70,637 matches
-
modalitatea practicilor; or, modul de a îndeplini practicile și modul de a vorbi despre ele, înțelese ca mod particular de a fi sau de a face, fac adesea toată diferența [...]. În plus, un chestionar constrânge la o serie de riscuri constând în a sprijini explorarea unui întreg domeniu (de exempu, muzica, filmul, bucătăria, îmbrăcămintea) pe două sau trei întrebări (uneori pe una singură)". Pierre Bourdieu, 1979, Anexa 1 (despre metodă) pp. 587-605. "Cea mai elementară sondare a sondării sociologice ne arată
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
observația participantă. Este puțin dezvoltată. Unii sociologi tind totuși să descrie "din interior" dragostea de artă și de pasiuni. Hennion este unul dintre puținii sociologi care au încercat această imersiune. Iată programul său: "Metoda utilizată pentru a efectua auto-sociologia muzicii constă în a analiza în detaliu munca mediatorilor ei, pornind de la observația etnologică a locurilor și momentelor decisive. Vom urca pe scenă, vom merge la concert, vom asculta discuri sau radioul, pentru a compara dispozitivele de punere în relație a muzicii
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
alții se limitează la identificarea practicanților). Explicarea Factorii explicativi Metoda explicativă trimite în primul rând la crezul sociologiei lui Durkheim, și anume: Un fapt social nu poate fi explicat decât printr-un alt fapt social" (1988, p. 237). Aici, asta constă în a lega în mod cauzal (pe cale deterministă sau probabilistă) colectivele (grupuri sociale, genuri, generații...) de sistemele de practici observate. Economia culturii este, fără îndoială, cea mai atrasă de această abordare factorială (cf. Farchy, 1999; Benhamou, 1996). Principalii factori explicativi
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a "practicilor la domiciliu", care se individualizează și se privatizează, în detrimentul spectacolelor pe viu și al sociabilității (Donnat, 1994 și 1998, și Farchy, 1999, p. 97, care vorbește de cultura "de apartament"). Vizitarea muzeelor Dificultatea dar și interesul abordării statistice constă în ierarhizarea factorilor, unii fiind mai predictivi decât alții (cum este votul, determinat în Franța, în mare parte, de religie). Fiecărui tip de practică îi corespunde o repartizare diferită a variabilelor care nu ajung la același nivel. Dacă alegem să
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Frédéric Vandenberghe, La Sociologie de Georg Simmel, La Découverte, Paris, 2001, p. 31). "Moda este un produs al scindării cu caracter de clasă și se comportă ca o serie de alte creații, înainte de toate ca onoarea, a cărei dublă funcțiune constă în a include în sine un cerc separându-l totodată de altele. [...] Dacă formele sociale, îmbrăcămintea, evaluările estetice, întregul stil în care omul se exprimă sunt înțelese în continuă schimbare datorită modei, atunci moda, adică noua modă, se adresează prin
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
modurile lor de reproducere. Procesul depinde strâns de tehnica de reproducere și îndeosebi de înregistrare [...]. Tehnicilor de reproducere masivă par să le fie asociate tehnici de distrugere [...]. Cinematograful interzice contemplarea." Walter Benjamin, 1991, pp. 166, 169 și 171. "Industria culturală constă în repetiție [...]. Industria culturală rămâne o industrie a divertismentului, ireconciliabilă cu arta. Amuzamentul este prelungirea muncii. Spectatorul nu mai vrea să gândească el însuși [...]. El nu mai poate lua parte la progresul rațiunii [...]. Daffy Duck își primește porția de lovituri
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
un etern consumator." Theodor Adorno și Max Horkheimer, "La production industrielle des biens culturels. Raison et mystification des masses", în La Dialectique de la raison, Gallimard, Paris, 1974 (ed. I germană, 1947), pp. 145-146 și 150. "Raportul față de artă n-a constat în asimilarea obiectului artistic; din contra, contemplatorul este cel care se identifică cu el. [...] În sfârșit, într-o societate unde arta nu-și mai are locul și a cărei reacție la artă este în întregime perturbată, ea se scindează în
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pp. 22-25. Psihologul René Passeron subliniază analogia între postura artistului și cea a Dumnezeului Creator: omul artist știe că însuși creatul este condiția creației sale. Și, prin definiție, creatul nu poate fi cunoscut dinainte. Iminența, chiar urgența muncii creatoare ar consta în asta: mulți pictori nu știu dinainte ce le va ieși din mâini, ce "se" va picta pe pânză, dar au întotdeauna nevoie, pentru a crea, de acest sentiment inițial de tabula rasa (Passeron, L'Œuvre picturale et ses fonctions
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
munca de creație este, în sensul propriu al termenului, eficace. Și, pentru a-și menține rangul, la rândul lor, profetul și preotul împrumută din postura artistului formulele "secrete" și practicile "sacre", dătătoare de sens și creatoare de forme. "Meseria" lor constă în a se adresa publicului, chemân-du-l să intre în sfera artei și a emoției artistice, nu pentru a-și încorpora lucrul și a se bucura de el, ci pentru a dispărea în el. Evoluția statutului economic al creatorilor • Autonomizarea artistului
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
tensiune cu cei dintâi, dansatorii din companii tind să introducă invenția unui stil propriu în munca interpretativă impusă (Dominique Bagouet). • Intermediarii culturali Virtuozitatea interpretării este difuzată prin puterea medierii care se operează între operă și publicuri. Și aici, acțiunea intermediarilor constă în a crea diverse prezentări și perspective asupra operei, cu ajutorul unor puneri în scenă originale, capabile să-i consacre pe inițiatorii lor drept cvasicreatori: comisarul de expoziție se folosește de faima artiștilor și devine el însuși artist (Yves Michaud, 1989
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
învățământul a transformat condițiile sociale ale vieții artistice, fără să rezolve problemele ultime ale artei și originii formelor culturale și fără să fie în măsură să se pronunțe asupra calităților estetice ale operelor. Instituționalizarea școlilor de artă Primele schimbări au constat în trecerea de la un organ de recunoaștere socială ca "pictor al regelui" la un organ de formare (1648). Cursurile de desen sunt completate cu unele de anatomie, de perspectivă și de istoria antichităților. Procesul de instituționalizare și de rutinizare conduce
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
să contracteze și să negocieze cu parteneri publici și privați. El nu-și mai impune de sus orientările (Moulinier, 1999; Consiliul de Stat, 1999). De aceea, majoritatea colectivităților au stabilit acorduri cu ministerul tutelar în regiune. Avantajul diversificării acestor operațiuni constă în proporționarea obligației de finanțare încrucișată cu promovarea unei culturi și a unei arte "de calitate" (controlate indirect de stat și de consilierii săi din Direcțiile Regionale pentru Acțiune Culturală DRAC). Astfel, colectivitățile au semnat convenții de dezvoltare cu Direcțiile
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ale căror vehiculare și aplicare le permite cultura? Căci valorile, scopurile și preferințele politicului condiționează integrarea într-un ansamblu combinând trei aplicații și trei orientări: formarea legăturii sociale, egalitatea redistributivă, unanimitatea reconciliatoare. • Universalismul cultural: principiul general Fundamentul general al valorilor constă în primul rând în afirmarea "universalismului cultural", a cărui proprietate este aceea de a masca seria de opoziții produse de limbaj și transpuse în practici: inegalități/diferențe; cultură de elită/cultură de masă; cultură dominantă/cultură populară; cultură burgheză/cultură
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ea se reclamă oficial, prin laicitate, de la acest universalism, reînnoind totodată, de fapt, anumite inegalități. Politizarea culturii înseamnă, apoi, postularea unei ideologii a "dezinteresului cultural" ca ferment al consensului social. Ideologia dezinteresării consolidează postura universalistă. Ea este o "credință" care constă, în schimb, în a nega existența ambivalențelor sau a opozițiilor precedente. Dacă, într-adevăr, cultura generează un consens, cum ar putea fi ea traversată de clivaje diferențiatoare și sursă de inegalități? "A cultiva sau a se cultiva, acesta poate fi
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Octobre (1999) se întreabă dacă meseria de conservator este sau nu o meserie de expert, dacă este îndeplinită mai mult în retorica lui "a face" decât în cea a lui "a spune". Oricum ar fi, conservarea și restaurarea par să constea în recalificarea bunurilor protejate. Tot cu aceste ocazii, bunurilor le poate fi atribuită o altă finalitate. În definitiv, prin cele două forme, înscrierea în excepționalitate și conservarea stării bunurilor culturale, statul, care deține monopolul, acționează asupra timpului, a spațiului și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
bunuri este, în schimb, privilegiat. "Artiștii" fac de mult timp obiectul unei atenții sociologice susținute în cadrul unei sociologii a profesiilor culturale (Moulin, 1967 și 1992; Moulin, Pasquier și Passeron, 1986; Menger, 1989 și 1997; Paradeise, 1997). Una dintre problemele ridicate constă în identificarea lor, în vederea enumerării (Moulin, 1992). Din ce moment este cineva "artist"? Criteriile potențiale sunt multiple: autodefinirea (este metoda folosită de INSEE, care-i întreabă pe indivizi: "Ce profesie aveți?"), înscrierea în sindicatul artiștilor (care presupune o sumă minimă
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ale acțiunii, ele obiectivează și transportă valoarea indivizilor la instituțiile unde sunt schimbate. Am putea vorbi de "transport de valoare". O demonstrează pe deplin câteva exemple: originea, pedigriul tablourilor le dă valoarea. Pe piețele de artă, cercetările din studiile evaluatorilor constau în refacerea istoriei bunurilor: "Doar un mic număr de opere posedă o istorie, sub forma unei proveniențe notabile, a participării la expoziții sau a menționării în lucrările de specialitate (cataloage metodice etc.) [...]. Operele înzestrate cu un pedigri obțin, în general
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o piață care le cere, și nu țin în nici un fel de o esență (Moulin, 1967, p. 74). Această optică vizibil convenționalistă se prelungește până astăzi: "Strategiile de monopol sau oligopol puse în practică odată cu impresionismul pe piața artei contemporane constau în crearea artificială a unor condiții apropiate de cele care sunt date de la sine pe piața artei vechi". Raymonde Moulin, 1995, p. 209. Originea acestei idei provine, în parte, din reflecțiile foarte novatoare în acea epocă ale economistului Keynes (citat
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
la o luptă de interese și tehnici de maximizare a satisfacțiilor. Totuși, lupta și concurența nu sunt niciodată studiate ca atare. Actorii pot mima concurența (între țări, între stiluri, între epoci, între piață și stat), dar strategia cea mai rațională constă în a produce rețele de întrajutorare și acord, sprijine, în a stabili contracte, concilieri și înțelegeri. Raporturile între agenți sunt mai degrabă de cooperare decât de forță. • Concurență sau segmentare? Există mai degrabă segmentare decât concurență, evitare și specializare decât
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
casele), munca agricolă, sistemele de rudenie și ceea ce el numește deja schimburi de "bunuri simbolice": onoarea, economia provocărilor și ripostelor ("Le sens de l'honneur", 1960, în Bourdieu, 2000). Obiectivul pe care și l-a propus Bourdieu în această perioadă constă în a descrie "economia bunurilor simbolice": să arate că ea se fondează pe respingerea economiei (în sensul spiritului de calcul) și pe producerea unui capital de prestigiu. Schimbând un obiect, individul creează o obligație și beneficiază, la rândul său, de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
care face din judecată expresia socialului (Heinich, 1998). Cum poate fi înțeles "regimul de singularitate", constitutiv lumii artistice, dacă gustul, singularul sunt o iluzie? Heinich expune ceea ce trebuie să fie o postură de "ireducție" (preluând un termen al lui Latour), constând în refuzul "reducerii la general" a practicilor individuale. În plus, Bourdieu scrie că orice acțiune este interesată și animată de calcul: ea este "obiectiv economică" (1994, p. 209). Totuși, unul dintre secretele funcționării socialului în cele mai multe câmpuri de activitate (religios
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
obiectiv economică" (1994, p. 209). Totuși, unul dintre secretele funcționării socialului în cele mai multe câmpuri de activitate (religios, artă, familie, iubire, prietenie etc.) este de a masca față de alții (rea-credință) și/sau față de sine (refulare) acest spirit de calcul. Jocul social constă în a produce condițiile pentru necunoașterea acestei dimensiuni economice și a convinge că acțiunea se bazează pe adevărul angajării. Aceasta este întreaga diferență față de economism, pentru care calculul este conștient. Economiștilor ca Gary Becker, Bourdieu le taxează "intelectualismul", ca și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
operă are calități și o valoare când se realizează o unanimitate asupra criteriilor după care este judecată" (Becker, 1988, p. 150). Valoarea depinde așadar atât de activitatea colectivă, cât și de forța sau întinderea rețelei. Miza principală a dezbaterilor estetice constă, după Becker, în modificarea sau multiplicarea alianțelor (Latour și Callon, citați frecvent de el, dezvoltă aceeași concepție). Fiecare leagă relații cu ceilalți pentru a-și spori recunoașterea și a-și confirma identitatea într-o suită de probe mai mult sau
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dezbatere "Lumile" fagocitate? Interacționismul american este încă prea puțin vizibil în Franța, încât putem să ne întrebăm dacă el constituie cu adevărat o paradigmă autonomă, în aceeași măsură ca și precedentele două. Unul dintre motivele importante ale acestei discreții relative constă în efortul depus de autorii celorlalte paradigme pentru a-l asimila sau acapara, chiar trecând sub tăcere unele contribuții ale lui. • Lume = piață? Anumite fapte sunt indubitabile: Becker a fost introdus în rețelele editoriale și universitare ale sociologilor care susțin
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
este vorba de "lumile artei", de clasele sociale, de medii sociale sau de societate, aceste forțe influențează judecățile artistice, care nu pot fi obiective. Lumile artei sunt "puteri", estetica este o "iluzie"" (Boudon, pp. 251, 253). În spatele unui aparent individualism constând în observarea, descrierea și explicarea interacțiunilor individuale, teoriile lumilor sociale se bazează pe explicații holiste cu nimic mai prejos decât teoria câmpurilor. • Credințe sau valori? Această întrebare reia critica adresată în cor de Heinich (2001) și Hennion (1993) teoriei lumilor
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]