63,932 matches
-
Regale pe care o susținea cu atîta zel). Personalitatea lui Iorga era autoritară, deci incompatibilă cu un proces democratic: el era incapabil să accepte critica, Partidul, ziarele, școlile și activitățile sale fiind un fel de "expoziție personală". Trebuie să ținem minte că pentru multă lume din Europa central-răsăriteană democrația înseamnă (în cel mai bun caz!) principiul majorității. Nu prea există loc pentru o "Declarație a Drepturilor", în absența căreia democrația se poate transforma în manifestările unei gloate pestrițe, care, încă de pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
școală, București, 1940 167 Michelson, art. cit. 168 C. Giurescu, Istoria românilor, vol. 3, partea I, ediția a doua, București, 1944, p. 231. Întrucît Istoria Românilor a lui Giurescu s-a vîndut în mai multe ediții, este important să ținem minte această ediție din 1944, apărută în timpul regimului Antonescu, nu edițiile dinainte de 1944 și cu atît mai puțin cele ulterioare, din care acest pasaj nonistoric a fost în mod convenabil omis 169 Iorga, "Rumänische Seele", Ernst Gamillscheg (ed.) Von Leben und
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga ar trebui "să pleci din țara noastră, care te-a copleșit cu onoruri". Într-o altă scrisoare, lui Iorga i se promitea că va fi găsit oriunde în lume. "Jurăm pe viețile noastre și ne vom ține jurămîntul. Ține minte: ai o soție și copii, blestemul mamelor române te va ajunge! Nu uita asta, pentru că acesta este cel de al 11-lea ceas!" Semnat: "O bună româncă". Legionarii îi trimiteau tot timpul fotografii ale căpitanului, pe care Iorga le rupea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să intre într-un anticariat, așa că i-a rugat pe Blaga și pe d-na Catinca să-l aștepte. S-a întors brusc din drum și l-a avertizat ironic pe Blaga: Sper să-mi găsesc la întoarcere nevasta cu mintea întreagă" 112 E. Lovinescu, Titu Maiorescu și posteritatea lui critică, București, 1943, p. 214 113 La moartea profesorului Bogdan-Duică, Iorga a primit condoleanțe. "E clar că nu erau la curent cu adevăratele relații dintre noi doi". Memorii, vol. VII, p.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
numai 20 de ani, a găsit acel „Centrum securitatis pe care Comenius Îl căutase În van”. Patru ani mai târziu, pătruns de credință, Kohout scria o „Cântare Partidului nostru Comunist”: Slavă să Înălțăm partidului! Tânăr e ca verzii muncitori fruntași Minte are cât un milion de oameni și tărie cât un milion de brațe. În luptă-i sunt batalioane Vorbele lui Stalin și Gottwald. În miezul Înflorit al lunii mai Flutură-n tărâm Îndepărtat Un drapel peste vechiul Castel: „Adevărul biruiește
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre membri doreau acest lucru). Așa se face că PCF era În același timp mai puternic și mai izolat decât orice alt partid comunist. Era și deosebit de ostil intelectualilor. Spre deosebire de italieni, PCF a fost dintotdeauna condus de nomenclaturiști Înguști la minte și pragmatici, cel mai bun exemplu fiind fostul miner Maurice Thorez, care a condus partidul din 1932 până la moarte, În 1964. Pentru Stalin, principala calitate a lui Thorez (ca și a lui Gottwald În Cehoslovacia) era că se putea conta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1953, la apogeul Războiului Rece, programele culturale ale Statelor Unite În străinătate (excluzând fundațiile private și subsidiile secrete) foloseau 13.000 de angajați și costau 129 de milioane de dolari, din care cea mai mare parte erau cheltuiți În bătălia pentru mințile și inimile elitei intelectuale din Europa de Vest. „Lupta pentru pace”, cum au botezat-o comuniștii, se dădea pe „frontul” cultural printr-o „Bătălie a Cărții” (remarcați limbajul militarizat tipic leninist). Primele manifestări au avut loc În Franța, Belgia și Italia la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neașteptate În Europa, la Începutul anilor ’50. Din 1945 până la Începutul lui 1953, europenii au trăit, cum am văzut, În umbra celui de-al doilea război mondial, anticipând nervos un al treilea. Eșecul aranjamentului din 1919 era Încă viu În mintea politicienilor și a electoratului. Comunismul impus În Europa de Est era un memento strident al instabilității revoluționare de după primul război mondial. Lovitura de stat de la Praga, tensiunile din Berlin și războiul din Coreea aduceau Îngrijorător cu crizele internaționale În serie din anii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
concentrat cu care cetățenii din RFG Își vedeau de treabă, scriitorul Hans Magnus Enzensberger avea să observe că „energia deconcertantă a nemților nu poate fi Înțeleasă decât Îmbrățișând ideea că ei și-au transformat defectele În virtuți. și-au pierdut mințile, În sensul cel mai literal cu putință, și acest lucru le-a permis să reușească”. Condamnați universal după căderea lui Hitler pentru că se supuseseră orbește unor ordine imorale, germanii au convertit astfel obediența sârguincioasă dintr-un defect Într-o virtute
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politicieni britanici - și Însuși Macmillan - realizau că, Într-un fel sau altul, viitorul țării se afla dincolo de Canalul Mânecii. Unde altundeva putea Marea Britanie să-și regăsească reputația internațională dacă nu În Europa? „Proiectul european”, În măsura În care el existase vreodată altundeva decât În mintea câtorva idealiști, rămăsese Înțepenit pe la mijlocul anilor ’50. Adunarea Națională franceză refuzase propunerea de a constitui o armată europeană și, odată cu aceasta, orice idee a unei mai bune coordonări europene. Deși fuseseră Încheiate o serie de acorduri regionale după modelul statelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la trei acorduri și un ritm: efectul depindea de volumul sonor. Ca și Facțiunea Armata Roșie, Sex Pistols și celelalte grupuri voiau mai ales să șocheze. Până și alura lor subversivă mustea de ironie, iar vulgaritatea era afectată: „Mai țineți minte anii ’60?” păreau să zică. „Vă place, nu vă place, noi suntem ce a mai rămas din ei.” Rebeliunea muzicală consta În piese furioase ce denunțau „hegemonia”, al căror fals conținut politic masca eviscerarea cronică a formei muzicale 14. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
agresiv În fața liderilor adunați ai Comunității Europene, atunci când a cerut „să ni se dea banii Înapoi” - toate sugerează conștiința clară că atuul ei politic principal era tocmai această obstinație, acest refuz Încăpățânat de a face compromisuri care Îi scotea din minți pe adversari. Cum atestă fiecare sondaj de opinie, chiar și cei care nu agreau măsurile thatcheriste mărturiseau adesea o admirație reținută pentru persoana doamnei prim-ministru. Britanicii erau din nou sub domnie. În realitate, dincolo de discursurile despre piață și individ
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
respectului de sine. Așa cum scrisese Heine cu 150 de ani mai Înainte, În termeni pe care mulți intelectuali est-europeni i-ar fi recunoscut imediat, „acești călăi ai gândirii ne transformă În criminali. Căci autorul... comite adesea un infanticid: terorizat de mintea cenzorului, el ucide vlăstarul propriei gândiri”. Acesta era doar un tip de complicitate parțială. Altul era tăcerea - emigrarea interioară a lui „Ketman” din Gândirea captivă de Czes³aw Mi³osz. Însă cei care vorbeau liber, diseminându-și operele prin copii ilegale făcute la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În fiecare stat din Europa Occidentală, el ar fi fost cu siguranță respins. Avantajul ideii europene În deceniile de după al doilea război mondial a fost așadar exact această imprecizie. Ca și „dezvoltarea” sau „pacea” - cu care era strâns asociată În mintea susținătorilor ei -, „Europa” era prea benignă pentru a suscita o opoziție reală 15. La Începutul anilor ’70, când președintele francez Georges Pompidou a Început să strecoare delicat În discursuri „Uniunea Europeană”, ministrul de Externe Michel Jobert l-a Întrebat pe colegul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În continuare amintiri dragi și un sentiment exagerat al propriei importanțe. Iar părinții lor, cel puțin În Occident, erau recunoscători pentru stabilitatea politică și siguranța materială din acea perioadă, În contrast cu ororile anterioare. Dar cei care erau prea tineri ca să țină minte anii ’60 nu se dădeau În vânt după autoproslăvirea solipsistă a bătrânilor memorialiști ai epocii, iar cei mai bătrâni, care trăiseră toată viața sub comunism, Își aminteau nu numai slujbele garantate, chiriile ieftine și străzile sigure, ci și decorul cenușiu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evident, mai egali decât alții. La două secole și jumătate după ce Voltaire schița contrastul dintre o Europă care „cunoaște” și o Europă ce „așteaptă să fie cunoscută”, distincția nu Își pierduse nimic din precizie. Geografia morală a continentului - Europa din mintea europenilor - consta Într-un nucleu de state europene „adevărate” (deși unele, ca Suedia, erau periferice din punct de vedere geografic), ale căror valori culturale, legale și constituționale erau erijate În model pentru europenii aspiranți, mai puțin importanți, ce căutau, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
propunea să identifice și să explice locurile și tărâmurile memoriei (cândva) colective: numele și conceptele, locurile și oamenii, proiectele și simbolurile care sunt - sau erau - Franța, de la catedrale la gastronomie, de la limbă la glie, de la urbanistică la harta Franței În mintea francezilor. O astfel de lucrare nu a fost concepută de nici o altă națiune și e greu de imaginat cum ar putea fi. Fiindcă Les Lieux de mémoire surprinde atât siguranța uluitoare a identității colective franceze (convingerea nezdruncinată că 800 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
autori să pună mâna pe condei și să arate drumul. Guvernele multor state europene, printre care Franța, Germania, Belgia și mai târziu Spania, Împărtășeau, fără Îndoială, În linii mari, vederile exprimate În aceste eseuri; nici unuia nu i-a trecut prin minte să-l invite pe Eco sau Derrida pentru consultări. Tot proiectul s-a stins ca un murmur. La 100 de ani de la afacerea Dreyfus, la 50 de ani după apoteoza lui Sartre, intelectualii de frunte ai Europei lansaseră un apel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
treia cale semăna cu un soi de alba-neagra. La Începutul secolului XXI, dilema cu care se confruntau europenii nu era alegerea Între socialism și capitalism, Între stânga și dreapta și a treia cale. Nici măcar Între Europa și America, de vreme ce În mintea celor mai mulți dilema fusese tranșată În favoarea Europei. Era mai degrabă o Întrebare - principala Întrebare - pusă de istorie pe ordinea de zi În 1945 și care, În felul ei discret, dar insistent, s-a dovedit mai importantă și mai longevivă decât toate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cel din urmă. Răul - și mai ales un rău de amploarea celui practicat de Germania nazistă - nu este niciodată amintit Îndeajuns. Însăși enormitatea crimei face ca orice memorializare să fie incompletă 20. Neverosimilul ei inerent - imposibilitatea de a concepe cu mintea limpede un astfel de lucru - o expune la minimalizare și chiar la negare. Cu neputință de rememorat așa cum a fost, ea riscă, inevitabil, să fie reamintită așa cum n-a fost. Împotriva acestui pericol, memoria este neputincioasă: „Numai istoricul, cu pasiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acestor rânduri titlul original, pentru că deocamdată n-am găsit o formulă care să redea În mod acceptabil conținutul cărții: Postbelism nu Înseamnă În românește nimic, După război nu redă sunetul șfichiuitor al originalului, iar celelalte formule care-mi trec prin minte sunt Încă mai departe de intenția autorului. Considerat de ani buni cel mai important istoric american (de fapt, englez) specializat În istoria Europei, Tony Judt a avut o traiectorie intelectuală comună multor intelectuali formați În a doua parte a anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
răul din ei înșiși, apoi cu prigonitorii, ucigașii de suflete și dărâmătorii de altare. Nu uitați, adâncurile fierb, orizonturile omenirii sunt întunecate, dar legionarii luptă și nu și-au pierdut nădejdea... Ei doresc neamului românesc un viitor necuprins încă în mintea noastră, a celor de azi. Valuri, valuri necontenite de nedreptăți acoperă și întunecă zi de zi viața românului, iar celor ce se opun le-a mai rămas doar o frântură de cer din nesecatul izvor dumnezeiesc. România de azi e
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cu amar Cu grele munci și cazne, cu veacuri fără șoave Țărâna înroșit-am cu a sângelui pojar. Ca un luntraș pe ape, descopeream catarguri Lumini tulburătoare, a sfinților martiri Cu oase fărămate, cu trupul prins în ștreanguri De-ntunecate minți și negre clevetiri. Mi-i sufletul un templu cu răstigniri ascunse Corabie purtată prin crâncene furtuni În care dorm răpuși în pătimiri nestinse Toți Frații mei de Cruce și fluvii de lumini. Purtând în mână spada, cerești trepte urcam Să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
iar glasul sângelui pătimirilor noastre va striga de acolo, din adâncul pământului: „Nu împiedicați învierea neamului nostru creștin. Vor trece ani și veacuri peste țărâna trupurilor noastre și glasul sângelui nostru nu se va stinge nicicând!” LANȚURI ȘI CĂTUȘE „Păgâne minți bolnave, în lanț m-au ferecat Cu grele temniți drumul mi l-au însângerat Da-nsuflețindu-l aprig, cu al morților trecut L-am îmbrăcat în zale și scut din nevăzut” (Autorul) „Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Avram Iancu nu au vrut să mai îndure asupririle și cruzimea dușmanilor (turci, tătari sau maghiari). Astăzi ne resemnăm și așteptăm degeaba... Istoria noastră nu mai are continuitate. Ignorăm tot ce au îndurat și clădit înaintașii noștri și rătăcim cu mintea ca și Avram Iancu. Acesta, izbit de răspunsul împăratului, vede ca la lumina unui fulger fatalitatea luptei sale; de aceea, îi spune în față: „Eu nu stau de vorbă cu un hoț!” Casa de Habsburg alege înțelegerea cu ungurii decât
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]