6,587 matches
-
portofoliu cele peste 25 de titluri de operă din repertoriul curent al Operei Naționale din București. Dintre titlurile vocal-simfonice abordate, amintim Requiem, Carmina Burana și Messa da Requiem. s-a născut în Buzău pe 11 ianuarie 1978. A început studiul viorii la vârsta de 5 ani la Școala Populară de Artă Buzău. În paralel, a făcut parte din Ansamblul folcloric "Izvorașul" al Casei Pionierilor și Șoimilor Patriei din Buzău, mai întâi ca violonist, și apoi ca solist vocal. Începand cu clasa
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
mai mari poeți ruși ai secolului al XX-lea , Serghei Esenin. Scenariul s-a inspirat din cartea actorului rus Vitali Bezrukov; fiul acestuia, Serghei Bezrukov, a interpretat rolul principal. Valuți a interpretat roluri mici în două filme: "Concertul pentru două viori" (1975) și "Colierul Charlottei" (1984). A predat între anii 1990 și 1995 cursuri de scenaristică la VGIK. În perioada ultimilor săi ani de viață el a scris o carte pentru copii "Romuald Tasmanianul" despre aventurile unui vombat australian. În ciuda faptului
Vladimir Valuțki () [Corola-website/Science/337679_a_339008]
-
foarte probabil compuse anterior. Acest concert se distinge față de celelalte din set printr-un număr de factori. Din punctul de vedere al sonorității este cel mai complex dintre cele șase. Violina piccolo, acordată la o terță mică ascendentă față de o vioară obișnuită, este solistul principal (doar în partea întâi aceasta împărtășește linia sa cu cea a primei viori ripieno). În Adagio, i se alătură un oboi cu care realizează un duet, însă în general, suflătorii de lemn formează un grup solistic
Concertele brandenburgice () [Corola-website/Science/336318_a_337647]
-
Din punctul de vedere al sonorității este cel mai complex dintre cele șase. Violina piccolo, acordată la o terță mică ascendentă față de o vioară obișnuită, este solistul principal (doar în partea întâi aceasta împărtășește linia sa cu cea a primei viori ripieno). În Adagio, i se alătură un oboi cu care realizează un duet, însă în general, suflătorii de lemn formează un grup solistic secundar. Tot în această parte se regăsește faimoasa ciocnire armonică dintre sunetele la și la♭prezente la
Concertele brandenburgice () [Corola-website/Science/336318_a_337647]
-
și-a petrecut primii ani ai vieții. Diferența majoră față de cele două lucrări precedente se concretizează în caracterul pronunțat programatic, autorul fixând prin titlu un cadru descriptiv și evocator. George Manoliu își încheia lucrarea „George Enescu, poet și gânditor al viorii” într-un mod cât de poate de original. El spunea: „Interpreții români s-ar putea apropia cu mai multă ușurință de lucrare și prin lecturarea unor teme privind natura talentului românesc sau viața lui George Enescu (...) Și încă ceva: o
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
Întoarcerea la viața și energia satului copilăriei implică în această suită, pe planul inspirației muzicale, reveniri la cântecul popular, folosit sub forma ideilor melodice în spiritul melosului popular. Nu întâmplător această lucrare, alături de "Sonata a III-a pentru pian și vioară" și de "Impresii din copilărie", constituie creații explicit românești și puncte de sprijin ale creației lui Gerge Enescu, marcând trei etape din evoluția stilului enescian . Ele constituie puncte de plecare și de omogenizare a creației enesciene, prin sublinierea unor elemente
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
mărturisite fără echivoc prin titluri sugestive. Prima oară, cu aproximativ 40 de ani înainte, Enescu a recurs la această soluție în "Poema română, op.1", iar mai apoi, pentru a treia și ultima dată, în "Suita „Impresii din copilărie” pentru vioară și pian, op. 28", scrisă cu doi ani după terminarea suitei "Săteasca". Într-un articol despre Enescu, Ch. Adriane remarca structura organică a discursului enescian și elementele de programatism izvorâte din corelațiile muzicii cu natura. În lumina acestora, "Săteasca", alături de
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
Deseori, în "Amintiri" întâlnim imaginea casei sale, care deși departe în timp și spațiu de autor, a rămas ca o imagine veșnică în sufletul său. În muzică, amintirea casei este evocată printr-o melodie cu intonații de cântec vechi, atribuită viorilor, flautului și oboiului, într-o manieră liniștită și domoală. Prima măsură a melodiei este deosebit de asemănătoare cu motivul folosit în cel de-al doilea tablou, jocurile copilăriei, ceea ce subliniază legătura între amintirea casei vechi și amintirea jocurilor copilăriei. Cântecul pastoral
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
sale, orchestră a cântat în premieră, postum, Simfonia a 9-a de Schubert. Schumann descoperise manuscrisul la Viena și i-a dat o copie lui Mendelssohn. Gewandhaus a interpretat și premieră Simfoniei a-3-a Scoțiene de Mednelssohn și renumitul concert pentru vioară în mi minor al lui Mendelssohn. Se pare că după moartea lui Mendelssohn, standardul la Leipzig a scăzut (Margaret Campbell The Great Violonists 1981) Totuși, Gewandhaus a rămas o orchestră foarte prestigioasa. Concertmaistrul ei, Ferdinand David l-a invitat pe
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
acea vreme. Suita a foste dedicată de către autor, lui Saint- Saëns, compozitor la care îl atrăgeau echilibrul clasic și tehnicitatea superioară. De asemenea, interpretarea "Concertul nr. 3" a lui Saint-Saëns, îi aducea lui Enescu premiul I, la absolvirea clasei de vioară a Conservatorului din Paris. „În 1903, am scris o Suită pentru orchestră pe care, dintr-un sentiment de elementară recunoștință, am dedicat-o lui Saint-Saëns. Suita aceasta cuprinde în special un "Preluidiu la unison", de o scriitură destul de ciudată și
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
inițial. Menuetul utilizează ca procedeu de construcție acumularea vocilor. Vocile se adaugă progresiv urmând ca spre sfârșitul părții, reintrarea în Do (repriza formei de lied mare), polifonia să surprindă 5 voci, considerând contrabasul liber, iar tema de bază este a viorilor. Astfel menuetul vine ca o replică armonico-polifonică cel puțin egală a Preludiului. Ideea centrală a acestei părți se regăsește în măsurile: Tema este în La bemol major însă aceasta se încheie pe treapta a șasea, strategie specifică folclorului românesc. Procesul
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
o pedală de do care va fi întreținută timp de 75 de măsuri. La această pedală se adaugă un motiv ostinato în pizzicato al contrabașilor, contratimpi la timpan, toate acestea învăluite de niște frânturi de motiv aduse de viole și viori. Aceste frânturi constituie o serie de trasee descendente provenite din celula de bază a "Preludiului la unison". Ca rezumat, motivul a este preluat ca o celulă aflată într-o permutare circulară. Tema principală este adusă astfel: Elementul α al temei
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
muzicieni. Petronela și Vali Baldovin au fost membri activi ai grupului "Estudiantina", grup ce a debutat în 1973 la Radio Iași, si mai apoi național la festivalul "Primăvară baladelor" în 1974. Formulă de debut a fost Petronela Olaru (Baldovin)-chitară/vioară și voce, Nicu Popârlan-chitară/voce, si Nicu Mihai-flaut/voce. Grupul a activat în această formulă până în 1979, când și-a schimbat componentă. Noua formulă fiind Petronela Baldovin (fosta Petronela Olaru), Vali Baldovin-voce/chitară, Cezar Horez-flaut, Ciprian Nedelcu-Violoncel. Grupul "Estudiantina" își
Jul Baldovin () [Corola-website/Science/336556_a_337885]
-
de onoare al Uniunii Scriitorilor din România, critic de artă și animator al activității literare și de arte plastice din Timișoara. Bustul său a fost realizat de Aurel Gheorghe Ardeleanu și dezvelit la 3 august 2012. A fost muzician, interpret (vioară) și dirijor. A organizat corul Combinatului Siderurgic Reșița, cu care a câștigat de 5 ori locul I pe țară. A fost profesor la Colegiul de Artă Ion Vidu și dirijor al Filarmonicii Banatul. Din 1957 a fost directorul Filarmonicii, unde
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
Argent" din Lausanne. Mai târziu s-a mutat în Olanda și apoi în Statele Unite ale Americii, unde a stat timp de trei ani la Boston, New York, Philadelphia și Hartford, întreținându-se din ținerea de lecții de limba franceză și de vioară. Pentru un timp el a fost vioara întâi în Park Theater din New York. S-a întors în Franța în perioada Directoratului, în 1797, și a dobândit un post de magistrat pe care l-a îndeplinit tot restul vieții sale, ca
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]
-
mutat în Olanda și apoi în Statele Unite ale Americii, unde a stat timp de trei ani la Boston, New York, Philadelphia și Hartford, întreținându-se din ținerea de lecții de limba franceză și de vioară. Pentru un timp el a fost vioara întâi în Park Theater din New York. S-a întors în Franța în perioada Directoratului, în 1797, și a dobândit un post de magistrat pe care l-a îndeplinit tot restul vieții sale, ca judecător la Curtea de Casație. El a
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]
-
Chișinău) a fost un violonist, dirijor, aranjor, compozitor, folclorist român. s-a născut în familia cunoscutului trompetist Nicolae Blajinu. Tatăl Nicolae cânta la trompetă, țambal și contrabas, fratele mai mare, Ion, la țambal, acordeon și trombon, iar Dumitru la țambal, vioară, acordeon, clarinet și nai. Membrii familiei Blajinu împreună cu Ion și Istrati Vieru au format un taraf și cântau la nunți, cumetrii, serbări și alte petreceri din zona de nord a țării. Aceasta a fost o școală care i-a șlefuit
Dumitru Blajinu () [Corola-website/Science/336654_a_337983]
-
generații de compozitori aranjori, soliști vocaliști și instrumentiști, artiști emeriți și artiști ai poporului din Republica Moldova. În calitate de violonist a imprimat 37 de creații, iar în calitate de autor a realizat creații; cîntece, balade, piese instrumentale, suite, rapsodii etc. "La izvorul folclorului", solo vioară, cu Orchestra „Folclor”, realizat în anul 2000; De-ar fi dorul ca pădurea, solo vioară, cu Orchestra „Lăutarii”, realizat în anul 2004; Satule, vatră frumoasă, culegere de cântece interpretate de Nicolae Sulac, Angela Păduraru, Nicolae Glib, Maria Drăgan, Vasile Iovu
Dumitru Blajinu () [Corola-website/Science/336654_a_337983]
-
Republica Moldova. În calitate de violonist a imprimat 37 de creații, iar în calitate de autor a realizat creații; cîntece, balade, piese instrumentale, suite, rapsodii etc. "La izvorul folclorului", solo vioară, cu Orchestra „Folclor”, realizat în anul 2000; De-ar fi dorul ca pădurea, solo vioară, cu Orchestra „Lăutarii”, realizat în anul 2004; Satule, vatră frumoasă, culegere de cântece interpretate de Nicolae Sulac, Angela Păduraru, Nicolae Glib, Maria Drăgan, Vasile Iovu, Veronica Mihai, Claudia Șerșun acompaniați de Orchestra „Folclor”, dirijor -. Înregistrări realizate în perioada 1968 - 1985
Dumitru Blajinu () [Corola-website/Science/336654_a_337983]
-
Dorel Păscu - Rădulescu (n. 18 settembre 1947, Sebiș - d. 19 octombrie 2010, Bistrița) a fost un violonist, dirijor și compozitor român. După absolvirea, în 1971, a cursurilor Conservatorului "Ciprian Porumbescu" din București, specialitatea vioară a urmat carieră universitară. A ocupat poziția de asistent universitar la disciplina muzică de cameră, între 1971 și 1990, ulterior ocupându-se și de predarea dirijatului de orchestră. În anul 1993 a obținut postul de profesor universitar la disciplina orchestră
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
Mama, Geula, era educatoare. Sub influența tatălui, Shlomo Gronich a învățat să cânte la pian și la acordeon de la vârsta de 6 ani, iar la 7 ani a dat prima performanță în public. Fratele său mai mare, Ilan, a învățat vioara, iar mezinul, Yaron, trompeta. Din copilărie au cântat împreună muzică evreiască populară din estul Europei. La 14 ani Gronich a învățat la internatul Hadassim, școală care devenise cunoscută pentru încurajarea creativității, și a început să cânte improvizații la pian. În
Shlomo Gronich () [Corola-website/Science/335846_a_337175]
-
rhythm and blues, jazz, muzică etnică, genuri „orientale”, klezmer etc În 1991 el a înființat corul Sheba alcătuit din tineri din familii Beta Israel imigrate din Etiopia. Fratele mai mare al lui Gronich, Ilan Gronich, este profesor la clasa de vioară la Universitatea de arte UDK din Berlin. Fratele cel mic, Yaron, a căzut în luptele de la izbucnirea Războiului de Yom Kipur (octombrie 1973). Gronich a compus peste 15 albume, incluzând: Gronich a compus banda sonoră pentru peste 15 filme: El
Shlomo Gronich () [Corola-website/Science/335846_a_337175]
-
Evenimentul are loc marți, 22 noiembrie, ora 19.00, la sala Filarmonica a Orchestrei Filarmonicii Regale din Liège, orașul natal al celebrului violonist și compozitor belgian, Eugène Ysaÿe, contemporan cu Enescu, cel căruia i-a dedicat Sonata pentru vioară solo nr.3 în Re minor, « Ballade ». Anna Samuil - soprană, George Tudorache - vioară, Ralph Szigeti - alto și Claudia Bara - pian, vor aduce pe scena sălii Filarmonice rafinamentul compozițiilor enesciene, expresivitatea modulațiilor și savoarea sonorităților din folclorul tradițional românesc. Reprezentanți valoroși
Muzica lui George Enescu pe scena Filarmonicii Regale din Liège, într-un concert de excepție by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104230_a_105522]
-
Filarmonica a Orchestrei Filarmonicii Regale din Liège, orașul natal al celebrului violonist și compozitor belgian, Eugène Ysaÿe, contemporan cu Enescu, cel căruia i-a dedicat Sonata pentru vioară solo nr.3 în Re minor, « Ballade ». Anna Samuil - soprană, George Tudorache - vioară, Ralph Szigeti - alto și Claudia Bara - pian, vor aduce pe scena sălii Filarmonice rafinamentul compozițiilor enesciene, expresivitatea modulațiilor și savoarea sonorităților din folclorul tradițional românesc. Reprezentanți valoroși ai aceleiași generații de muzicieni, legătura dintre cei patru artiști transcede granițele și
Muzica lui George Enescu pe scena Filarmonicii Regale din Liège, într-un concert de excepție by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104230_a_105522]
-
Grigoriu: Muzica, pour soprano et piano Richard Strauss: Morgen, pour soprano et piano George Tudorache este primul violonist al Orchestrei Filarmonice Regale din Liège, "first leader" al prestigioasei London Symphony Orchestra. Născut în România, în 1987, a început să studieze vioara de la cinci ani, iar mai târziu a lucrat cu marele pedagog Ștefan Gheorghiu (el însuși elev al lui George Enescu și al lui David Oistrah), profesorul atâtor remarcabili violoniști români de clasă internațională. Laureat al multor concursuri în Franța, George
Muzica lui George Enescu pe scena Filarmonicii Regale din Liège, într-un concert de excepție by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104230_a_105522]