65,778 matches
-
roți de cauciuc. Cele 2 cifre ce urmează indică anul punerii în circulație a modelului corespunzător sau anul primei comenzi către constructor. Metroul din Paris are 302 stații și 383 puncte de oprire (date din 23 martie 2013). Fiecare din stații trebuie să asigure călătorilor cele mai bune condiții. De aceea, mai multe generații de arhitecți au lucrat la metroul parizian. Majoritatea stațiilor sunt subterane, platformele fiind conectate cu nivelul străzii prin rețele complicate de tunele. Stațiile au în general tavan
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
Metroul din Paris are 302 stații și 383 puncte de oprire (date din 23 martie 2013). Fiecare din stații trebuie să asigure călătorilor cele mai bune condiții. De aceea, mai multe generații de arhitecți au lucrat la metroul parizian. Majoritatea stațiilor sunt subterane, platformele fiind conectate cu nivelul străzii prin rețele complicate de tunele. Stațiile au în general tavan jos la nivelul platformei. Intrările stațiilor mai vechi, mai ales cele din centrul orașului, au o arhitectură stil art nouveau, fiind proiectate
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
martie 2013). Fiecare din stații trebuie să asigure călătorilor cele mai bune condiții. De aceea, mai multe generații de arhitecți au lucrat la metroul parizian. Majoritatea stațiilor sunt subterane, platformele fiind conectate cu nivelul străzii prin rețele complicate de tunele. Stațiile au în general tavan jos la nivelul platformei. Intrările stațiilor mai vechi, mai ales cele din centrul orașului, au o arhitectură stil art nouveau, fiind proiectate de arhitectul Hector Guimard. Acestea sunt un simbol binecunoscut al metroului parizian, deși în
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
mai bune condiții. De aceea, mai multe generații de arhitecți au lucrat la metroul parizian. Majoritatea stațiilor sunt subterane, platformele fiind conectate cu nivelul străzii prin rețele complicate de tunele. Stațiile au în general tavan jos la nivelul platformei. Intrările stațiilor mai vechi, mai ales cele din centrul orașului, au o arhitectură stil art nouveau, fiind proiectate de arhitectul Hector Guimard. Acestea sunt un simbol binecunoscut al metroului parizian, deși în ziua de astăzi sunt din ce în ce mai puține, multe din ele fiind
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
aprovizionarea armatelor cu echipament de luptă pentru iernile geroase rusești. Pe 15 noiembrie, germanii au încercat pentru prima oară să încercuiască Moscova. Pe 27 noiembrie, "Armata a 4-a Panzer" s-a apropiat la 30 km de Kremlin atingând ultima stație de tramvai la Himki, în timp ce "Armata a 2-a Panzer", deși a încercat, nu a reușit să cucerească Tula, ultimul oraș rusesc care stătea în calea ei către capitală. Certuri furioase au marcat diferențele de opinii dintre Hitler, care insista
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
("Gâre Montparnasse" în franceză) este o gară importantă în Paris, Franța. Gară este folosită pentru trenuri care merg spre nord-vestul Franței, si pentru trenuri rapide TGV spre Tours și Bordeaux în sudul Franței. este servită de stația de metrou "Montparnasse - Bienvenüe". După cum sugerează și numele, gară este situată în cartierul Montparnasse. Gară Montparnasse a fost deschisă în 1840. O stație nouă a fost construită între 1848 și 1852. În anii 1960, o gară nouă a fost integrată
Gara Montparnasse () [Corola-website/Science/298376_a_299705]
-
nord-vestul Franței, si pentru trenuri rapide TGV spre Tours și Bordeaux în sudul Franței. este servită de stația de metrou "Montparnasse - Bienvenüe". După cum sugerează și numele, gară este situată în cartierul Montparnasse. Gară Montparnasse a fost deschisă în 1840. O stație nouă a fost construită între 1848 și 1852. În anii 1960, o gară nouă a fost integrată într-un complex de birouri noi și în 1969, gară veche a fost demolată. În 1990, un terminal nou pentru linia TGV Atlantique
Gara Montparnasse () [Corola-website/Science/298376_a_299705]
-
personalități științifice ale vremii, ca D. Hilbert, H. Minkowski, F. Klein, C. Rünge, E. Riecke, L. Prandtl, E. Wiechert sau mai tinerii M. Born, L. Debyeand și M. von Laue. În luna noiembrie 1905 este angajat prin concurs inginer la Stația Experimentală a Poștelor din Budapesta unde, în 1906, a reușit să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 km, 5 convorbiri fără ca semnalele să interfereze. Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate în 1907 în revista „Elektrotechnische
Augustin Maior () [Corola-website/Science/298408_a_299737]
-
economică și administrativă a Dobrogei. În anul 1388, în timpul voievodului Mircea cel Bătrân (1386-1418), odată cu cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman, Măcinul a avut un important rol comercial - ca sediu al unei garnizoane otomane, port la Dunăre, punct de vamă și stație pe drumul ce ducea către capitala Imperiului Otoman. În iarna anilor 1461-1462, Vlad Țepeș conduce o campanie militară împotriva armatei turce peste Dunăre, restabilind controlul românesc asupra Dobrogei. În toamna anului 1594 și primăvara anului 1595, are loc o incursiune
Măcin () [Corola-website/Science/297065_a_298394]
-
se intersectează cu DNCB și se termină în DN3). Din DJ301, la Budești se mai ramifică și șoseaua județeană DJ401C, care duce spre nord la Sohatu și Plătărești. Prin oraș trece și calea ferată București-Oltenița, pe care este deservit de stația Budești. În perioada dinaintea războaielor mondiale găsim ca proprietar în zonă pe boierul Constantin Manu, care se trage din spiță domnească, cel care a ctitorit castelul din localitate. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Budești avea statut de comună rurală
Budești () [Corola-website/Science/297084_a_298413]
-
-urile, dar și meșteșugurile: fabricanți de mobilă, tapițerie, tâmplărie, croitorie, agricultură, apicultură, pomicultură, creșterea animalelor, morărit, însilozare. În trecut, agricultura reprezenta în această zonă un rol important în comunitatea din Budești prin locuri de muncă la: S.M.A., Silozul de cereale, stația de inseminare taurine și porcine, crescătoria de pește Aprozi, împletituri din nuiele, fabrica de pâine - brutărie, ferma de viermi de mătase etc. Produsele localnicilor, dar și ale celor ce doresc să le comercializeze se pot găsi în târgul care se
Budești () [Corola-website/Science/297084_a_298413]
-
termină în DN1A). Din acest drum, lângă Plopeni se ramifică spre nord-vest șoseaua județeană DJ100D, care duce la Cocorăștii Mislii, Scorțeni și Bănești (unde se termină în DN1). Prin oraș trece și calea ferată Buda-Slănic, pe care este deservit de stația Plopeni. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Plopeni se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,05%), cu o minoritate de romi (1,04%). Pentru 3,74
Plopeni () [Corola-website/Science/297081_a_298410]
-
91,88%), cu o minoritate de romi (2,81%). Pentru 5,25% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,44%). Pentru 5,37% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Stație de cale ferată a Mocăniței. Gara Câmpeni este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba, elaborată de Ministerul Culturii si Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod: ). “Mocănița” circulă ocazional între Câmpeni și Abrud (curse turistice locale). Una
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
și la sud de Sibiu. Are în componența sa și satele Păscoaia, Călinești, Proieni, Golotreni și Valea lui Stan. Accesul la oraș se poate face prin ramificația DN7A (Brezoi-Voineasa-Petroșani) a drumului național 7 (Drumul european E81) sau pe calea ferată, stația aferentă purtând numele de Lotru. La origine este un sat de moșneni, care se ocupau cu creșterea vitelor, oilor, exploatarea și prelucrarea rudimentară a lemnului. La "Valea lui Stan" exista încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân o exploatare a
Brezoi () [Corola-website/Science/297098_a_298427]
-
operare. De asemenea mai există unitatea de confecții și mici unități de prelucrare primară a produselor animaliere—carne, lână, lapte, mici ateliere ce produc mobilier la comandă, brutării, secții de sifoane, unități de construcții civile, tâmplării metalice, secție drumuri cu stație bitum. Meșteșugurile tradiționale de la nivel comunal au dispărut de-a lungul timpului. În intravilan se află unitățile indstriale alimentare Romagribuz, fabrica de brânzeturi Zguras, unitatea Bachus, moara mălai și făină, brutăria. În satul Căldărăști sunt moara și brutăria Agromec și
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
proces poate fi descris ca niște stagnări și răciri ale aerului alunecat de pe înălțimile munților spre oraș. Sub influența acerstor stagnări și răciri , cele mai coborâte temperaturi depășesc minus 30 °C(-31,4 °C la 14. Ianuarie 1893), în timp ce la stația Parâng sitauată cu 900-1000m mai sus , cele mai coborâte temperaturi nu au depășit - 24 °C. Astfel gerurile sunt mai puternice în Petroșani decât pe înălțimile din jur, dar nu și mai lungi. Deși în Parâng se resimte o domolire a
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
să le și vândă revistelor de science-fiction. A absolvit Universitatea Columbia în 1939, însă abia în 1948 a revenit să susțină acolo și doctoratul, în biochimie. În această perioadă, a petrecut trei ani din Al doilea război mondial lucrând la Stația de experimente aeronavale a Portului Militar din Philadelphia. După ce războiul s-a încheiat, a fost recrutat în Armata Statelor Unite, servind timp de nouă luni înainte de a fi disponibilizat onorabil. În cursul scurtei sale cariere militare, s-a ridicat la gradul
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
a murit în Boston în 1990. Asimov a fost un claustrofil; adică se bucura de spațiile mici, închise. În primul său volum de autobiografie, își amintește o dorință din copilărie de a deține un stand propriu de reviste într-o stație a Metroului din New York, în care s-ar fi închis pentru a citi în timp ce asculta zgomotul trenurilor. Asimov se temea de zburat, făcând astfel doar două călătorii cu avionul în întreaga viață (odată în cursul muncii de la Stația experimentală aeronavală
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
într-o stație a Metroului din New York, în care s-ar fi închis pentru a citi în timp ce asculta zgomotul trenurilor. Asimov se temea de zburat, făcând astfel doar două călătorii cu avionul în întreaga viață (odată în cursul muncii de la Stația experimentală aeronavală din Philadelphia în timpul celui de-al doilea război mondial și o dată la întoarcerea acasă de la baza armată din Oahu, Hawaii în 1946). Rareori călătorea pe distanțe mari, în parte pentru că aversiunea sa pentru avioane făcea călătoriile la mare
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
marele ecran a fost finalizată în noiembrie 1999, dar lansarea ei a avut loc abia la 13 aprilie 2001. La realizarea acestui film au fost folosite imagini din Arhiva Televiziunii Române. Pe genericul de final sunt aduse mulțumiri Ministerului Transportului și Stației CFR București-Sud. Filmul "Război în bucătărie" a fost vizionat de 1.401 spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
adăugiri a schemei lui Ian Tattersall (2001), modificat de Sylvie Daoudal (2002) Notă Între acolade {...} se află text adăugat față de original Notă Cei 7 miliarde de oameni (2012) locuiesc pe Pământ, cu două sau trei excepții constând în echipajele de pe Stația Spațială Internațională sau alte misiuni spațiale. Între 1969 și 1974, până la două persoane au petrecut simultan perioade de timp pe Lună. Numărul persoanelor care au călătorit în spațiu este în creștere. Înainte de 1961 toți oamenii au fost reținuți pe Pământ
Om () [Corola-website/Science/297132_a_298461]
-
Belgrad, Nikola Tesla, care se conectează cu capitalele din Europa. Principalul sistem de transport public din Novi Sad este format din linii de autobuz. Există 21 de linii urbane și 29 linii de tramvai. Operatorul este JGSP Novi Sad, cu stația de autobuz principala la începutul "Bulevardului Libertății". În plus, există numeroase companii de taxi care deservesc orașul. Orașul a avut un sistem de tramvai, dar a fost demontat în 1958. Novi Sad are relații cu mai multe orașe înfrățite. Una
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
au avut loc în dimineața zilei, când zece rucsacuri încărcate cu TNT au explodat în patru trenuri din Madrid (Spania) în timp ce intrau și ieșeau pasageri din patru stații diferite. Exploziile au avut loc simultan, între 7:39 și 7:42 dimineața în stațiile Atocha (3 bombe), El Pozo del Tío Raimundo (2 bombe) și Santa Eugenia (1 bombă) și o a patra în calea Téllez spre Atocha (4
Atentatele din 11 martie 2004 de la Madrid () [Corola-website/Science/297142_a_298471]
-
loc în dimineața zilei, când zece rucsacuri încărcate cu TNT au explodat în patru trenuri din Madrid (Spania) în timp ce intrau și ieșeau pasageri din patru stații diferite. Exploziile au avut loc simultan, între 7:39 și 7:42 dimineața în stațiile Atocha (3 bombe), El Pozo del Tío Raimundo (2 bombe) și Santa Eugenia (1 bombă) și o a patra în calea Téllez spre Atocha (4 bombe). Forțele de securitate au găsit și alte trenuri încărcate cu explozibil, după cele declarate
Atentatele din 11 martie 2004 de la Madrid () [Corola-website/Science/297142_a_298471]
-
care devine al doilea cel mai puternic atac suferit de Europa în timpuri de pace, după atacul aerian (asupra unui avion Pan Am) din Lockerbie pe 21 decembrie 1988. Poliția a detonat mai multe bombe care aveau să explodeze în stații. Un total de 13 bombe au fost pregătite pentru atacul ce a avut loc cu trei zile înainte de alegerile generale. Patruzeci și unu de morți erau cetățeni străini, printre care cincisprezece proveneau din România, câte cinci din Ecuador și Peru
Atentatele din 11 martie 2004 de la Madrid () [Corola-website/Science/297142_a_298471]