7,506 matches
-
înfrigurată unde trupurile noastre vor străluci de sensuri noi, rostogolite prin CUVINTE DE ÎNALTĂ TRĂIRE, ce vor ști să facă, înconjurul unei lumi, unde dorul meu va fi străpuns de acei spadasini ai cuvântului, ce-mi vor îngheța pletele de zări, ce vor ști să slăvească chipul meu de zeiță și vor lăsa, ca peste umbra lui, să se facă lumină, așa cum umbra cuvântului este desprinsă din cuvânt și sensurile cuvintelor mele sunt însele niște clipe eterne. De ce să nu le
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vrei să cred că pe trupul tău sunt pereți de gheață ce stau gata de a se sparge într-un hazard sângerând. Din toată zestrea de bocet a însingurărilor am strecurat aceste versuri pentru a ți le transmite precum o zare de vise împlinite. Tu nici nu ai înțeles câtă iubire se poate ascunde-n ghioceii acestei primăveri, ce a știut să-mi brăzdeze memoria cu acea dispariție a florii eterne. Ea s-a dus la masa de liniște, unde cenușa
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ei rămân PIATRĂ, și la rândul lor ei se vor renașe din PIATRĂ. Țărâna lor ce se va renaște din țărână. Simfonia de CER prea intrusă în arderea calmă de soare. Din mine se vor renaște sfinți cu aoreole de zare. Dar ei aș dori să mă ajute ca voi să fiți niște morți frumoși. Voi ce v-ați înfruptat din timpul meu de soare. Și trupul meu de izvoare și brațele mele de NOPȚI. Treziți-vă voi umbre și sfâșiați
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în regatul amorțit de iubiri. Poetul Sfânt rămâne POET în PATUL lui de tăcere și gând zdrențuit. Răcnește în mine visarea. Răcnește în mine Ochiul de noapte prea trist, prea firav și de atâtea ori înecat. Prin mâluri albastre de Zări, prin mâluri de nopți cu un poem Hărțuit. O liniște rece îmi sărută timpul. O liniște a nopților a încercat să decanteze albăstritele nopți. Din steaua universului la o noapte de ger, îmi surâde El și Ea, poemul de timp
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
FĂRĂMĂ DE SOARE, cu-n veșnic freamăt desprins din LACRIMI AMARE, revărsate peste o VIAȚĂ DE GÂND. Oprește Doamne, fiorul de seară, de viața de timpuri prin simfonia luminii de vară, în care singurătatea e veșnică prietenă a sufletului de zări. Prin infinite chipuri, un soare îmi plânge prin Trupul destrămat al unei mări ce așteaptă să-mi sărute UITAREA, pe o fereastră a UNIVERSULUI, din care IUBIREA e plânsă și noaptea din urmă mi-e veșnică și tristă Alinarea. Această
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
BIBLIOTECII și Ea încă vie în amintirea copilăriei mele. Dar cine să mă recunoască, poate vântul și El însingurat ce-mi plânge plecarea prin ORAȘE DE CER. Numai Hazardul DURERII îmi alină înstrăinarea, De neamul ce mă pierde prin tăcutele zări. Și El, mă întreabă, de ce am venit să mă-nchin, în vecernia serii, unde dorul de mama și tata mă doare-n plecări. Când rugăciunea sfântă, rămâne în suflet și-mi este atât de târziu în gândul despărțirilor, de tot
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
INVIZIBILĂ A DRAGOSTEI Nu voi putea muri până când nu voi despărți norii de zbatere ai trupului meu, lăsând pe cer acea urmă invizibilă a dragostei. Nu voi putea muri, deși știu bine că viața mea a fost o contemplare de zări, având tot timpul trupul firav întins peste înnoptările sufletului. Brațele mele își vor căuta sărutul visului și vor fi desfăcute în acei ochi ai tăcerilor pentru a înțelege deznădăjduita viață. Iubirea mea nu va fi alături de acel tic-tac al furtunilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pregătit lacrimile desigur. Nu e decât ridicol Speriată sunt, doar atât... Asta e, Am să plec dacă tu mi-o ceri, dar n-am să-ți spun “Adio”. Rămân pe mai departe în genunchi pe o frunză la marginea amurgului... ZĂRILE TAINELOR SÂNGERÂNDE domnului prof. Victor Cristea Doamne ajută-mi în această grea încercare de a depăși ecoul de frunze albastre, ce mi s-a așezat în calea mea, ca un cearcăne desprins din mâlul oaselor sfâșiate de vămile unui veac
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de gândul meu, să nu cumva să adoarmă în trecerea prin spărturile universului, unde, pământul viu al chinului e ars în strigătul celui învins și așezat între vămile cântului. El, purificarea agonică, a unui timp plin de lumi încremenite-n Zările tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE Ea devenise cu timpul suflet de sânge din care nopțile înfometate-n mângâierile vânturilor îi pătaseră peste pleoapele coapselor toată groaza întunericului nins peste o viață-rană de stele cuibărită-n două brațe, corabie
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
soare, dimineți de vis, dimineți de ape, prin sufletul pământului ucis... Oameni răcnind în potopuri de ape Cerul aplecând brațele prin suspine de sorți Dimineți de sărăcie prin câmpile înghițite de jale. Amiezi adormite prin pătuluri de nori, pătuluri de zare Cuvinte plânse prin Ochi de bătrâni speriați În această țară prea-plânsă de-un trecut devorat Și iarăși răcnește-n durere aceiași lume de ploi Pădurile cu arbori bătrâni mai plâng în surdină de-atâtea nevoi. O, Doamne, auzi-ne și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și ne poartă nouă grija zilei de mâine Suntem speriați de viituri și, știi despre noi, că n-o să avem nici de pâine; Fă Doamne, un izvor de liniști și soare Să cuprindă pământul de suflete ce se lungesc înspre zare. Ferește-ne pe noi și scapă ne de atâtea ploi, Noi știm cât de răi suntem unii și alții; O, Doamne, vrem iarăși dimineți de soare prin Sufletul nostru albastru de-atâtea nevoi. Cerul e plin de lacrimi, stelele au
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vise, Prin plapuma de SENSURI UȘOARĂ, Prin muzica sferelor condamnată să doară. De mă auzi plângând, tu să știi Ești, Omul de vis, prin orice culoare de zi, Și anii mei de așteptări siderale, prin ochii plânși în vecernii de zare, De mă auzi, tu să crezi în cuvânt Pentru că floarea iubirii îmi zace-n PĂMÂNT, Și-am iubit și CERUL și RAZA DE SOARE, Și trupul lumină din NECTARUL DE FLOARE, Și mă doare absența în care ești El, Îngerul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
respiră prin roua, rănilor vegetale Când arde pământul și-mi ninge a jale. De vei veni, te voi iubi iubire, Ca o noapte a tăcerilor prefăcută-n lumină Ca ziua ce-mi renaște corole de dor Ca un suflet al zărilor revărstat în decor, Și iarăși aprind gene de dragoste albă Pe amiezi desfrunzite, de tâmpla nuntită Și mi-e frig în iubire, ca o poveste calmă, Cum miri de zăpezi de amor se mprumută, II Și se trec în răsfirate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și așa o viață mi s-a rupt în iubire Și am tremurat iubind o tăcere de sori, Pâ-n ce anii m-au făcut nemurire, Într-o viață de CARTE,în iubiri ce nu mor. 15-122007, 1330 h RODII DE ZĂRI Domnului Victor și Eremia Am atins iubirea pentru o singură dată Și m-am prefăcut O clipă de CER, Tu ai trecut prin mine în chin de serată, Și-ai odihnit simfonii prin rodii de zări. Orașul suspina prin vechea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
1330 h RODII DE ZĂRI Domnului Victor și Eremia Am atins iubirea pentru o singură dată Și m-am prefăcut O clipă de CER, Tu ai trecut prin mine în chin de serată, Și-ai odihnit simfonii prin rodii de zări. Orașul suspina prin vechea tavernă Și lumile de AER se contopeau în Zori, Ca o prințesă rănită-n timpul legendă Adormeam prin ploaia născută din sori, Dar ai plecat ca vântul printre geruri Șă lovești în CARNEA din Viața-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a mă ști Că voi rămâne Cerul ce se-adâncește-n ape Și dragostea din vieți, prin calme sindrofii S-a prefăcut în clipe arse lungite în EPAVE. L-am privit ca pe-o icoană vie Era un prinț frumos venit din zări Avea în ochi privirea unor arse zile L am îndrăgit ca o nebună prin Spuma unei mări. Și m-a iubit frumos, îi prețuiam iubirea Cum simți prin noapte o lumină sfântă Din mine se rupeau liane, în albele strigări
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
MAESTRE, Arsurile de nopți prin sufocate visuri, Când florile de dragoste s-ar ofili-n ferestre. Veți spune că mi-am fost dușmanul de visare, Și-am zăcut adânc în hăuri de iubiri. Când sufletul cel viu ascuns în alba Zare, Mă strigă în vecernii prin norul de priviri. Ca să vestesc că STEAUA DE DORURI îmi apune, În lunga pribegie prin haitele de sori, Și-n noaptea cea din urmă, un El îmi va surâde, Din trupul de lumină cu-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
O șoaptă de poem, prin nopțile din van. 02-03-2008 LA SFATUL VEȘNICIEI lui Mihai Eminescu Un glas prin timpuri, răsună-n spații, Iar visele adormite n taina unei mări, Un murmur se-nfioară-n alte generații Prin rana unei stele, corabie de zări, Un glas suspină-n trupul alb de vânt, Iar cerul trist îngenunchiază-n geruri, Pământ al suferinței și-al dorului flămând În care lacrimi ard prin clipe de Edenuri. Ascult cum univesrul se destramă, Prin codrii de aramă și peste vârfuri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cerul știe bine a cuvânta Logodna ploilor din plapuma de spumă Ce-n valuri de iubire, uitarea se-avânta Să facă loc în taina CORALILOR DE MARE Ce-au stăpânit adâncuri de iubiri Și-n viețuirea gândului sfâșiat de-o Zare, Prin pletele de lună, ești gerul din priviri. 23.10.2007 LACRIMA DURERII Domnului filozof Relu Budacea Când îmi veți citi din versuri dragii mei Născute din ploile cu chipul alb de seară Pe trupul de furtună din clipele de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
stinge, Privirea legendară din ICOANA VIE n nemurire. O sete de iubire, O sete de-nceput Amorul irosit în clipe amăgitoare Tu taci și-n calmul Sfânt, O rodie te-a vrut, Să mai săruți tăcerea, dintr-un destin de Zare. 28-08-2007 DECOR DE CEARĂ Domnului Tibi Hâncu Tu înger de vecie, ce-n alb te-ai îmbrăcat Cu straiele-ți de nopți încet ai suspinat Că m-ai pierdut și-n viață îți este interzis Ca o dorință vie, să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cei ce mor, ușor chemați de-o CANDIDĂ TRISTEȚE. De unde vii tu, VISULE, din care lumi străine, Să fii lumina vie peste nopți de dor, Cu cerul ce se pleacă în POTIR DE AER, Cu florile de gheață peste adâncite ZĂRI. O tu, frumoasă lume, de-ai uitat de mine, Și de ECOUL VEȘNIC AL DRAMELOR DIN NOPȚI Când, doar POETUL PLÂNGE, pe un Pământ de noapte, în dorul de-o iubire. De ce-ai uitat tăcerea de-amurgul unor clipe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ca noaptea să mă alinte Pe o distanță dintre lumile albe Vei veni poate într-un târziu ca un fior să-mi dezlege Sufletul meu din sufletul viu de înalturi. Și ca o melodie să-mi depăn furtuni Înghețate în zările arse de somnuri De ce nu ești, de ce nu vrei să mă iubești în GENUNI Să fii tu PRINȚUL MEU, din MIANDRE DE DORURI. 15-12-2007, 1645h AȘCHIE DE SOARE Domnului avocat DAN BUCHIDĂU AȘCHIE DE SOARE M-am trezit din visul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubire, dragostea îmi sângerează seceta ce-nnebunită e-o continuă gândire, Ce cutremură o lume, și n trăiri mi te visează. 18-09-2007, 1300h TEMPLU DE CUVINTE E toamnă-n suflet și-n vise mă apasă O despărțire-n timp, cu zările pierdute Erai o veșnicie de sărutări prin oaze, Când din iubiri terestre priveai la ore mute. Cum se ducea prin patul de ceruri suferind Că mi-am pierdut iubirea din morminte Și cerul meu de stele dansa pe-un veșnic
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
se contemplă-n zile și-n sufletul de zână, Și plânsul serii mi se duce-n veri, Culcat pe-o rază a dimensiunilor astrale Eu sunt o lacrimă arzândă sub pământ Ce mi-a furat iubirea, dintr-un nor de zare. Trupul mi-e străin în frunzele de toamnă Și parcă-i un vulcan aprins în chinul serii În El e urletul de orb ce se revarsă-n Doamnă Cu doruri arse, din albăstrita taină a mării. Dar ne desparte-un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
clipă zborul din chemări Când buzele de ceață mi-au atins izvoare. Și am rămas mormântul de iubire Cu ochii plânși de-o rodie tremurătoare De n-ai fi fost iubirea din alba nemurire Misterul dragostei arzând în sufletul de zare. N-aș fi acum o lacrimă de ger Și vraja versului prin tainele de nopți Când plapuma de nori este strivită-n seri Te învelesc iubire, prin AERUL DIN VIEȚI. 19-12-2007 AȘCHIE DE STEA Am plâns prin sufletul de noapte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]