66,303 matches
-
Irene Mokka a ținut un jurnal. La Bibliotecă Universității din Iași se păstrază 8 caiete cu însemnări legate de copiii scriitoarei, Heike și Horst Fassel. La "Institutul pentru Cultură și Civilizația Șvabilor Dunăreni" de la Tübingen, Germania, se găsesc alte 17 jurnale. În afară de însemnările despre familia sa, în jurnal apar și însemnări despre scriitorii și artiștii sași din vremea să, cum ar fi Wolf von Aichelburg, Harald Krasser, Georg Scherg, Ursula Bedners, Andreas Birkner, Oskar Pastior, Klaus Kessler, Astrid Connerth-Wiesenmeyer, Norbert Petri
Irene Mokka () [Corola-website/Science/312617_a_313946]
-
Bibliotecă Universității din Iași se păstrază 8 caiete cu însemnări legate de copiii scriitoarei, Heike și Horst Fassel. La "Institutul pentru Cultură și Civilizația Șvabilor Dunăreni" de la Tübingen, Germania, se găsesc alte 17 jurnale. În afară de însemnările despre familia sa, în jurnal apar și însemnări despre scriitorii și artiștii sași din vremea să, cum ar fi Wolf von Aichelburg, Harald Krasser, Georg Scherg, Ursula Bedners, Andreas Birkner, Oskar Pastior, Klaus Kessler, Astrid Connerth-Wiesenmeyer, Norbert Petri, Martha Kessler, Franz Xaver Dressler, Viktor Bickerich
Irene Mokka () [Corola-website/Science/312617_a_313946]
-
accentul filmului este pus pe personajul colectiv, fără a fi neglijați eroii Războiului de Independență. Într-un articol publicat în revista „Cinema” în decembrie 1977, Mircea Alexandrescu considera că filmul "Pentru patrie" este "„o cronică a campaniei, un fel de jurnal de front al războiului din 1877. Un film artistic care preia tonul și argumentele reportajului. Notația este scurtă, succintă, faptul adiacent este prins din viteză, surprins mai degrabă, dar obiectivul de prim ordin este omul.”" Conf dr. Elena Saulea a
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
astăzi Hotelul Intercontinental din București. În același an, la propunerea lui Dimitrie Bolintineanu, este numit de Alexandru Ioan Cuza șef la Cancelaria publicațiilor oficiale. Când Carol Popp de Szathmari a scos la 18 septembrie 1860 revista „Ilustrațiunea Română”, cu subtitlul Jurnal universal, l-a avut ca redactor și corector pe inginerul Alexandru Zane. Zane a mai ocupat funcția de inginer șef al orașului București în perioada 1863-1864, de Director în Ministerul Culturii și Instrucției publice în perioada 1863-1864, de Director al
Alexandru Zane () [Corola-website/Science/312706_a_314035]
-
redactor și coautor la Calendar Național.; din 2006 - redactor la rev. Tyragetia a Muzeului Național de Istorie a Moldovei. Colaborează la diferite ziare și reviste de limba română din Chișinău: Tinerimea Moldovei, Viața satului, Literatura și arta, Tara, Flux, Timpul, Jurnal de Chișinău etc.; Moldova, Femeia Moldovei, Nistru (ulterior Basarabia), Orizontul (Columna), Viața Basarabiei, Clipa siderală ș.a. Publică în periodice de la București (România Liberă, Flacăra, Luceafărul), Iași (24 de ore, Cronica, Convorbiri literare), Cernăuți (Zorile Bucovinei, Concordia, Plai românesc, Septentrion literar
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
a compozitorului - muzica simfonică -, mărturisită permanent prin legăturile indestructibile între noile forme și genuri muzicale, sfârșind totuși prin revenirea la același refren obsesiv din "Poarta soarelui" - devenit emblema inconfundabilă a unui compozitor particular. Chiar dacă Anton Șuteu afirma, în singurul său "jurnal componistic subiectiv", obsesiv intitulat " Deschideți poarta soarelui" (București, Arpeggione Publishing House, 2006), cd «în fața acestor coloane sonore mă simt pe deplin împlinit», deoarece muzica sa de scenă a devenit o componentă activă a spectacolului și doar una conjunctural - ambientală, totuși
Anton Șuteu () [Corola-website/Science/311990_a_313319]
-
al vieții lui - dar, dacă era întrebat, răspundea deschis și sincer.”" Clarke a întreținut o colecție vastă de manuscrise și memorii personale, păstrate de fratele său Fred Clarke în Taunton, Somerset, Anglia, denumită "Clarkives". Clarke a declarat că unele dintre jurnalele sale intime nu vor fi publicate decât la 30 de ani de la moartea sa. Întrebat de ce le-a sigilat, el a răspuns "„Păi, s-ar putea să conțină unele lucruri jenante.”" Clarke a avut puține povestiri publicate în fanzine între
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
au înregistrat inițial un mare succes, luând unitățile sovietice prin surprindere. În scurtă vreme însă, sovieticii au reușit să oprească ofensiva germană. Pe 14 marite, Operațiunea Frühlingserwachen se afla în impas. În acel moment, Joseph Goebbels făcea o însemanre în jurnalul său, prin care recunoștea eșecul operațiunii. În ciuda înaintării inițiale puternice a Armatei a 6-a SS, Armata a 2-a Panzer nu a obținut rezultatele așteptate, iar ramura nordică a atacului Armatei a 6-a s-a împotmolit reapid. Grupul
Operațiunea Frühlingserwachen () [Corola-website/Science/312062_a_313391]
-
că Madonna să își piardă interesul pentru muzica. Din spusele lui, compunerile Madonnei au fost serioase și intense, dirijând direcția creativă a cântecelor către un teritoriu profund și personal. Producția albumului a fost povestita de Pettibone într-un articol numit „"Jurnalele erotice"” din revista Madonnei, "Icon". "Erotică" a primit în general recenzii favorabile de la criticii de muzică, considerându-l ca fiind unul dintre cele mai aventuroase albume ale Madonnei, lăudând comentariile ei cu privire la tabu-uri și SIDA. Din punct de vedere
Erotica (album de Madonna) () [Corola-website/Science/312060_a_313389]
-
Be My Playground” în timp ce înregistrau pentru "Erotică". Pe langă Pettibone, Madonna a mai cerut ajutor și producătorului André Betts care anterior a fost producător ajutătorpentru piesă „Justify My Love” de pe "The Immaculate Collection". Conform lui Pettibone într-un articol numit „"Jurnalele erotice"” din revista Madonnei, "Icon", el a produs o bandă cu trei cântece pentru Madonna pe care să le asculte înainte să plece în Chicago unde filma pentru "A League of Their Own". Ea a ascultat cântecele și i-au
Erotica (album de Madonna) () [Corola-website/Science/312060_a_313389]
-
legături economice foarte puternice cu Reichul lui Hitler. La scurtă vreme după capitularea Franței, Mussolini și-a îndreptat atenția asupra Greciei. În data de 3 iulie 1940, ginerele lui Mussolini și totodată ministrul de externe italian Galeazzo Ciano nota în jurnalul său: Pe 11 august a fost luată decizia: În același timp, planul original italian de atacare a Iugoslaviei a fost abandonat, parțial datorită opoziției Germaniei, parțial datorită lipsei de mijloacelor de transport necesare. Pe 12 octombrie 1940, Germania a ocupat
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
de asemenea și „îmbăierea în flăcări” și a descoperit contradicții în povestea „coloanei despicate de trăsnet”. Dobrokhotov și alți critici, inclusiv cercetătorul ortodox rus Nikolai Uspenski, dr. Aleksandr Musin de la Sorbona și unii ortodocși de rit vechi citează extrase din jurnalele Episcopului Porfirie (Uspenski) (1804-1885) care arată că preoțimea din Ierusalim știa că Lumina Sfântă e frauduloasă. Porfirie era un arhimandrit ortodox rus și un om de știință trimis în misiune oficială de cercetare bisericească la Ierusalim și în alte locuri
Lumina Sfântă () [Corola-website/Science/312127_a_313456]
-
bisericească la Ierusalim și în alte locuri (Egipt, Muntele Athos). În timpul șederii în Ierusalim a fondat misiunea rusească de acolo. Mai târziu, după reîntoarcerea în Imperiul Rus, a fost făcut episcop în dioceza Kievului. Porfirie și-a înregistrat impresiile în jurnalele lui, publicate ca "Kniga bytija moego" ("Cartea ființei mele") în 9 volume din 1894 până în 1901. În primul volum, Porfirie scrie: „Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că
Lumina Sfântă () [Corola-website/Science/312127_a_313456]
-
de "The Teachers Orchestră", iar memorial Elvis Presley, din luna August a fiecărui an, a devenit un eveniment caritabil, având printre invitați și susținători pe artiști că Daniel Iordachioaie și Aurelian Temișan. Eveniment susținut în fiecare an și de ziarul Jurnalul Național. Începând din 2003 cântă în trupa The Teachers Orchestră. A participat la numeroase concursuri școlare și studențești. A câștigat premiul 1 la pian în 1977 și 1978 în cadrul concursului universitar București de piano jazz. A cântat cu trupa între
The Teachers Orchestra () [Corola-website/Science/312191_a_313520]
-
în funcție de autori, de la șase sute de mii la un milion și jumătate de oameni, adică între o jumătate și două treimi din populația armenească din acel moment. O estimare a numărului de victime este dată de Talaat Pașa în persoană în jurnalul său personal, dezvăluit în 2005, și poreclit „cartea neagră”. Acolo este estimat numărul de 1 617 200 de armeni în 1914, în comparație cu numai 370 000 după, sau în jurul valorii de 1 247 200 de dispăruți, adică 77% din populația armeană
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
lumină albă la capăt, etc. Pentru subiecți toate aceste senzații și viziuni par foarte reale, tot atât de reale ca și atunci când percepțiile au loc în stare de conștiință normală; ei se declară total convinși de realitatea percepției lor. În noiembrie 2004 jurnalele raportau vânzarea la licitație a unui "sandwich cu brânză" toastat, în care se putea recunoaște nici mai mult nici mai puțin decât chipul Sfintei Fecioare. Un cazinou american a debursat 28 000 de dolari pentru a achiziționa miraculosul sandiwich. Trebuie
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
scria: „Dacă vrei să devii filozof, scrie romane”) al cărui personaj principal, misterios, nu se conformează canoanelor moralității sociale și pare înstrăinat de lume și chiar de el însuși. Meursault se rezumă într-o narațiune apropiată de cea a unui jurnal intim (mai puțin analiza) la a face inventarul evenimentelor, poftelor și grijilor sale. Este reprezentativ omului absurd descris în "Mitul lui Sisif", absurdul născându-se din „această confruntare dintre dorința umană și tăcerea nejustificată a lumii.”. A doua parte a
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
avut loc câteva încercări de a face un film despre viața lui Patton, primele datând din anul 1953. Familia lui Patton a fost contactată de către producători pentru a-i ajuta la realizarea filmului. Aceștia au cerut să aibă acces la jurnalele de front ale lui Patton și la scrisorile trimise familiei de către general. Întâmplător, ziua în care ei au cerut familiei jurnalele a fost ziua ulterioară înmormântării lui Beatrice Ayer Patton, văduva generalului. După acest moment, familia s-a declarat împotriva
Patton (film) () [Corola-website/Science/310997_a_312326]
-
a fost contactată de către producători pentru a-i ajuta la realizarea filmului. Aceștia au cerut să aibă acces la jurnalele de front ale lui Patton și la scrisorile trimise familiei de către general. Întâmplător, ziua în care ei au cerut familiei jurnalele a fost ziua ulterioară înmormântării lui Beatrice Ayer Patton, văduva generalului. După acest moment, familia s-a declarat împotriva realizării filmului și a refuzat să acorde vreun ajutor producătorilor. În ciuda acestei situații, scenariștii Francis Ford Coppola și Edmund H. North
Patton (film) () [Corola-website/Science/310997_a_312326]
-
Academiei, în 1967 membru al Prezidiului Academiei de Stiinte U.S.S.R. și un membru străin al Academiei Germane de Stiinte din Berlin. În 1971 a fost ales drept membru străin al Academiei Germane “Leopodina”. Doctorul Basov este un redactor-șef al jurnalelor științifice sovietice Priroda (natură) și “""Kvantovaya Elektornika"" (Electronică Cuantică). El este deasemenea un membru al Consiliului Editorial al “Îl Nuovo Cimento”. În 1970, doctorul Basov a fost premiat cu rangul de Erou al Muncii Socialiste, doctorul Basov fiind un membru
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
pe calea aerului din regiunea Kuban, dar a fost nevoită să părăsească tot echipamentul și armamentul greu. Mai târziu, divizia slovacă a fost folosită ca ariergardă în evacuările capetelor de pod de la Sivaș și Perekop. După această dată, înregistrările din jurnalele de front s-au pierdut. La un moment dat, a fost numit un nou comandant, Elmir Lendvay. Divizia I reapare în luptă lângă Melitopol. În ciuda faptului că a căzut în încercuire, divizia slovacă a reușit să străpungă liniile sovietice și
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
nu trebuie pierdută și irosită; vremea lucrează împotriva dragostei și John o pierde pentru că nu a reușit să o înțeleagă mai devreme. În studiul său asupra romanului, Anghelescu face următoarea caracterizare: ""Scris într-un stil alert, nervos, sincopat, asemenea unui jurnal - modalitate ce conferă întregii relatări caracterul unei pasionate confesiuni - romanul impresionează prin arta cu care autorul izbutește să individualizeze personajele, chiar și pe acelea care au o prezență fulgurantă, un rol secundar... Acuitatea percepției, plasticitatea imaginii amintesc de finețea și
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
unele din ele: De asemenea, numele lui Pallas îl poartă: În calitate de filolog, Pallas a redactat «Linguarum totius Orbis vocabularia comparativa. Sectio Linguas Eur. et Asiae complexa» (Sankt-Petersburg, 1786-1789, în două volume). De asemenea, a redactat primul tom (6 ediții) al jurnalului de istorie naturală "Stralsundisches Magazin" (Berlin și Stralsund, 1767-1770). Printre cele mai importante lucrări ale lui Pallas se mai numără: 16 documente ale lucrărilor lui Pallas se află în baza de date a Bibliotecii Naționale ale Franței "Gallica": O altă
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
din 1948) cuprindea cam 4 700 de titluri. În 1990, respectiva listă cuprindea deja, peste 100 000 de titluri! De notat că, după specialiștii în informatică, 90% din realizările științifice majore au apărut în numai 150 din acest noian de jurnale. Cum poate clinicianul să facă față acestei explozii de informație? Presa medicală conține o mulțime de publicații ale unor cercetări privind fenomene asemănătoare între ele sau, chiar identice, cu rezultate diferite, care duc la concluzii diferite, adesea, contradictorii. Revistele medicale
Medicină bazată pe dovezi () [Corola-website/Science/311861_a_313190]
-
să ajungă la concluzia corectă? În marile centre universitare, specialiști în informatica medicală și-n diferitele ramuri de specialitate studiază și recenzează articolele apărute, le apreciază validitatea, redându-le compactizat sau, intercalate în îndreptare, algoritmi, în rețetele de lucru. Prestigiosul jurnal medical JAMA (The Journal of the American Medical Association), împreună cu grupul de lucru MBD () al Universitații din North Carolina - Centrul de Evidență a Sănătății au publicat în anii 90' o serie de ghiduri pentru literatura medicală ("Users' Guides to the
Medicină bazată pe dovezi () [Corola-website/Science/311861_a_313190]