64,642 matches
-
Shimon sau Simon Ben Kosiba (în arameica și Shimon ) a fost un conducător evreu, cunoscut mai ales pentru Revoltă lui Bar Kohba, mișcare insurgenta din anul 132, punct culminant în Războaiele evreilor împotriva ocupației Imperiului Român. Revoltă fiind temporar victorioasa, a pus bazele unei noi entități statale independente evreiești, pe care a condus-o cu titlul de "Năśī’" (conducătorul: נָשִׂיא). Statul răsculaților israeliți a avut o scurtă durată, căci în
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
sovietici, astfel că s-a mutat în Austria, lângă granița cu Liechtenstein. A încercat să treacă frontiera, dar nici Liechtenstein, nici Elveția nu i-au emis viză de ieșire, așa că a rămas în Austria, unde a trăit în zona de ocupație americană. Mai târziu, mătușa maternă a lui Vladimir, Infanta Beatrice de Orléans-Borbon, i-a asigurat viză spaniolă, astfel că s-a mutat la Sanlúcar de Barrameda, în Andaluzia. După război a locut în principal la Madrid, făcând vizite frecvente la
Vladimir Kirillovici, Mare Duce al Rusiei () [Corola-website/Science/320049_a_321378]
-
eventual, o confederație de state arabe. La 16 mai 1916 s-a ajuns la o înțelegere secretă trasată în linii mari de către reprezentanții Marii Britanii, Sir Mark Sykes, și Franței, François Georges-Picot. Acordul Sykes-Picot a împărțit Imperiul Otoman în zone de ocupație bazate pe interesele geo-politice franceze și britanice și a făcut abstracție de componența etnică, etosul și aspirațiile naționale și religioase ale locuitorilor. După 1918, cu excepția Turciei, care și-a păstrat Anatolia, Antalia, Rumelia (Sudul Balcanilor), strâmtorile Bosfor și Dardanele, jumătate
Acordul Sykes–Picot () [Corola-website/Science/320081_a_321410]
-
viitori președinți ai Lituaniei, Antanas Smetona și Aleksandras Stulginskis. Jonas Basanavičius, președintele Consiliului Lituaniei, și-a reluat activitatea academică, cercetând cultura și folclorul lituanian. Cinci semnatari au murit înainte de începutul celui de al Doilea Război Mondial; trei au murit în timpul ocupației naziste. Cei care au supraviețuit până atunci și nu au emigrat în țările occidentale au devenit deținuți politici după ocuparea Lituaniei de către Uniunea Sovietică. Aleksandras Stulginskis și Petras Klimas au fost deportați în Siberia de autoritățile sovietice, dar au supraviețuit
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
Antlașması) dintre Imperiul Otoman și Aliații din Primul Război Mondial, ceea ce a dus la încetarea ostilităților pe frontul din Orientul Mijlociu al Primului Război Mondial. Tratatul asigura Aliaților controlul asupra forturilor care controlau strâmtorile Bosfor și Dardanele. De asemenea, Aliații primeau dreptul de ocupație „în caz de dezordine” a oricărui teritoriu turc. Somerset Arthur Gough-Calthorpe, cel care a semnat tratatul din partea britanică, a declarat că Antanta nu dorește să distrugă statul otoman și nu dorește ocuparea militară a acestuia, dar se simte îndreptățită să
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
asigure securitatea prin ocuparea Istanbulului. În ciuda declarațiilor oficiale, desființarea statului otoman și împărțirea lui între puterile învingătoare a fost obiectivul Aliaților încă de la începutul războiului . Pe 12 noiembrie 1918, o brigadă franceză a intrat în capitala otomană și a început Ocupația Istanbulului și a regiunii imediat învecinate. A doua zi, a urmat o debarcare a militarilor aliați de pe vasele de război britanice, franceze, italiene și elene. Ocuparea Istanbulului a fost urmată de mai multe alte acte asemănătoare. Pe 14 noiembrie, trupele
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Campania grecilor în Anatolia apuseană a început pe 15 mai 1919, după o debarcare la Smyrna. Această zi a fost marcată pentru turci de „primul glonț” tras de Hasan Tahsin împotriva purtătorului drapelului elen, care mărșăluia în fruntea trupelor de ocupație, de asasinarea colonelului Albay Fethi Bey, care refuzase să strige „Zito Venizelos” și de uciderea soldaților neînarmați din cazarma orașului, plus a aproximativ 300 - 400 de civili. Trupele grecești și-au continuat deplasare în peninsula Karaburun. O altă țintă a
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
ca reacție la politicile Aliaților. Obiectivul Karakol Cemiyeti era lupta împotriva pretențiilor Aliaților prin rezistență activă și pasivă. Numeroase oficialități otomane au participat la eforturile pentru protejarea mișcării de independență care se dezvolta în întreaga Anatolie de ochii autorităților de ocupație. De exemplu, stocurile de muniție care fuseseră inițial rechiziționate de autoritățile militare aliate, au fost furate din depozite și transportate în secret din Istanbul spre locații din Anatolia Centrală, însoțite de ofițeri hotărâți să lupte împotriva partiționării teritoriului otoman. Generalul
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
poate presupune că aceste numiri urmăreau în mod intenționat sprijinirea mișcării de rezistență, dar și că sultanul a încercat în acest fel să-i îndepărteze de Constantinopole pe cei care i-ar fi putut contesta autoritatea, ceea ce favoriza autoritățile de ocupație. Părerea care a câștigat cei mai mulți aderenți este aceea că decizia sultanului a fost determinată de dorința de a-i îndepărta pe ofițerii cei mai stimați în armata de capitala imperiului. Există martori care afirmă că sultanul ar fi afirmat că
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
propriilor obiective. În timp ce parlamentarii eleni din Parlamentul Otoman au blocat orice inițiativă, cei mai mulți dintre supușii greci ai sultanului au boicotat alegerile parlamentare. După alegeri, s-a format un nou parlament al Imperiului Otoman, care a trebuit să funcționeze în condițiile ocupației străine. Ali Riza Pașa s-a grăbit crezând că noul parlament îi va aduce legitimitatea. Clădirea în care funcționa Parlamentul se afla într-un oraș aflat sub ocupația militară a britanicilor. Orice decizie a legislativului trebuia să fie validată și
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
nou parlament al Imperiului Otoman, care a trebuit să funcționeze în condițiile ocupației străine. Ali Riza Pașa s-a grăbit crezând că noul parlament îi va aduce legitimitatea. Clădirea în care funcționa Parlamentul se afla într-un oraș aflat sub ocupația militară a britanicilor. Orice decizie a legislativului trebuia să fie validată și de comandantul militar britanic al capitalei. Libertatea de mișcare a noului guvern a fost puternic limitată. În scurtă vreme a fost clar pentru deputați că misiunea lor era
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
de asemenea apel la lumea islamică să-l sprijine, în condițiile în care el și sprijinitorii săi continuau lupta în numele sultanului, care era de asemenea și calif. Principalul obiectiv al naționaliștilor ar fi fost, în aceste condiții, eliberarea califatului de sub ocupația Aliaților. Naționaliștii au plănuit în această fază a luptei organizarea unui nou executiv și a unui legislativ reprezentativ cu sediile în Ankara și pentru atingerea acestui scop au cerut sultanului să recunoască noile organe ale puterii. Numeroși sprijinitori ai lui
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
numindu-l pe Mustafa Kemal președinte al Marii Adunări Naționale și pe Ismet Inonü șef al Marelui Stat Major. Pentru toată lumea a devenit evident că noul regim era gata să se ridice la luptă nu numai împotriva trupelor străine de ocupație, dar și împotriva Sultanului și guvernului său. Pe teritoriul Anatoliei erau prezente numeroase forțe militare ostile naționaliștilor: batalioanele britanice, cerchezii lui Ahmet Anzavur sau trupele loiale sultanului. Forțele sultanului erau reprezentate în regiune de aproximativ 4.000 de soldați ai
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
de la Londra a oferit Antantei șansa să modifice unele dintre politicile sale. Participanții la conferință au primit în octombrie un raport la amiralului Mark Lambert Bristol. El organizase o comisie pentru analizarea situației create de crimele petrecute împotriva turcilor în timpul [[Ocupația Izmirului|ocupației Izmirului]] și a regiunii înconjurătoare. Comisia a tras concluzia că, dacă regiunea nu ar urma să fie anexată de Grecia, forțele armate ale acesteia nu ar trebui să fie singura forță de ocupație din zonă. Admiralul Bristol nu
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
a oferit Antantei șansa să modifice unele dintre politicile sale. Participanții la conferință au primit în octombrie un raport la amiralului Mark Lambert Bristol. El organizase o comisie pentru analizarea situației create de crimele petrecute împotriva turcilor în timpul [[Ocupația Izmirului|ocupației Izmirului]] și a regiunii înconjurătoare. Comisia a tras concluzia că, dacă regiunea nu ar urma să fie anexată de Grecia, forțele armate ale acesteia nu ar trebui să fie singura forță de ocupație din zonă. Admiralul Bristol nu a găsit
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
crimele petrecute împotriva turcilor în timpul [[Ocupația Izmirului|ocupației Izmirului]] și a regiunii înconjurătoare. Comisia a tras concluzia că, dacă regiunea nu ar urma să fie anexată de Grecia, forțele armate ale acesteia nu ar trebui să fie singura forță de ocupație din zonă. Admiralul Bristol nu a găsit explicația potrivită pe care să o prezinte președintelui SUA, [[Woodrow Wilson]], care insista pe „respectarea naționalităților”, prevăzută în politica „[[Cele paisprezece puncte|celor 14 puncte]]”. Poziția premierului britanic [[David Lloyd George]] nu a
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Mehmed al VI-lea: Rıza Tevfik, marele vizir Damat Ferid Pașa, ambasadorul Hadi Pașa și ministrul educației Reșid Halis. Tratatul nu a fost trimis pentru ratificare Parlamentului otoman, care a fost dizolvat de trupele britanice pe 10 august 1920, în timpul ocupației Constantinopolului. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de otomani La semnarea tratatului de pace nu au participat Statele Unite ale Americii și Rusia. Rusia a fost exclusă datorită semnării Tratatului de la Brest-Litovsk din 1918. În cadrul Tratatului de la Sèvres, la insistențele marelui
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
primit controlul asupra Siriei și a regiunii învecinate din sud-estul Anatoliei, inclusiv Antep, Urfa și Mardin. Cilicia, inclusiv Adana, Diyarbakır și o regiunea întinsă din Anatolia central-răsăriteană până în apropiere de Sivas și Tokat au fost declarate zonă de influență franceză. Ocupația Izmirului a fost evenimentul de început al administrației elene în regiune, începută pe 21 mai 1919. Acestui eveniment i-a urmat proclamarea protectoratului pe 30 iulie 1922. Tratatul stabilea transferul „exercițiuui drepturilor ei suverane unui parlament local”, dar lăsa regiunea
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
anului, datorită ordinelor primite din partea feldmareșalului August von Mackensen două divizii bulgare au forțat Dunărea și, împreună cu aliații săi ajung la București. Bulgarii ajung în curând în Delta Dunarii, unde au învins trupe ruso-române. Prin urmare toate Dobrogea ajunge sub ocupație bulgară. Dar în fața lor, în nord, se afla o linie de apărare puternică. La începutul anului are loc o revoltă lângă râul Morava, provocată de informații militare sârbe împotriva guvernului bulgar, dar este suprimată repede. În Macedonia, nici o schimbare semnificativă
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
pe poezia germană din Banat. În 1943 Hollinger a fost chemat să-și satisfacă serviciul militar în armata română, unde a fost folosit ca traducător și interpret. După război a fost „pus pe linie moartă”, fiind obligat să aibă diverse ocupații mărunte pentru a câștiga banii necesari întreținerii familiei. Puține din scrierile sale au fost publicate atunci, majoritatea lucrărilor fiind „de sertar”. În perioada 1945-1948 a lucrat ca muncitor. La recomandarea prof. dr. Ilie Murgulescu, rector al Institutului Politehnic din Timișoara
Rudolf Hollinger () [Corola-website/Science/320214_a_321543]
-
în memoriile sale: Există mai multe versiuni ale Declarației de Independență, funcție de editori, între ele existând mici diferențe. Declarația de independență prevedea printre altele: Armata Revoluționară Ucraineană, formată pe teritoriile ucrainene, urma să continue lupta alături de armata aliată germană împotriva ocupației ruse, având ca obiectiv unirea statului și o nouă ordine în întreaga lume. Declarația de Independență era semnată de Stepan Bandera. După proclamarea independenței Ucrainei, a fost anunțat noul guvern. Executivul a inclus politicieni din diferite partide, cu ideologii foarte
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]
-
Germania și aceste țări vecine. Pentru a justifica remilitarizarea — ceea ce constituia, de asemenea, și o încălcare a Pactului de la Locarno din 1925 — un referendum ulterior a fost organizat în grabă de Hitler pentru 29 martie, ""cerând populației germane" atât ratificarea ocupației Renaniei de către armata germană cât și aprobare unei liste a unui partid unic, compuse exclusiv din candidați naziști pentru locurile din noul Reichstag. Hindenburg și dirijabilul Graf Zeppelin au fost desemnate de către guvern drept elemente cheie pentru acest proces. Ca
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
punctele cele mai important al activității OUN-B a fost infiltrarea membrilor și simpatizanților organizației în rândurile poliției locale. OUN-B a reușit să preia controlul asupra academiei locale de poliție din Rivne. Obiectivul de perspectivă îl reprezenta răsturnarea autorităților germane de ocupație. Sprijinitorii lui Bandera din poliția locală au fost implicați în exterminarea civililor evrei și în „curățarea” ghetourilor evreiești. Prin aceste acțiuni, oamenii OUN-B au câștigat încrederea germanilor și au contribuit la dotarea ilegală a organizațiilor clandestine cu arme și muniție
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
1682, Louis a fost exilat în Normandia. Cu scopul de a calma lucrurile dintre tată și fiu, mătușa lui, Elizabeth Charlotte, Prințesă Palatină i-a sugerat regelui ca Louis să fie trimis ca soldat în Flandra, care era atunci sub ocupație franceză. Regele a fost de acord cu sugestia și fiul său a fost trimis la Asediul de Courtray. Acolo, Louis s-a îmbolnăvit. În ciuda bolii sale, Louis își dorea cu disperare să recâștige dragostea tatălui său și a continuat să
Louis, Conte de Vermandois () [Corola-website/Science/321036_a_322365]
-
protest către amiralii europeni, scrisoare semnată de toate căpeteniile rebelilor din Akrotiri. Venizelos afirma că grecii își vor lupta până când ultimul om va fi ucis de proiectilele trase de vasele de război europene, încercând în acest fel să lupte împotriva ocupației turcilor. Scrisoarea a ajuns „întâmplător” în mâinile corespondenților de război a unor ziare europene. Această scrisoare a produs reacții profunde în rândul opiniei publice din Grecia, dar și din Europa, unde situația creștinilor care luptau pentru libertate și erau bombardați
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]