66,303 matches
-
Cântece interzise/ Cenzurat este o compilație lansată în data de 5 noiembrie 2007, împreună cu cotidianul "Jurnalul Național", ce reprezintă al 26-lea volum al seriei "Muzică de colecție". Compilația a fost editată de "Jurnalul Național", în colaborare cu Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa” și cu casele de discuri Electrecord și Intercont Music. Materialul conține 20 de piese românești de muzică rock și folk, în marea lor majoritate cenzurate (parțial sau total) de către
Muzică de colecție, Vol. 26 - Cântece interzise/Cenzurat () [Corola-website/Science/310028_a_311357]
-
rămâne toată viața marea pasiune a scriitorului; episodul întâlnirii este povestit amănunțit în "Memoriile unui nebun", unde tânăra doamnă se numește Marie; ea va deveni modelul lui Marie în "Educația sentimentală". "Memoriile unui nebun", roman terminat în 1838, este un jurnal al crizei sentimentale pe care o traversează un adolescent exaltat; este vizibilă influența "Confesiunilor" lui J. J. Rousseau, a "Confesiunii unui copil al secolului" a lui A. de Musset (apărută chiar în același an), iar ecourile ei se vor răsfrânge
Gustave Flaubert () [Corola-website/Science/310075_a_311404]
-
de acceptare a ultimatului sovietic și de executare a unei "„retrageri”" (s-a evitat folosirea cuvântului "„cedare”") din Basarabia și nordul Bucovinei a fost luată în Consiliul de Coroană din noaptea de 27 - 28 iunie 1940. După cum este consemnat în jurnalul regelui Carol al II-lea, rezultatul votului a fost următorul: Nu este clar dacă regele a participat sau nu la discuții, sau dacă a votat sau nu. Dintr-o populație de 3.776.000 de locuitori, (în conformitate cu rezultatele recensământul din
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
satirice în numeroase reviste din țară, printre care menționăm: "România literară", "Ziarul de Duminică", "Orizont", "Timpul", "Convorbiri literare", "Monitorul", "Opinia studențească", "Dacia literară", "Luceafărul", "Cronica" etc. Actualmente este redactor la revista "Convorbiri literare", unde coordonează paginile de proză, teatru și jurnal. A debutat ca scriitor în anul 1995, cu povestirea "Universitatea Matilda" în revista "Timpul". Este membru al Uniuniui Scriitorilor, filiala Iași.
Cătălin Mihuleac () [Corola-website/Science/309089_a_310418]
-
sud est al lacului Tanganyika (1873) și se îndreaptă spre Lacul Bangweulu, pe țărmul căruia se stinge din viață. El a murit în Zambia, iar inima sa a fost îngropată sub un arbore "mvula", aproape de locul morții, iar trupul și jurnalele sale de călătorie au fost transportate pe brațe mii de kilometri, din Zambia până în Anglia, de câțiva dintre oamenii săi credincioși, pentru a fi îngropate la Westminster Abbey. Campaniile desfășurate de el, combinate cu ineditul funeraliilor sale au contribuit decisiv
David Livingstone () [Corola-website/Science/309131_a_310460]
-
29 martie 1912) a fost un ofițer englez, explorator al Antarcticii, cunoscut și datorită faptului că a pierdut întrecerea cu Roald Amundsen de a ajunge primul la Polul Sud, pierzându-și viața la întoarcere împreună cu cei 4 membri ai expediției. Jurnalul cu "Mesajul către public" al lui , căpitan englez care plecase într-o expediție științifică în Antarctica la sfârșitul anului 1911, a fost găsit lângă cadavrul său de către o echipă de căutare britanică, la 12 noiembrie 1912 (la vreo 8 luni
Robert Falcon Scott () [Corola-website/Science/309132_a_310461]
-
18 ani se mută la New York unde ia lecții de balet la Nina Fonaroff și actorie la Charles Conrad. Ulterior ea studiază la "Estelle Harman Workshop" în Los Angeles. Debutul în arta cinematografică îl are în anul 1959 cu filmul "Jurnalul Anei Frank". În 1960 a fost nominalizată pentru premiul Golden Globe ca cea mai bună tânără speranță în actorie. Pentru filmul "The Prize" (1963), în care a jucat alături de Paul Newman și Elke Sommer a fost din nou nominalizată pentru
Diane Baker () [Corola-website/Science/309190_a_310519]
-
mai exact până în anul 1985 când la editura Minerva apare ediția a doua revăzută și adăugită de profesorul Alexandru Piru. Capitolele cele mai subiective sunt cele consacrate scriitorilor contemporani. Camil Petrescu, Mihail Sebastian sau Mircea Eliade s-au plâns în jurnalele lor intime sau în diferite recenzii de această subiectivitate excesivă, perfect conștienți că va dura mult timp până când statura lor va fi reconsiderată de urmași. De multe ori în cărțile care conțin analize ale operei unor mari scriitori interbelici influența
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
strigând: "Piei din ochii mei, creatură a iadului!". În aceeași clipă, monstrul s-a scufundat din nou în adâncuri. Din acea zi, în Scoția a înflorit credința în Dumnezeu și, totodată, în monstru. În 1827, Sir Walter Scott scria în jurnalul său despre o partidă de vânătoare a cărei țintă era "o uriașă vacă de mare". În 1880, scafandrul Duncan McDonalds declara că un monstru uriaș ar fi înotat în direcția sa. Însă Nessie își datorează faima soților Spicer, care, în
Monstrul din Loch Ness () [Corola-website/Science/310515_a_311844]
-
din umbră a Imperiului Habsburgic. Sofia era o conservatoare convinsă atât în politică cât și în viața de familie. Ea punea mare preț pe respectarea și păstrarea etichetei regale la curtea austriacă. Arhiducesa a păstrat pe tot parcursul vieții un jurnal detaliat în care făcea însemnări zilnice. Imediat după urcarea pe tron a fiului ei, Sofia începe să-i caute acestuia o soție. Ea își dorea pentru Franzi o prințesă de origine germană. Prin această alianță spera că va întări poziția
Prințesa Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/310546_a_311875]
-
zilei de 28 mai 1872, după o îndelungată suferință având întreaga familie alături. Ea a fost înmormântată în Cripta Capucinilor din Viena. Soțul ei îi va mai supraviețui șase ani. Moartea Sofiei a reprezentat după cum nota și contele Hübner în jurnalul său "o mare pierdere pentru familia imperială, pentru acei ce pun preț pe tradițiile de la curte înțelegând importanța lor"'
Prințesa Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/310546_a_311875]
-
Goebbels ca să pretindă că a fost cel care a înăbușit complotul, numai că a fost arestat. În săptămânile care au urmat, Gestapoul a arestat pe toți cei care au avut cea mai mică legătură cu complotul. Descoperirea unor scrisori și jurnale la domiciliile arestaților au dezvăluit existența tentativelor din 1938, 1939 și 1943, ceea ce a dus la un nou val de arestări. În conformitate cu noile legi Sippenhaft, toate rudele conspiratorilor au fost arestate. Numai câțiva complotiști au încercat să fugă sau au
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
fost executați . Nu toți cei arestați sau executați au avut vreo legătură cu complotul de la 20 iulie, dar Gestapoul s-a folosit de ocazie ca să scape de diferite persoane considerate incomode. La sfârșitul lunii aprilie 1945, când a fost descoperit jurnalul lui Canaris, au mai fost arestați alți opozanți ai regimului nazist. Execuțiile au continuat până în ultimele zile ale războiului.
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
cinci au fost răniți grav. Au murit: Cei răniți au fost: În săptămânile care au urmat, Gestapoul a arestat aproape pe oricine care ar fi avut o cât de mică legătură cu atentatul din 20 iulie. Descoperirea unor scrisori și jurnale ale ofițerilor implicați au dezvăluit poliției secrete și existența comploturilor din 1938, 1939 și 1943, ceea ce a dus la o nouă serie de arestări, inclusiv a lui Franz Halder, care a fost trimis într-un lagăr de concentrare. Himmler a
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
conturile cu diferiți indivizi incomozi. După 3 februarie 1945, când Roland Freisler a fost ucis într-un raid aerian american, nu s-au mai organizat procese, dar la sfârșitul lunii aprilie, când războiul se apropia de sfârșit, a fost găsit jurnalul lui Canaris și o nouă serie de persoane au fost implicate. Execuțiile complotiștilor nou descoperiți au continuat până în ultimele zile ale războiului. Primele procese au avut loc la Tribunalul Poporului la 7-8 august 1944. Hitler ordonase ca cei găsiți vinovați
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
expoziții la Koln, Paris și Londra. A fost inclus de către Zahu Pană în antologia "Poezii din închisori" care a apărut în anul 1982. Colaborează la revista "Ethos" și "Limite" cu recenzii și versuri. Scrie la Paris în perioada 1976 - 1989 "Jurnalul unui figurant" în limba franceză. Acest jurnal conține amintiri din călătoriile sale dinainte de război prin Paris, Munchen, Dresda, Viena, Berlin și Odesa. În acest jurnal povestește despre arestările sale, tratamentul și anchetările la care a fost supus în închisorile Aiud
George Tomaziu () [Corola-website/Science/310667_a_311996]
-
fost inclus de către Zahu Pană în antologia "Poezii din închisori" care a apărut în anul 1982. Colaborează la revista "Ethos" și "Limite" cu recenzii și versuri. Scrie la Paris în perioada 1976 - 1989 "Jurnalul unui figurant" în limba franceză. Acest jurnal conține amintiri din călătoriile sale dinainte de război prin Paris, Munchen, Dresda, Viena, Berlin și Odesa. În acest jurnal povestește despre arestările sale, tratamentul și anchetările la care a fost supus în închisorile Aiud și Jilava din Republica Populară Română. Pe lângă
George Tomaziu () [Corola-website/Science/310667_a_311996]
-
revista "Ethos" și "Limite" cu recenzii și versuri. Scrie la Paris în perioada 1976 - 1989 "Jurnalul unui figurant" în limba franceză. Acest jurnal conține amintiri din călătoriile sale dinainte de război prin Paris, Munchen, Dresda, Viena, Berlin și Odesa. În acest jurnal povestește despre arestările sale, tratamentul și anchetările la care a fost supus în închisorile Aiud și Jilava din Republica Populară Română. Pe lângă motivele legate de apartenența sa la rețele de spionaj britanice pe teritoriul României au existat voci care susțin
George Tomaziu () [Corola-website/Science/310667_a_311996]
-
păsările sălbatice, îi vedeai galopând”". „Ramunch” ar putea fi o transliterație a numelui „Român” reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor. Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de „român” cunoscute în mod cert sunt conținute în relatări, jurnale și rapoarte de călătorie redactate de umaniști renascentiști din secolul al XVI-lea care, fiind în majoritate trimiși ai Sfanțului Scaun, au călătorit în Țară Românească, Moldova și Transilvania. Astfel, Tranquillo Andronico notează în 1534, că românii („Valachi”) "„se numesc
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
loterie anexă, se organiza de „Regia Loteriei de Stat” în colaborare cu instituții de asistență publică ori culturale. Convenția dintre Regia Publică a Loteriei de Stat și Uniunea Fundațiilor Culturale Regale, pentru organizarea unei loterii anexe, a fost aprobată prin Jurnalul Consiliului de Miniștri din 31 august 1934 și avea o durată de 15 ani. Altă sursă de finanțare au fost primăriile, care erau abonate din oficiu la "Revista Fundațiilor Regale". În anul 1941, abonamentul pentru instituții și întreprinderi particulare era
Revista Fundațiilor Regale () [Corola-website/Science/310759_a_312088]
-
specială): Evadarea din carnavalul ororilor Tic, tac, ai murit! Prins în Bat Wing Hall Experimentele mortale ale dr. Eeek Noaptea în pădurile licantropilor Ferește-te de untul mov de alune! Sub vraja magicianului Blestemul sicriului înfiorător Cavalerul în armura urlătoare Jurnalul unei mumii nebune Adânc în jungla morții Bun venit în muzeul de ceară Urletul duhului malefic Creațiile înfiorătoare ale profesorului Shock Vă rugăm nu hrăniți vampirul Agentul secret bunica Micul magazin de benzi desenate al ororii Atacul dădacei fioroase Evadarea
Give Yourself Goosebumps () [Corola-website/Science/310809_a_312138]
-
care erau primite lăzile, aduse cu trenul, în care se găseau cărți de Michelet, Victor Hugo, Renan, Proudhon, Comte, Hegel, Flaubert și alții. În această perioadă, s-a afirmat și poetul Antero Tarquínio de Quental. În prezentarea situației Portugaliei, din "„Jurnalul Portughez”", Mircea Eliade îl apreciază pe Antero de Quental ca fiind un poet pesimist și anti-liberal pe care îl compară cu Eminescu, iar descrierile pe care le face poporului portughez sunt perfect aplicabile românilor. Născut într-o familie de nobili
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
cea stilistica. Miguel Torga, cu pseudonimul Adolfo Correia Rocha, este considerat cel mai mare povestitor din literatura portugheză. Proza să, ca și cea a lui Régio, este o continuare a poeziei sale, sau invers. Una din principalele sale opere, "Diário" (Jurnal), apărută în câteva volume, conține note în versuri și proza. Dar poate că proza este adevărata să vocație. Neorealismul a dat trei prozatori excelenți: José Marmelo e Silva, care are câteva povestiri și romane de tip tradițional; o proza admirabil
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Ghika-Comănești a urcat, în chip de alpinist, muntele înalt de 1371 m. căruia i-a dat numele primului rege al României. Impresiile expediționarilor români au fost comunicate în două cărți, una în limba română, cealaltă în limba franceză. Ele sînt jurnale scrise cu acuratețe stilistică.
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
Legături bolnăvicioase" (regia Tudor Giurgiu), "15" (regia Sergiu Nicolaescu), "Fall down dead" (USA) și în piesa de teatru "Bed time stories" (regia Chris Simion). Din 2006 scrie lunar o pagină de opinie în revista "Elle", România. Colaborează, ca editorialist-invitat, cu "Jurnalul Național", semnând rubrica "De pus pe gând". Recent, Rădulescu a debutat în lumea scrisului cu volumul "Despre lucrurile simple". În 2009, jurnalista revine cu o nouă carte " Niște răspunsuri" la editura Polirom care devine, ca și precedenta, best-seller. În 2011
Mihaela Rădulescu () [Corola-website/Science/308842_a_310171]