de un trio agresiv lîngă magazinul București. I se cere să deschidă cutia pe care-o poartă la subsuoară, el o deschide și scoate vioara. O vioară! urlă cineva. În secunda următoare o bîtă face zob instrumentul, o alta, capul lui Enescu. Doamna cu cîrlionți din metrou privește scena și expectorează firav, satisfăcută, fără boltă: ’Re-ați ai dracu’ de scripcari. Tăiat la: Cadru exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]