64,222 matches
-
bazându-se pe teoria din hermetism care spune că și obiectele neînsuflețite posedă niște calități care nu sunt perceptibile de către simțuri, dar și pe credința esoterică islamică în zahir și batin (manifest/ascuns, se aplică în special interpretării Coranului), elaborează ”Teoria Balanței”, și anume că în orice obiect există un anumit raport între zahir și batin, și își dedică timpul încercării de a afla acest raport. Adăugând la acestea și ideea că totul este transformare și devenire, el este unul dintre
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
a fost profund impresionat de primul Manifest Futurist, publicat în 1909 în Le Figaro. Pictura sa "Claviatură de pian/Lac" (1909) a marcat o pauză în stilul său de reprezentare. Opera lui a devenit din ce în ce mai abstractă în jurul anilor 1910-1911, reflectând teoriile sale cu privire la mișcare, culoare, precum și relația dintre muzică și pictură (orfism). În 1911 a participat la întâlnirile Grupului de la Puteaux (Section d'Or). În 1912 a expus pictura "Amorpha. Fugue à deux couleurs" la Salon des Indépendants în camera cubistă
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
a fost susținut financiar de către bunul său prieten, colecționarul de artă și industriașul Jindřich Waldes care a adunat o colecție substanțială de lucrări ale sale. Kupka a murit în 1957 la Puteaux, Franța. Kupka a avut un interes puternic față de teoria culorilor și de eliberarea culorilor din asociațiile descriptive (care se crede că s-ar datora influenței altor artiști precum Robert Delaunay). Margit Rowell a descris tabloul "Scara galbenă" (c. 1907) ca "prima încercare a lui Kupka de a se împăca
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
și de eliberarea culorilor din asociațiile descriptive (care se crede că s-ar datora influenței altor artiști precum Robert Delaunay). Margit Rowell a descris tabloul "Scara galbenă" (c. 1907) ca "prima încercare a lui Kupka de a se împăca cu teoria culorilor în care rezultatul este atât personal, cât și unul de succes". Deși un autoportret, subiectul picturii a fost culoarea galbenă. În jurul anului 1910, el a început să dezvolte propriile sale roți de culoare, adaptând un format explorat anterior de către
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
Teoriile cu privire la ordinea universală impusă de perspectiva islamică întrunesc aspecte religioase și speculații filosofice, raportându-se în aceeași măsură la metodele și abordările științifice bazate în mod tradițional pe studiul astronomiei. În primele secole ale islamului orientările cosmologice aveau ca premisă
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
acesta fiind inițial adoptat întocmai și constituind astfel baza interpretărilor și cercetărilor astronomice. O primă inițiativă de reformă a sistemului astronomic a fost susținută de califul abbasid Al-Ma’mūn (m.833) printr-un program bazat pe observații astronomice, întrucât teoria lui Ptolemeu începea să fie pusă la îndoială. Activitatea științifică s-a desfășurat la Bagdad și Damasc, iar în urma observațiilor o serie de discrepanțe au determinat o reexaminare critică conținută în paginile unor lucrări de mari dimensiuni, precum opera științifică
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
științifică ce aparține lui Al-Bīrūnī (973-1048). Aceasta constă într-o sinteză a tradițiilor astronomice grecești, indiene și arabe, fiind evidențiată în același timp relația dintre știință și filosofie. Al-Bīrūnī a aplicat în cercetarea sa metode matematice și deși a acceptat teoria geocentrică a lui Ptolemeu, a atras atenția asupra unor fenomene astronomice care puteau fi justificate pornind de la prezumția că pamântul se învârte în jurul soarelui. Cât privește percepția mișcării, el admite posibilitatea ca pamântul să se învârtă în jurul axei sale, deși
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
al-Dīn Aș-Șīrăzī (1236-1311), Sadr Al-Buḫari (c. 1347), Ibn Aș-Șățir (1304-1375). Aceștia au reușit să reformeze vechiul sistem și au propus noi modele planetare opuse celui ptolemeic. Mișcarea de rotație a pământului în jurul axei este dovedită, iar în cele din urmă teoria heliocentrică este luată în considerare. Tradiția astronomică andaluză, printre ai cărei exponenți se numără Ibn Băğğah (1095-1138), Ibn Țufayl (m.1185) și Ibn Rușd (1126-1198), se remarcă prin abordările sale filosofice, mai degrabă decât matematice. Povestea alegorică "Ḥayy bin Yaqḍăn
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
cremă de diferite sortimente. Versiunea din prezent vândută în Statele Unite este produsă de către Nabisco, divizie a Mondelēz International. a devenit cea mai vândută marcă de biscuiți din Statele Unite încă din 1912. Originea numelui Oreo este necunoscută, dar există mai multe teorii, inclusiv derivații de la cuvântul francez "Or", adică de aur (ambalajul folosit din trecut fiind din aur), sau din cuvântul greac 'Oreo', ceea ce înseamnă frumos, drăguț sau bine făcut. Alții cred că biscuiții au fost numiți Oreo pentru că e un nume
Oreo () [Corola-website/Science/336291_a_337620]
-
act de caritate prietenesc, dar nu i-ar fi plăcut poezia. Graham s-a revanșat față de Poe ceva mai târziu prin publicarea eseului „Filozofia compoziției”, în care Poe vorbea despre sursele sale de inspirație pentru celebrul său poem și despre teoriile sale cu privire la scrierea de calitate. Joseph Ripley Chandler și Bayard Taylor au fost, de asemenea, pentru scurte perioade ca redactori adjuncți ai revistei în 1848, iar Edwin Percy Whipple a fost principalul său critic literar pentru un timp. În 1848
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
de groază, aventură, science-fiction și ficțiune polițistă, un gen pe care el este considerat că l-a inventat. Aceste lucrări sunt în general considerate ca făcând parte din mișcarea Romantismului Întunecat, o reacție literară la Transcendentalism. Scrierile lui Poe reflectă teoriile sale literare: el nu a fost de acord cu didacticismul și alegoria. Sensul în literatură, a spus el în critica sa, ar trebui să fie un subcurent aflat chiar imediat sub suprafață; lucrările ale căror semnificații sunt prea evidente încetează
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
de plante, la care termenul de tepale este corect, sunt genurile "Aloe" și "Tulipa". Similar, genuri că "Roșe" și "Phaseolus" prezintă sepale și petale clar distincte. Rolul corolei în evoluția plantelor a fost studiat intens de când Charles Darwin a postulat teoria originii corolelor elongate și a corolelor tubulare. Dacă petalele sunt independente una de alta, atunci plantă este "polipetala", iar dacă sunt fuzionate, cel putin parțial, atunci plantă este "gamopetala". Corola unor anumite plante este tubulara. Petalele variază „dramatic” pentru diferite
Petală () [Corola-website/Science/336354_a_337683]
-
în Teologie pastorală penticostală și Teologie didactică penticostală(1995) si doctor in matematica la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca(1999), în prezent profesor universitar la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. În anul 1999 obține doctoratul în informatică la unele implicații ale Teoriei generale a convexității în geometrie, 1999, Universitatea ”Babeș - Bolyai” Cluj-Napoca, Conducător Științific: Prof.univ. dr. Elena Popoviciu - susținută în aprilie 1999 la Universitatea ”Babeș - Bolyai” Cluj-Napoca. Între anii 1990-1995 a predat lecții de matematică, la nivel gimnazial, în acceși perioadă a
Moț Ghiocel () [Corola-website/Science/336375_a_337704]
-
la Ohio University din Athens, Ohio. Apoi, el a editat ziarul "Spectator" din Wilmington, Ohio, dar și-a vândut participația în 1823. În anul următor, Reynolds a început un turneu de conferințe cu John Cleves Symmes, Jr. Reynolds a acceptat teoria lui Symmes că pământul este gol în interior. Ideea lui Symmes a fost acceptată ca posibilă de către unii oameni de știință respectați în acea vreme. Cei doi au susținut discuții pe această temă. Când Symmes a murit, Reynolds a continuat
Jeremiah N. Reynolds () [Corola-website/Science/336386_a_337715]
-
murit, Reynolds a continuat prelegerile sale, care au prezentate în săli pline din diferite orașe aflate în estul SUA (cu o taxă de particiapre de 50 de cenți). De-a lungul timpului, Reynolds a devenit dispus să accepte posibilitatea că teoria era greșită. În Philadelphia, Reynolds și Symmes s-au despărțit. Obținând sprijinul membrilor cabinetului condus de președintele John Quincy Adams și vorbind în fața Congresului, Reynolds a reușit organizarea unei expediții naționale către Polul Sud. Proiectul a fost abandonat însă după
Jeremiah N. Reynolds () [Corola-website/Science/336386_a_337715]
-
La câțiva ani după ce-și terminase studiul, a început să lucreze la ("Leidse Sterrewacht"), unde și-a scris teza de doctorat. După ce a citit lucrarea "Egalitate" de Edward Bellamy, Pannekoek a devenit socialist convins și a început să studieze teoriile lui Karl Marx. În curând, Pannekoek a devenit un scriitor marxist bine-cunoscut, care scria pentru reviste olandeze și germane. Amenințat cu concedierea de la locul său de muncă la observator din cauza faptului că a condus un comitet de sprijin grevist și
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
și . Pannekoek a fost cel mai bine cunoscut pentru scrierile sale despre . El a considerat acestea ca o nouă formă de organizare, capabilă de a depăși limitările instituțiilor mai vechi ale mișcării muncitorești, ale sindicatelor și ale partidelor social-democrate. Bazând teoria sa pe ceea ce el considera ca lecțiile practice ale Revoluției ruse din 1917, Pannekoek a susținut că revoluția muncitorilor și tranziția de la capitalism la comunism trebuia să fie realizate de către muncitorii înșiși, organizați în mod democratic în consilii muncitorești. El
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
Johann Sebastian Bach, forțele naturii, cubul Rubik și alegerea partenerului de viață, toate acestea sunt caracterizate prin anumite simetrii, simetria fiind conceptul care face legătura intre știință, artă, fizica teoretica și lumea de zi cu zi, dar al cărei ecuații (teoria grupurilor, in matematică) n-a putut fi rezolvată. De-a lungul mileniilor, matematicienii au rezolvat ecuații algebrice tot mai dificile. Ecuația cvintică a fost soluționată după secole de căutări, de doi matematicieni care au descoperit că, in cazul ei, metodele
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
n-a putut fi rezolvată. De-a lungul mileniilor, matematicienii au rezolvat ecuații algebrice tot mai dificile. Ecuația cvintică a fost soluționată după secole de căutări, de doi matematicieni care au descoperit că, in cazul ei, metodele obișnuite erau inaplicabile. „Teoria grupurilor” a fost descrisă independent de norvegianul Niels Henrik Abel și francezul Evariste Galois. Începând cu Antichitatea greacă, cunoașterea lumii s-a legat intim de numere și de forme geometrice. Mai mult, cu timpul, gradul de dezvoltare a unei discipline
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
Antichitatea greacă, cunoașterea lumii s-a legat intim de numere și de forme geometrice. Mai mult, cu timpul, gradul de dezvoltare a unei discipline științifice a fost echivalat cu nivelul ei de matematizare, iar un criteriu esențial pentru valabilitatea unei teorii a devenit frumusețea ei matematică. Inevitabil, matematica se află în spatele tuturor fenomenelelor pe care ne străduim să le înțelegem. Dar cum se explică acestă uimitoare eficacitate a ei? De ce lumea este, în esență, de natură matematică?. Ce îi deosebește pe
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
O „abordare” este un set de ipoteze despre natura limbii și învățarea limbii, dar nu implică un procedeu sau furnizarea unor detalii despre cum așa ipoteze ar trebui implementate în învățarea la clasa .Acestea pot fi înrudite cu a doua teorie a învățării unei limbi Sunt trei „ipoteze” principale : O ”metodă” este un plan pentru a prezenta limba pentru a fi învățată și ar trebui să fie bazată pe o abordare selectata. Pentru că o abordare să fie schimbată într-o metodă
Educație lingvistică () [Corola-website/Science/336402_a_337731]
-
Socot tot ce am publicat până la romanul "Întunecare", dibueli de ucenicie. N'am fost niciodată prea grăbit. Și mai ales am avut oroare de literatura livrescă. Cred că un romancier trebue mai întâi să trăiască viața, lăsând la o parte teoriile estetice și toate preocupările deformate ale breslei.” („Cezar Petrescu”, în Aurel Sasu, Mariana Vartic și Gheorghe Baltoc, "Romanul românesc în interviuri", Ed. Mi-nerva, București, 1986.) Criticul literar Mihai Gafița considera că apariția romanului "Întunecare" a marcat începutul unei etape fundamentale
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
fost un om de știință amator care a susținut că Pământul este plat. Și-a început cercetările sale în 1931. În 1947 a afirmat că Pământul este plat, afirmație pe care a susținut-o până la moartea sa în 1969. Conform teoriei sale, Pământul este un disc rotund plat care are la marginea sa un zid din gheață - acestă zonă fiind considerată Polul Sud. Dijkstra a numit Polul Sud ca "zona de apatie", lumea se termină acolo, aerul este subțire și busola
Klaas Dijkstra () [Corola-website/Science/336587_a_337916]
-
acolo, aerul este subțire și busola nu funcționează corect. Polul Nord se află în centrul Pământului plat al lui Dijkstra. După ce Edmund Hillary și Vivian Fuchs au trecut pe la Polul Sud cu o autoșeniletă în 1958, Dijkstra a rămas încrezător în teoria sa: ""Teoria mea că pământul nu este o sferă ci un disc plat a fost afectată dar nu a fost răsturnată."" După ce, din 1968, au început misiunile spațiale Apollo și numeroase fotografii au fost publicate, Dijkstra a afirmat că: ""Trei
Klaas Dijkstra () [Corola-website/Science/336587_a_337916]
-
este subțire și busola nu funcționează corect. Polul Nord se află în centrul Pământului plat al lui Dijkstra. După ce Edmund Hillary și Vivian Fuchs au trecut pe la Polul Sud cu o autoșeniletă în 1958, Dijkstra a rămas încrezător în teoria sa: ""Teoria mea că pământul nu este o sferă ci un disc plat a fost afectată dar nu a fost răsturnată."" După ce, din 1968, au început misiunile spațiale Apollo și numeroase fotografii au fost publicate, Dijkstra a afirmat că: ""Trei astronauți au
Klaas Dijkstra () [Corola-website/Science/336587_a_337916]