67,494 matches
-
surse este chiar numită "Noua Cetate". Transformarea cetății în acestă perioadă este atestată și prin urmele arheologice descoperite în strada Soarelui de astăzi. Deși din această perioadă s-au păstrat o serie de documente emise de cancelaria domnească, doar câteva amintesc de refacerea cetății, astfel că informații detaliate despre cetate nu s-au păstrat. Conform unui document din 1480 aflăm că cetatea purta numele "Cetatea nouă de scaun București", iar alt document emis de vornicul Neagu amintește de "castro Bokorestch". Sursele
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
cancelaria domnească, doar câteva amintesc de refacerea cetății, astfel că informații detaliate despre cetate nu s-au păstrat. Conform unui document din 1480 aflăm că cetatea purta numele "Cetatea nouă de scaun București", iar alt document emis de vornicul Neagu amintește de "castro Bokorestch". Sursele principale în aflarea câtorva date despre înfățișarea curții din această ultimă perioadă sunt descoperirile arheologice. Acestea au scos la iveală ruinele unei cetăți din bolovani de râu și cărămidă, întinsă pe o suprafața totală de peste 900
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
de Liège și Maastricht. Comuna este formată din localitățile și Kettenis. Suprafața totală este de 103,74 km². La 1 ianuarie 2008 comuna avea o populație totală de 18.408 locuitori. Eupen și capela Nicolaus au fost pentru prima oară amintite în 1213, că aparțin de ducatul Limburg. După Bătălia de la Worringen, ducatul Limburg și ducatul Brabantului va aparține de Casa Burgundă, Eupen fiind distrus de un încendiu. In anul 1445 Eupen împreună cu Limburg și Brabant ajunge sub dominația austriacă a
Eupen () [Corola-website/Science/309638_a_310967]
-
Limburg și Brabant ajunge sub dominația austriacă a Habsburgilor. Eupen ajunge să fie cunoscut în 1554 prin comerțul cu pânză și cuie, iar în 1555 ajunge împreună cu Brabant și Limburg sub dominația habsburgilor spanioli. Prima mișcare protestantă în Eupen este amintită în 1565, localitatea fiind în 1582 incendiată de mercenarii olandezi, iar în 1635 populația este decimată de pestă. In anul 1635 devine oraș cu judecătorie proprie, în 1674 independența orașului este atestată prin sigiliul orașelor libere. Prin anii 1680 - 1688
Eupen () [Corola-website/Science/309638_a_310967]
-
considerat un arbore sfânt pentru că, în mitul fundației, Romulus și Remus au fost alăptați de lupoaică sub un smochin. În cartea genezei (3:7), după căderea în păcat Adam și Eva își acoperă goliciunea cu frunze de smochin. Smochinul este amintit în Biblie și în Noul Testament, în evanghelii, cât și în Vechiul Testament, mai ales în Cântarea Cântărilor („Se pârguiesc florile în rodieri și roadele în smochini”). Unul din capitolele Coranului este numit după smochin iar fructele sunt, de asemenea, menționate de
Smochin () [Corola-website/Science/309653_a_310982]
-
Dune (1965) (titlu original "Dune") este un roman science fiction scris de Frank Herbert. A câștigat premiul Hugo în 1966 și premiul inaugural Nebula pentru "Cel mai bun roman". "Dune" este deseori amintit ca fiind cel mai bine-vândut roman science fiction. Cu o acțiune care se desfășoară într-un viitor îndepărtat în mijlocul unui imperiu interstelar feudal în expansiune, în care planetele sunt controlate de case nobiliare care au jurat credință Casei imperiale Corrino
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
Nae Lăzărescu juca într-un grup de teatru satiric cu care participa la festivaluri de amatori, apoi a lucrat timp de trei ani la Rapsodia Română, la secția de estradă. L-a cunoscut pe Aurelian Andreescu, de care actorul își amintește cu nostalgie: Din glumă în glumă sunt ceea ce vedeți. Am făcut și multe găinării la viața mea. Am fost unul dintre olimpicii alcoolicilor din România. După ce a murit prietenul meu Aurelian Andreescu, m-am lăsat. Au trecut mai bine de
Nae Lăzărescu () [Corola-website/Science/309713_a_311042]
-
greșeală faptul că Divizia a 6-a aeropurtată nu a fost sprijinită cu tancurile ușoare Tetrarch transportate pe calea aerului, care ar fi contribuit la cucerirea și apărarea podului de la Arnhem, după cum de altfel ceruse maiorul Frederick Gough. Keith Flint amintește că tancurile ușoare Tetrach au fost debarcate cu ajutorul planoarelor Hamilcare cu un efect extraordinar în Ziua Z. Ar mai trebui spus că, în momentul declanșării Operațiunii Market Garden, se manifesta o criză și în domeniul transportului aerian, nu numai al
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
508 și nu celei mai bune unități din subordinea sa, Regimentul 504 de parașutișiti. Eisenhower a apreciat până la eșecul final al Operațiunii Market Garden că acțiunea parașutiștilor a fost o misiune care a trebuit încercată. Cu toate acestea, Cornelius Ryan amintește că Eisenhower ar fi spus: „...Eu nu știu ce ai auzit în Anglia, dar britanicii nu au înțeles niciodată sistemul american de comandă... Nu am auzit niciodată din partea britanicilor niciun imn de slavă. Și nu vei auzi unul acum, în special din partea
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
lucreze în bordelurile din China, Indochina și Indonezia. Aceste documente au fost făcute publice în timpul proceselor criminalilor de război. Într-unul dintre acestea, un locotenent mărturisea că a organizat un bordel, de serviciile prostituatelor beneficiind chiar și el. Alt document amintea că membrii "Tokeitai" au arestat femei pe stradă, iar după ce le-au forțat să se supună unor examinări medicale, le-au plasat în bordeluri. Pe 12 ami 2007, ziaristul Taichiro Kaijimura a anunțat descoperirea a 30 de documente guvernamentale olandeze
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
China ocupată. Multe dintre aceste femei au fost păcălite în timpul recrutări, spunându-li-se inițial că vor lucra ca femei de servici sau bucătărese, pentru a fi plasate în cele din urmă în bordelurile militare. Un raport al armatei SUA amintește de interogarea a 20 de femei de reconfortare din Burma. Anchetatorii au aflat că, la început, fetele au fost atrase de promisiunea unor salarii mari, de posibilitatea de a plăti datoriile familiilor. Ca avans pentru serviciile care urmau să le
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
pe care le-a fuzionat într-un mod cu totul personal și unic, adăugând adesea elemente de muzică populară veche și/sau lăutărească. este unul dintre foarte puținii interpreți români care au adus un farmec muzical aparte scenei interpretative românești amintind, printre alții, și de șansonetiștii francezi Edith Piaf și Yves Montand. În România, Sergiu Cioiu s-a făcut cunoscut în anii timpurii 1960 ca un interpret unic al compozițiilor unor autori totali, așa cum au fost Alexandru Mandy, sau ale unor
Sergiu Cioiu () [Corola-website/Science/309993_a_311322]
-
fost unul din cei șapte prizonieri de război americani din Dresda care au supraviețuit în celula unui depozit de carne cunoscut ca "Schlachthof Fünf" în germană, sau "Slaughterhouse Five" în engleză, adică „Abatorul cinci”. „"Utter destruction"” („Distrugere totală”), și-a amintit, „"carnage unfathomable"” („măcel indescriptibil”). Germanii i-au ordonat să adune cadavre pentru o groapă comună. Dar ar fi trebuit îngropate prea multe cadavre. Așa că naziștii au trimis trupe cu aruncătoare de flăcări. Toate resturile umane au ajuns cenușă". Această experiență
Kurt Vonnegut () [Corola-website/Science/310035_a_311364]
-
au folosit tufuri vulcanice, gresie și piatră de carieră. Restaurarea completă a bisericii a durat până în anul 1976. Primăria veche ( "germană: Altes Rathaus"), datează probabil din secolul XIV și este situată între Piața veche și biserica Sf. Martin. Ea este amintită pentru prima oară în documentele istorice în anul 1501, fiind distrusă complet în incendiul din anul 1533. Primăria veche a fost reconstruită în stilul Renașterii, fiind din nou distrusă în anul 1734, într-un incendiu. A fost reclădită în stil
Euskirchen-Orașul vechi () [Corola-website/Science/310031_a_311360]
-
unde se menționează așezarea „Quettigheim”, mai târziu „Uphoven” (1264). Numele Opladen ar provine din „Upladhin” (1168), ("în dialect belgo-westfalic: up = sus, slade = Vale, Defileu"). Opladen în Evul Mediu are o judecătorie proprie. In documentele religioase Opladen și Bergisch Neukirchen este amintit la data de 19 august 1223 într-un document papal a papei Honorius III, în care se aminresc proprietățile și privilegiile lui St. Gereon în Köln. Lützenkirchen aparține din anul 1930 de Opladen și Leverkusen. In anul 1858 Opladen devine
Opladen () [Corola-website/Science/310030_a_311359]
-
Solingen. Orașul va aparține împreună cu Bergisch Neukirchen din anul 1975 de districtul Leverkusen. Podul peste Wupper, are o importanță mare în dezvoltarea localității, acesta fiind situat pe traseul drumului națioanal B-8. Inițial a fost un pod de lemn care este amintit deja în anul 1307, acesta fost înlocuit în anul 1732 cu un pod de piatră cu boltă. In anul 1908 din cauza liniei de tramvai va construit pe același loc un pod de fier, care nu e distrus de naziști în
Opladen () [Corola-website/Science/310030_a_311359]
-
de pe timpul faraonului egiptean Ramses II supranumit „Ramses cel Mare” și regelui israelian Solomon (ebraică שלמה Schalom:o). În acel timp existau apeducte în Orientul Apropiat ca și în Orientul Îndepărtat în China, Iranul de vest () Astfel se mai pot aminti resturile apeductului din Palmyra (Siria) și de pe insula Samos din secolul VI î.Hr. (Grecia), care sunt reprezentate prin canale subterane ce conduceau apa potabilă de la un izvor spre localitățile antice. O perfecționare a construcției acestor apeducte are loc în timpul romanilor
Apeduct () [Corola-website/Science/310041_a_311370]
-
în ea și situațiile care au succedat-o în lumea reală: "Cuvintele sale au un fel de putere gnostică în ele, deschizând pasaje către lumea reală pentru personaje". El reamrcă faptul că "marioneta de președinte a lui Brunner, alintată Prexy, amintește de Dubya al nostru". Sabotajul Frontului de Eliberare a Pământului este extras direct din paginile cărții. Scriitorul William Gibson a remarcat și el acest lucru într-un interviu acordat în anul 2007: "Nimeni, poate în afara defunctului John Brunner în sclipitorul
Oile privesc în sus () [Corola-website/Science/310068_a_311397]
-
într-o librărie, a cumpărat un exemplar din cartea sa și i-a dat-o actriței cu autograf. Draga Olteanu a citit cartea și i-a plăcut, hotărând să scrie un scenariu de film. Mai târziu, Draga Olteanu și-a amintit următoarele lucruri despre originea filmului "Patima": "„Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să scriu scenarii. Îmi amintesc că eram în tren spre Lugoj când l-am întâlnit pe Petru Vintilă. A venit și mi-a spus: Uite duduie
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
Olteanu a citit cartea și i-a plăcut, hotărând să scrie un scenariu de film. Mai târziu, Draga Olteanu și-a amintit următoarele lucruri despre originea filmului "Patima": "„Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să scriu scenarii. Îmi amintesc că eram în tren spre Lugoj când l-am întâlnit pe Petru Vintilă. A venit și mi-a spus: Uite duduie am scris o nuvelă, Hiena... Eu nu l-am băgat în seamă până m-am întâlnit cu el pe
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
cu șase pui mari - fripți, rumeniți și cu garnitură pe deasupra! Unde mai ești primit, ca actor, în așa fel? Vedeți, de-aia zic eu că m-am simțit atât de bine la Lugoj, nu sunt vorbe de complezență”", și-a amintit ulterior actrița. Actorul Ovidiu Moldovan era militar în termen în perioada filmărilor și primea învoire de la comandant pentru a veni de la unitate. Mariana Buruiană, interpreta Sabinei, era pe atunci studentă la IATC. În afară de actorii principali au jucat în film și
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
au fost restituite nepoților săi 30 de ani mai târziu. Cel mai important politician Tolstoi din secolul al XIX-lea a fost Dimitri Andreevici, care succesiv a fost ministru al educației, ministru de interne și președintele Academiei de Științe. Este amintit în general pentru faptul ca în timpul activității sale, a pus în scenă un program viguros de rusificare în Polonia și Ucraina. Doi membri ai familiei au fost activi în timpul războialor napoleoniene, Contele Petre Alexandrovici (1761 — 1844) ce a servit sub
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
unui fond mahalagesc”. În februarie 1997 revista „22” publică o replică a lui Marius Mioc la textul domnului Popovici. În aceasta, Mioc respinge „concepția vadimocentristă” conform căreia „tot ce mișcă în țara asta trebuie raportat la declarațiile lui Vadim Tudor”, amintește vechea cerere de destituire a lui Măgureanu, și explică: "„Blestemul” la adresa susținătorilor lui Măgureanu nu îl viza în principal pe dl Popovici, chiar dacă dânsul a fost pomenit explicit. Alții sunt adevăratele ținte ale acestui blestem. Cine anume? Sunt convins că
Marius Mioc () [Corola-website/Science/310080_a_311409]
-
Prima Școală Românească". Cele aproximativ 4.000 cărți vechi și peste 30.000 documente precum și numeroase obiecte muzeale stau astăzi strajă la temelia istoriei, oferind tuturor posibilitatea de cunoaștere a adevărului care se derula istoric pe aceste meleaguri. Această sala amintește nu numai de popasurile repetate ale marelui povestitor Anton Pann (de la care s-au păstrat valoroase cărți și documente) dar și de școala cea veche. Atestată de cronica locală la anul 1495, când "s-au zidit școala și biserica", școala
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
Deși tatăl lui, Mihailo, era curtean ale marelui catman al coroanei Stanisław Żółkiewski, era nobil prin naștere și aparținea clanului „Massalski”, „Abdank” sau „Syrokomla”, au existat și cintinuă să existe controverse cu privire la statutul de lui șleahtic. Există surse istorice care amintesc că Mihailo Hmelnițki a fost numit sotnic (ofițerul comanand al unei sotnii) în 1590 în slujba starostelui de Korsun-Cihirin Jan Mikołaj Daniłowicz, care era implicat în politica de colonizare a regiunilor ucrainene de pe malurile Niprului. În conformitate cu sursele mai înainte menționate
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]