66,268 matches
-
britanică, ceea ce a dus la creșterea efectivelor acestora la 35 de batalioane . Creșterea efectivelor a dus la înființarea unor noi baze de recrutare și antrenament în India. Unele dintre noile regimente formate au fost folosite la păstrarea ordinii și paza frontierelor în India. Un mare număr de gurkha au fost recrutați și pentru unitățile ne-gurkha, precum cele de parașutiști, geniști sau poliție militară. În timpul războiului, aproximativ 250.280 de soldați gurkha au luat parte activă la lupte, în apoape toate teatrele
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
ale acestei bătălii, regele Norvegiei l-ar fi abordat pe omologul său suedez în 1241 pentru tratative de pace, dar ar fi fost refuzat deocamdată. Alte cercetări recente au pus la îndoială importanță bătăliei, considerând-o o simplă ciocnire de frontieră exacerbată în scopuri politice, ceea ce ar explica și absența ei din izvoarele suedeze sau occidentale. Există și multe alte teorii. Unii istorici au sugerat că armata suedeză era deja sub comanda foarte tânărului Birger Jarl, cu opt ani înainte de a
Bătălia de pe Neva () [Corola-website/Science/322972_a_324301]
-
Crucea Saint-Louis pentru comportamentul său viteaz în armata de Condé.. După disoluția armatei Condé, după pacea de la Lunéville (februarie 1801), s-a căsătorit cu Charlotte de Rohan, nepoata cardinalului de Rohan și s-a refugiat la Ettenheim în Baden aproape de frontiera franceză. La începutul anului 1804, Napoleon Bonaparte, atunci Primul Consul al Franței a auzit o știre care părea să-l lege pe tânărul duce cu conspirația Cadoudal-Pichegru urmărită de către poliția franceză. Știrea era falsă însă Napoleon a dat ordine pentru
Louis-Antoine-Henri de Bourbon-Condé () [Corola-website/Science/323017_a_324346]
-
ca Horia Sima, Cantacuzino și Vasile Cristescu. Horia Sima, un lider din provincie (la vremea respectivă încă nu fusese racolat de Moruzov ca agent al Siguranței și va apare în evidențele Siguranței în 1939, fiind dat în consemn general la frontieră), a folosit momentul pentru a prelua conducerea. El a organizat un „Comandament de prigoană”. Sima a reușit să reorganizeze mișcarea, limitând numărul membrilor unui cuib la 5, și acordându-le o autonomie mai mare în declanșarea de acțiuni, astfel încât în
Alexandru Cantacuzino (legionar) () [Corola-website/Science/323909_a_325238]
-
partid, ministere, legații și ambasade. Putem constata așadar că grupul „Capotă-Dejeu” a avut un caracter nonviolent, deși după 1952 unii dintre membri erau înarmați. Din cauza insecurității, doctorul Capotă luase în calcul pentru primăvara anului 1958 și soluția trecerii ilegale a frontierei (în Austria într-un tren încărcat cu plante medicinale; în Italia cu un tren de conserve; într-un vagon cu cherestea din cele încărcate la depozitul de lângă Poieni). După aproximativ 11 ani de clandestinitate și o intensă activitate de urmărire
Iosif Capotă () [Corola-website/Science/319477_a_320806]
-
indigenă pentru că aici găsesc cele mai bune oportunități decât în zonele rurale din Mexic. Prezența mexicană la vecinii din nord începe cu anexarea jumătătâții de nord a teritoriului țării în 1847. Unii mexicani care au rămas de cealaltă parte a frontierei s-au întors în Mexic, însă alții au ramas acolo (aceasta s-a întamplat în special în Nuevo México și au conservat propria limbă și obiceiurile. Printre ei se numărau o mulțime de muncitori, care au mers să locuiască în
Demografia Mexicului () [Corola-website/Science/319486_a_320815]
-
amenințare poloneză s-a făcut tot timpul simțită, magnații dorindu-și să reintre în posesia moșiilor confiscate. Trecerea sub suzeranitatea rusă a făcut să apară un nou conflict, cel dintre autocrația țarilor și dorința de libertate a cazacilor. Aflat la frontiera de sud a statului căzăcesc, Hanatul Crimeii era interesat de comerțul cu sclavi răpiți din Ucraina și Rusia. Otomanii nu erau foarte interesați de această frontieră de nord a imperiului. Potențialii aliați ai ucrainenilor, suedezii erau prea departe, iar cazacii
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
nou conflict, cel dintre autocrația țarilor și dorința de libertate a cazacilor. Aflat la frontiera de sud a statului căzăcesc, Hanatul Crimeii era interesat de comerțul cu sclavi răpiți din Ucraina și Rusia. Otomanii nu erau foarte interesați de această frontieră de nord a imperiului. Potențialii aliați ai ucrainenilor, suedezii erau prea departe, iar cazacii de pe Don și calmîcii au preferat să nu se implice într-un conflict de partea ucrainenilor. Istoria acestei perioade este complexă și a fost influențată de
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
Nikola a declarat război Turciei; reputația sa militară a fost consolidată de campania militară ce a urmat și apoi de cea din 1877/1878, în care a capturat Nikšić, Bar și Ulcinj. Războiul a dus la o extindere considerabilă a frontierei Muntenegrului și la dobândirea unei porțiuni litorale la Marea Adriatică. El a justificat războiul ca fiind o răzbunare pentru Bătălia de la Kosovo Polje (1389). În 1876 a trimis următorul mesaj muntenegrenilor din Herțegovina: Independența Muntenegrului a fost recunoscută la Congresul de la
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
Război Mondial, linia a avut o importanță strategică mare, deoarece pe aici s-au derulat multe transporturi militare peste Munții Carpați, către Frontul de Est. În deceniile următoare, această cale ferată a cunoscut o istorie controversată din cauza revizuirii frecvente a frontierelor. În primul rând, la sfârșitul primului război mondial s-a destrămat statul austro-ungar. Linia ferată a fost împărțită în patru părți: porțiunea de vest de la Debrecen până la Nyírábrány a rămas Ungariei, porțiunea de la Carei la Halmeu a trecut pe teritoriul
Calea ferată Debrecen–Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/319885_a_321214]
-
Teresva și până la Câmpulung la Tisa din nou pe teritoriul României. Ca urmare a Primului arbitraj de la Viena din martie 1939, Ungaria a primit Ucraina Carpatică, teritoriu stăpânit până atunci de Cehoslovacia. Astfel, linia ferată a intersectat de trei ori frontiera ungaro-română. În 1940, prin Al doilea arbitraj de la Viena (cunoscut ca Dictatul de la Viena), România a trebuit să cedeze Ungariei între altele regiunea Satu Mare și partea de sud a Maramureșului (partea de nord a Maramureșului fusese stăpânită anterior de Cehoslovacia
Calea ferată Debrecen–Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/319885_a_321214]
-
statului Ucraina și este exploatată de compania feroviară ucraineană de stat Ukrzaliznîția. este cu linie simplă și neelectrificată. Pe tronsonul ungar de la Debrecen către Nyírábrány circulă zilnic în fiecare direcție aproximativ zece ani trenuri de călători, trei dintre acestea traversând frontiera cu România. Tronsoanele românești de la Carei către Satu Mare și de la Satu Mare spre Halmeu sunt străbătute zilnic în fiecare direcție de 7-10 trenuri de călători (în principal de navetiști). Pe de altă parte, în prezent (2009), nu circulă trenuri de călători
Calea ferată Debrecen–Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/319885_a_321214]
-
în ), Sfântu Gheorghe (în ) și Miercurea Ciuc (în ) - nu au mai avut legături cu cele din nordul Transilvaniei și din restul Ungariei. Deoarece au existat conflicte frecvente între compania feroviară maghiară (MÁV) și cea română (CFR) la punctele de trecere a frontierei de cale ferată, guvernul ungar a decis să închidă legăturile rupte ale rețelei feroviare din estul Transilvaniei. Între anii 1941-1942 a fost construită o cale ferată de 47 km lungime între localitățile Sărățel (în ) și Deda (în ). Sărățel se afla
Calea ferată Deda–Sărățel () [Corola-website/Science/319882_a_321211]
-
în ), care a fost deschisă traficului în anul 1913. Prin Tratatul de la Trianon încheiat la sfârșitul primului război mondial, partea de sud a comitatului Maramureș a devenit parte componentă a României, în timp ce partea de nord a ajuns pe teritoriul Cehoslovaciei. Frontiera a fost astfel trasată, încât traseul feroviar Valea Vișeului-Borșa s-a aflat în întregime pe teritoriul României. Acesta a fost preluat de compania feroviară română de stat CFR. Ca urmare a stabilirii acestor noi granițe, calea ferată Valea Vișeului-Borșa și
Calea ferată Valea Vișeului–Borșa () [Corola-website/Science/319896_a_321225]
-
s-a destrămat. Prin Tratatul de la Trianon încheiat la sfârșitul primului război mondial, Comitatul Maramureș a fost divizat între România și Cehoslovacia; partea de sud a devenit parte componentă a României, în timp ce partea de nord a ajuns pe teritoriul Cehoslovaciei. Frontiera a fost astfel trasată, încât Calea ferată Satu Mare-Sighetu Marmației s-a aflat în întregime pe teritoriul României. Ca urmare a stabilirii acestor noi granițe, căile ferate din partea românească a Maramureșului nu au mai avut nici o legătură cu restul rețelei
Calea ferată Salva–Vișeu de Jos () [Corola-website/Science/319905_a_321234]
-
feroviară MÁV. În Primul Război Mondial, linia de cale ferată a dobândit o importanță strategică în zona de luptă între trupele austro-ungare și cele rusești. În deceniile următoare, această cale ferată a cunoscut o istorie controversată din cauza revizuirii frecvente a frontierelor. În primul rând, la sfârșitul Primului Război Mondial s-a destrămat statul austro-ungar. Linia a fost împărțit în trei părți: În 1928 s-a încheiat un acord între Polonia, Cehoslovacia și România cu privire la modul de folosire a acestei linii. Ca urmare a
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
șine cu ecartament normal, cât și de cele care circulă pe șine cu ecartament lat. La începutul anilor 1990, CFR-ul a construit căi ferate cu patru șine și pe tronsonul Câmpulung la Tisa-Sighetu Marmației. Ambele puncte de trecere a frontierei sunt echipate numai cu șine cu ecartament lat. După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, partea de nord a traseului a fost preluată de compania feroviară ucraineană de stat Ukrzaliznîția de la fosta companie feroviară sovietică. este cu linie simplă și neelectrificată
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
continuă drumul până la Liov. Daunele produse de inundațiile care au avut loc începând din 2007 pe valea Tisei, la sud de Rahău, au dus la întreruperea circulației trenurilor. În prezent (2009), este programată o redeschidere în curând a traficului de frontieră, dar aceasta nu a avut loc până acum din cauza divergențelor politice între România și Ucraina.
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
o grevă a foamei de 7 luni împotriva cenzurii Internetului în Cuba. A întrerupt-o în toamna anului 2006 din cauza unor probleme serioase de sănătate. A atras atenția lumii asupra sa și a primit un premiu din partea organizației Reporteri fără frontiere în 2006. O altă distincție pe care a primit-o este „Premiul pentru drepturile omului” pe 2006 al orașului Weimar, Germania. În 26 februarie 2010 a declarat din nou greva foamei ca protest împotriva morții disidentului cubanez Orlando Zapata Tamayo
Guillermo Fariñas () [Corola-website/Science/319933_a_321262]
-
Dunării. Conferința însă a decis linia de demarcație care s-a păstrat până astăzi, cu excepția unei rectificări care a avut loc în 1923. La 24 noiembrie 1923, România și Regatul Sârb au încheiat la Belgrad un protocol pentru rectificare de frontieră. România a cedat Iugoslaviei satele Meda (Međa, Párdány), Modoș (Jaša Tomic), Șurian (Šurjan), Căptălan (Busenje), Crivobara (Markovićevo) și Gaiu Mare (Veliki Gaj, Nagy Gaj), în timp ce Regatul Iugoslaviei a cedat României satele Beba Veche (Stara Beba, Óbéba), Cherestur (Krstur, Pusztakeresztúr), Ciortea
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
apoi Veličná și începând de la sfârșitul secolului al XVII-lea Dolný Kubín. La sfârșitul Primului Război Mondial, teritoriul său a devenit parte componentă a noului stat Cehoslovacia, aceste modificări de granițe fiind recunoscute prin Tratatul de la Trianon (1920). După o dispută de frontieră (vezi articolul despre conflictele de frontieră între Polonia și Cehoslovacia), mai multe sate din nord-estul fostului comitat au făcut rezultatul unor schimburi între Polonia și Cehoslovacia. În timpul celui de-al doilea război mondial, când Cehoslovacia a fost temporar divizată, regiunea
Comitatul Árva () [Corola-website/Science/319993_a_321322]
-
secolului al XVII-lea Dolný Kubín. La sfârșitul Primului Război Mondial, teritoriul său a devenit parte componentă a noului stat Cehoslovacia, aceste modificări de granițe fiind recunoscute prin Tratatul de la Trianon (1920). După o dispută de frontieră (vezi articolul despre conflictele de frontieră între Polonia și Cehoslovacia), mai multe sate din nord-estul fostului comitat au făcut rezultatul unor schimburi între Polonia și Cehoslovacia. În timpul celui de-al doilea război mondial, când Cehoslovacia a fost temporar divizată, regiunea Orava a făcut parte din Slovacia
Comitatul Árva () [Corola-website/Science/319993_a_321322]
-
comună în raionul Chelmenți, regiunea Cernăuți, Ucraina, formată numai din satul de reședință. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 188 metri, în partea de sud-vest a raionului Chelmenți, pe valea râului Medveja, în apropiere de frontiera Ucrainei cu Republica Moldova. Aici funcționează punctul local rutier de trecere a frontierei Podvirivca - Lipcani, doar pentru cetățenii Republicii Moldova și Ucrainei care locuiesc permanent în raioanele administrative de frontieră. Localitatea Chișla-Zamjieva a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a
Chișla-Zamjieva, Chelmenți () [Corola-website/Science/315913_a_317242]
-
reședință. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 188 metri, în partea de sud-vest a raionului Chelmenți, pe valea râului Medveja, în apropiere de frontiera Ucrainei cu Republica Moldova. Aici funcționează punctul local rutier de trecere a frontierei Podvirivca - Lipcani, doar pentru cetățenii Republicii Moldova și Ucrainei care locuiesc permanent în raioanele administrative de frontieră. Localitatea Chișla-Zamjieva a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Câșla Jamjiului. Satul
Chișla-Zamjieva, Chelmenți () [Corola-website/Science/315913_a_317242]
-
de sud-vest a raionului Chelmenți, pe valea râului Medveja, în apropiere de frontiera Ucrainei cu Republica Moldova. Aici funcționează punctul local rutier de trecere a frontierei Podvirivca - Lipcani, doar pentru cetățenii Republicii Moldova și Ucrainei care locuiesc permanent în raioanele administrative de frontieră. Localitatea Chișla-Zamjieva a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Câșla Jamjiului. Satul este amintit pentru prima dată la data de 17 iunie 1429. Denumirea localității își are originea
Chișla-Zamjieva, Chelmenți () [Corola-website/Science/315913_a_317242]