66,303 matches
-
1959. Din nou arestat în toamna lui 1961 și supus cercetărilor fără să i se intentează proces. Este eliberat în luna iulie 1962. A continuat să lucreze și după ieșirea la pensie la diverse studii istorice. A pus în ordine jurnalul zilnic pe care îl ținuse pe aproape tot timpul vieții, scriind peste douăzeci de caiete. A murit la 21 martie 1982 la București, după o foarte scurtă suferință. La înmormântarea sa, de la cimitirul Belu din București, Corneliu Coposu i-a
Ion Hudiță () [Corola-website/Science/308848_a_310177]
-
putere de analiză: a fost un om agreabil, înzestrat cu superbia curajului moral și a optimismului robust, generat de luciditate și echilibru spiritual. A fost un îndrăgostit de Adevăr și de Țară." 1. Majoritatea datelor din prezentare sunt preluate din Jurnalul ținut de , păstrat de familie în manuscris și în curs de publicare, sub îngrijirea acad. Dan Berindei. Lucrări rămase sub formă de manuscris Lucrări publicate postum
Ion Hudiță () [Corola-website/Science/308848_a_310177]
-
Acterian. După moartea celui din urmă, în 1943, nu s-a recăsătorit. A fost simpatizantă a mișcării legionare . A făcut parte din grupul de femei participante la conferințele asociației intelectuale Criterion. Scriitorul Mihail Sebastian îi creionează o imagine negativă în "Jurnalul" său, descriindu-i ieșirile antisemite. La sfârșitul anilor '50, după o scurtă perioadă de relaxare, represiunea organizată de regimul comunist s-a intensificat din nou. În 1956, a adus în țară de la Paris (dintr-un turneu al Teatrului Național cu
Marietta Sadova () [Corola-website/Science/308907_a_310236]
-
de Evidența Populației - Actele Consiliului de Stat. Uneori s-a teoretizat că Marlowe a fost "Morley", tutorele Arabellei Stuart în 1589, descris de custodele Arabellei, contesa de Shrewsbury. Această posibilitate a fost menționată pentru prima dată într-o scrisoare adresată jurnalului "Suplimentul literar" al ziarului The Times, scrisă de E. St. John Broks în 1937; într-o scrisoare către "Notes and Queries", John Baker a adăugat că doar Marlowe ar fi putut fi tutorele Arabellei, datorită absenței oricărui alt "Morley" cu
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
James Joyce ("Ulise"). a fost întotdeauna un imigrant, un "nobel outsider", cum mărturisea el însuși", trăind între Klagenfurt, Stiria, Viena și Berlin, sfârșindu-și zilele în exil, la Geneva. Viața sa, prea puțin cunoscută de altfel, poate fi luminată prin "Jurnalul" său, compus din 32 de caiete, un document de o valoare istorică, psihologică și filozofică excepțională. Robert Matthias Musil se naște la 6 noiembrie 1880 la Klagenfurt, în Austria. Este fiul lui Alfred Musil (1846-1924), inginer-mecanic, bănățean originar din Timișoara
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
forma trama romanului "Rătăcirile elevului Törless" ("Die Verwirrungen des Zöglings Törless", 1906), debutul său romanesc și primul succes literar. În septembrie 1897, Musil intră la școala politehnică din Brünn, în construcții mecanice. Din același an datează și primele însemnări din "Jurnal". Printre lecturile sale se numără: Friedrich Nietzsche, Novalis, Dostoievski, Ralph Emerson, Maurice Maeterlinck și Aristotel ("Poetica" mai ales), autori care l-au influențat durabil, așa cum a mărturisit-o. Scrie de asemenea poezii și câteva schițe de piese dramatice, astăzi pierdute
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
astăzi pierdute. În 1899 redactează primul său manuscris, "Domnul Vivisector", care pune deja bazele esteticii sale literare și mai ales a observației științifice a vieții. În același an se îndrăgostește de Valerie (este numele pe care i-l dă în "Jurnal") al cărei nume real este Paula Ulmann, o actriță din Brünn. La 10 noiembrie 1899 reușește primul examen de stat în vederea obținerii diplomei de inginer. În 1900 își stabilește primele contacte literare. Se întâlnește cu scriitori din Brünn, precum Karl
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
1 octombrie să-și efectueze serviciul militar ca voluntar, în al 49-lea regiment imperial și regal de infanterie "Freiherr von Hess" din Brünn. Rămâne până la 30 septembrie 1902 și citește abundent din Nietzsche în toată această perioadă. În 1902 "Jurnalul" său se îmbogățește de numeroase lecturi și adnotări (printre care "Cursurile științifice populare de filozofie pozitivistă", ale lui Ernst Mach, reflecțiile lui D'Annunzio și teoria estetică a lui Schiller). Lectura romanului lui Leopold Andrian, "Grădina cunoașterii", îl conduce către
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
pasaje). Doar două capitole sunt publicate în revista franceză "Mesures", alături de textele altor mari scriitori. La 16 noiembrie 1934, Musil face o lectură publică a romanului său la Zürich, la care asistă și Thomas Mann care va scrie ulterior în "Jurnalul" său : "Înalt nivel al romanului lui Musil, comparabil cu Proust". Scriitorul Wolfgang Ystade, într-un interviu acordat ziarului "Deutsche Zeitung" din 20 noiembrie 1935, regretă că premiul Nobel de literatură i-a fost acordat lui Luigi Pirandello și nu lui
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
Tudor Parghel și Dan Deneș au participat sub patronajul label-ului Roton la filmarea clipului pentru single-ul "Andale" al artistei, înregistrat în toamna 2008, acesta urmând a fi acompaniat și de lansarea ultimului album pop-dance al artistei. În februarie 2009, "Jurnalul Național" și Fundația Anca Parghel au reeditat albumul "Midnight Prayer" al artistei și l-au lansat în cadrul ediției de colecție a cotidianului dedicată Ancăi Parghel. Cu ocazia zilei de naștere a artistei în septembrie 2009, Hard Rock Cafe București și
Anca Parghel () [Corola-website/Science/309857_a_311186]
-
cronologice la ceva timp după moartea patriarhului Grigorie al III-lea, petrecută în 1459. Prin urmare, nu a fost primul care a remarcat coincidența de nume dintre primii și ultimii Constantin și Elena. Medicul venețian Nicolo Barbaro a însemnat, în jurnalul său despre căderea Constantinopolului, că Dumnezeu a hotărât căderea cetății atunci când s-a întâmpălat ca să se împlinească vechile profeții, dintre care una spunea că cetatea Constantinopolului va fi pierdută de către creștini în timpul domniei unui împărat numit Constantin, fiul Elenei. Cucerirea
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
cu duiumul prin ziduri, împăratul a fost prins în încăierare și doborât. S-a ridicat numai pentru a cădea din nou și a fost călcat în picioare. Venețianul Nicolo Barbaro, care a izbutit și el să scape, a scris în jurnalul său că nimeni nu știa cu adevărat dacă împăratul era viu sau mort. Unii spuneau că trupul îi fusese văzut printre cadavre și s-a zvonit că împăratul se spânzurase în momentul când turcii au trecut de Poarta Sfântului Roman
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
cu adevărat dacă împăratul era viu sau mort. Unii spuneau că trupul îi fusese văzut printre cadavre și s-a zvonit că împăratul se spânzurase în momentul când turcii au trecut de Poarta Sfântului Roman. O notă marginală la rextul jurnalului lui Barbaro repetă afirmația lui Leonardo, anume că împăratul s-a rugat în zadar să fie tăiat cu sabia. Apoi s-a prăbușit în înghesuială, s-a ridicat din nou, a căzut încă o dată și astfel a murit. Cardinalul Isidor
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
împăratului. Unul dintre luptătorii sârbi a lăsat propria sa relatare. Este vorba despre Constantin Mihailovici din Ostrovița, care mai târziu s-a convertit la islam și a putut deveni ienicer în slujba sultanului. Amintirile sale sunt, uneori, greșit socotite drept jurnalul unui ienicer polonez. Le-a încredințat hîrtiei abia la 40 de ani după cădere, pe când trăia în Polonia, așa încât povestea sa are și episoadele ei fanteziste. Dar se prea poate să fie exactă în ceea ce privește moartea împăratului. Potrivit acestui autor, Constantina
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Stâlpii pereților au fost înclinați vizibil și voit către interior pentru a prelua împingerile orizontale și pentru a da o stabilitate mai buna ansamblului. Despre lucrările de restaurare propriu zise, nu este timp să vorbim aici. Pentru cei interesați există jurnalul de șantier și sute de fotografii făcute în toate etapele lucrării. Amintim doar pentru a susține frazele de la început în ce stare se găsea construcția: De altfel grinda principală în axul altarului a căzut singură când s-au desfăcut scândurile
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
pe valahi, apoi pe tătari, pe greci și pe turci. Despre valahii din Vozia apreciază că Menționarea confesiunii (pe care o deduce din felul în care i-a văzut pe români făcîndu-și cruce) era probabil menită să deosebească pentru cititorii jurnalului său pe băștinași de italieni, dat fiind că numele valah a avut un sens larg în limbile multor popoare și nu era suficient pentru a identifica etnic pe români. În secolul al XVIII-lea, teritoriul a intrat, treptat, sub stăpânirea
Oceac () [Corola-website/Science/309327_a_310656]
-
Menglong și Ling Mengchu au inovat ficțiunea scurtă vernaculară. Script-uri de teatru au fost la fel de imaginative. Cel mai renumit, Pavilionul Bujorului, a fost scris de Tang Xianzu (1550-1616), cu primul spectacol la Pavilionul Prințului Teng în 1598. Eseul informal și jurnalele de călătorie au fost un alt punct culminant. Xu Xiake (1587-1641), un autor de literatură de călătorie, a publicat jurnalele sale de călătorie, scriind în 404.000 caractere, informații cu privire la orice de la geografie locală la mineralogie. Prima referire la publicarea
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
Bujorului, a fost scris de Tang Xianzu (1550-1616), cu primul spectacol la Pavilionul Prințului Teng în 1598. Eseul informal și jurnalele de călătorie au fost un alt punct culminant. Xu Xiake (1587-1641), un autor de literatură de călătorie, a publicat jurnalele sale de călătorie, scriind în 404.000 caractere, informații cu privire la orice de la geografie locală la mineralogie. Prima referire la publicarea privată de presă din Beijing a fost în 1582; până în1638 Gazeta de Beijing a trecut de la utilizarea xilogravurii la
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
acest lucru un an mai târziu, observând faptul că velele erau de mătase - în timp ce Gerardus Mercator (1512-1594) le-a prezentat în atlasul său, John Milton (1608-1674), într-una din poeziile sale celebre și Andreas Everardus van Braam Houckgeest (1739-1801) în jurnalul său de călătorie în China. Enciclopedistul Song Yingxing (1587-1666) a documentat o gamă largă de tehnologii, metalurgii și procese industriale în enciclopedia Tiangong Kaiwu (chinezesc: 天工 开 物) din 1637. Aceasta includea dispozitive mecanice și hidraulice pentru agricultură și irigații
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
la Teatrul Național “Mihai Eminescu”, regia Ion Mocanu - 2003); Vitalii Sergheev, «Stadionul» (traducere din limba rusă pentru Radiodifuziunea Moldovenească) Bernard Shaw «Un pețit în stil rural» (traducere și adaptare radiofonică ) “Tinerimea Moldovei”, “Moldova”, “Moldova Socialistă”, “Literatura și Arta”, “Basarabia”, “Sud-Est”, “Jurnal de Chișinău”, “Contrafort”, “De Facto”, “Săptămîna», “Orizontul”. “Femeia Moldovei”, «Timpul».
Mihai Poiată () [Corola-website/Science/309462_a_310791]
-
din Hinterhohenschwangau a servit ca un loc de veghe cunoscut sub numele de "Sylphenturm". Ruinele de deasupra palatului familiei au fost cunoscute de prințul moștenitor din excursiile sale. El a schițat pentru prima dată una dintre ele în 1859 în jurnalul său. Atunci când tânărul rege a venit la putere în 1864, construirea unui nou palat în loc celor două castele ruinate a devenit primul din seria de proiecte de construire de palate. Ludovic a numit noul palat "Noul Castel Hohenschwangau" - numai după
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
Env. Sci G. Tinică, Ionel BOSTAN, V. Grosu (2008), ”The he dynamic of public expenses în healthcare and demographic evolution în Italy and România”, "Romanian Journal of Bioethics," 6(3):56-53, ISI: Social Sciences Citation Index Editor asociat al unor jurnale științifice din străinătate - indexate BDI · INTERNAȚIONAL JOURNAL OF ARTS AND COMMERCE / IJAC (ISSN : 1929-7106) - published by Center for Enhancing Knowledge (CEK), UK. Indexed by: 'Copernicus', ProQuest, 'Ulrich's, Elektronische Zeitschriftenbibliothek EZB', "<nowiki>http://www.ijac.org.uk/Editorial-Board</nowiki>" · JOURNAL
Ionel Bostan () [Corola-website/Science/310392_a_311721]
-
Podul Marco Polo (chin. 卢沟桥/蘆溝橋, lúgōuqiáo) este un pod de piatră peste râul Yongding terminat de construit în anul 1192 el fiind situat în apropiere de Pekin. Este numit și Podul Marco Polo deoarece Marco Polo descrie podul în jurnalul sau de călătorie. Este cel mai vechi pod de piatră dim lume, el are o lungime de 235 m, o lățime de 9,3 m, balustradă fiind ornata cu lei de piatră. Podul a fost clădit în timpul dnastiei Jin (1190-1208
Podul Marco-Polo () [Corola-website/Science/310418_a_311747]
-
funcția de primar al municipiului Chișinău, atunci când Basarabia a revenit în componența României. El a protestat în Senat împotriva exceselor antisemite. La propunerea ministrului de interne Octavian Goga, Senatul a votat în unanimitate să nu includă cuvântul rabinului Tsirelson în jurnalul oficial al dezbaterilor. Dezgustat, bătrânul conducător evreu a părăsit clădirea Senatului și a demisionat din acest for în anul 1926. În Basarabia, pe de o parte, acțiunea rabinului Leib Yehuda Tsirelson din Chișinău și a celorlalte comunități a menținut și
Yehuda Leib Tsirelson () [Corola-website/Science/310462_a_311791]
-
Rodin se asociază prin contract cu sculptorul belgian Antoine-Joseph Van Rasbourgh, cu care realizează decorarea unor edificii publice din Bruxelles (clădirea Bursei, palatul Academiei) și case particulare. Pictează singur o serie de peisaje din pădurea Soignes și trimite litografii destinate jurnalului satiric "Le Petit Comique". Urmează o perioadă de călătorii de studii în Italia (1875-1876), la Florența și la Romă, pentru a "descoperi secretele lui Michelangelo" și un turneu al catedralelor gotice din centrul Franței (1877). Expune în acest an, la
Auguste Rodin () [Corola-website/Science/304966_a_306295]