64,141 matches
-
de 1.485 Gbit/s. O interfață în curs de dezvoltare, cunoscută ca legătură dublă HD-SDI (dual link HD-SDI), constând în esență dintr-o pereche de legături SMPTE 292M , este standardizată în SMPTE 372M; aceasta prevede o rată de date nominală de 2.970 Gbit/s utilizată în aplicații care necesită o fidelitate și o rezoluție mai mare decât poate oferi HDTV standard (cum ar fi cinematografia digitală sau HDTV 1080P). O interfață mai recentă, 3G-SDI, constând într-o singură legătură
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]
-
consum . Există diferite mod kituri pentru DVD playere și alte dispozitive, care permit unui utilizator să adauge o interfață serială digitală. Toate standardele de interfață serială digitală folosesc (una sau mai multe) cabluri coaxiale cu conector BNC, cu o impedanță nominală de 75 ohm. Este același tip de cablu folosit pentru video analogic, ceea ce face mai ușoară schimbarea tehnologiei (deși ar putea fi necesare cabluri de calitate mai mare pentru distanțe sau rate de bit mai mari). Amplitudinea semnalului la sursă
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]
-
Însă intrarea cu 4 borne crește foarte mult prețul de cost și de aceea o asemenea intrare se utilizează numai la AM speciale ca electrometre de mare sensibilitate precum și la unele AM din instrumentația industrială sau din radiocomunicații. c) Tensiuni nominale (game). Ca și la multimetrele pasive, gamele de tensiuni nominale sunt în succesiunea 1,3,10,adică din 10 în 10 dB. d) Impedanță de intrare. Spre deosebire de multimetrele pasive, la VE, impedanța de intrare este constantă și este mult mai
Voltmetru () [Corola-website/Science/321402_a_322731]
-
cost și de aceea o asemenea intrare se utilizează numai la AM speciale ca electrometre de mare sensibilitate precum și la unele AM din instrumentația industrială sau din radiocomunicații. c) Tensiuni nominale (game). Ca și la multimetrele pasive, gamele de tensiuni nominale sunt în succesiunea 1,3,10,adică din 10 în 10 dB. d) Impedanță de intrare. Spre deosebire de multimetrele pasive, la VE, impedanța de intrare este constantă și este mult mai mare. Din rândul acestora se examinează aici sensibilitatea, rezoluția, precizia
Voltmetru () [Corola-website/Science/321402_a_322731]
-
a produs doi copii, viitorul Frederick al VI-lea al Danemarcei și Prințesa Louise Augusta. Se crede că Louise a fost fiica lui Struensee - compararea portretelor celor doi susține acest lucru. Începând cu anul 1772, Christian a fost rege numai nominal. Din 1772 până în 1784 Danemarca a fost condusă de mama vitregă a lui Christian, Juliana Maria de Braunschweig-Wolfenbüttel, fratele său vitreg Prințul Frederick al Danemarcei și de politicianul danez Ove Høegh-Guldberg. Din anul 1784, fiul său Frederick al VI-lea
Christian al VII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316339_a_317668]
-
o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale. Numele său provine tocmai de la faptul că „participa” la cele două domenii. În unele gramatici este considerat mod, în altele formă nominală a verbului. În general este considerat nepersonal și nepredicativ. În gramaticile diferitelor limbi se iau în seamă una, două sau trei forme ale participiului. În gramaticile limbii române se ia în seamă o singură formă de participiu, cu valoare de
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
este considerat nepersonal și nepredicativ. În gramaticile diferitelor limbi se iau în seamă una, două sau trei forme ale participiului. În gramaticile limbii române se ia în seamă o singură formă de participiu, cu valoare de trecut, definit că forma nominală a verbului sau ca mod nepersonal și nepredicativ, care exprimă o acțiune suferită sau îndeplinită de un obiect, o acțiune concepută că o expresie a stării obiectului, ca o însușire statică a acestuia. l românesc provine din formă de participiu
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
je otvorena 1932. godine" „Școală a fost deschisă în anul 1932”. Oricare participiu pasiv poate fi folosit cu valoare preponderent adjectivala că atribut: kuvano meso" „carne gătită”, udata žena" „femeie măritata”. În gramaticile limbii maghiare, participiul este considerat o formă nominală a verbului și are trei forme temporale: prezent, trecut și viitor. Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat de regulă la rădăcina verbului, identică cu forma de indicativ prezent, persoana a III-a singular: "olvas" „citește
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
ale verbului, timpul și aspectul. În gramaticile tradiționale ale limbii române, modurile sunt împărțite în două categorii: moduri personale (și totodată predicative) și moduri nepersonale (și nepredicative). În gramaticile unor limbi, acestea din urmă nu sunt considerate moduri, ci forme nominale ale verbului. Modurile personale se caracterizează morfologic prin faptul că verbului la aceste moduri îi sunt specifice categoriile gramaticale de persoană și număr, exprimate în general prin morfeme corespunzătoare. Din punct de vedere sintactic, verbul la aceste moduri poate îndeplini
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
găsit titlul: „J'Accuse...!”. Ziarul, care de obicei se vindea în treizeci de mii de exemplare, a vândut în acea zi aproape trei sute de mii de copii. Acest articol a avut efectul unei bombe. Era un atac direct, explicit și nominal. Toți cei care complotaseră contra lui Dreyfus erau denunțați, inclusiv ministrul de război și statul major. Articolul conține numeroase erori, maximizând sau minimizând rolurile unora dintre actori, dar Zola nu pretindea că scrie o cronică istorică. „J'Accuse...!” a adus
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
fiecare cu propriile unități cu slăbiciuni sau tării. Mai este și o rasă neutră, "wandering" (Rătăcitor), care este formată din următoarele creaturi Pungași, nomazi, Fantome (singura care nu poate fi recrutată) și Genie. GameSpot a evaluat jocul oarecum sub valoarea nominală și a considerat povestea ca fiind prea subțire. Cu toate acestea, jocul a fost lăudat pentru gameplay-ul său și a primit o notă de 7.5 dintr-un total de 10.
Heroes of Might and Magic: A Strategic Quest () [Corola-website/Science/322498_a_323827]
-
și a fost unul înscenat, cu sentințe stabilite dinainte, asemenea celor din anii '50. „Publicul” a fost admis în sală abia după ce Securitatea a inspectat-o minuțios și a montat microfoane. Spectatorii la proces au fost atent selectați și verificați nominal la intrare, printre ei fiind infiltrați mulți securiști. Pe perioada procesului, intrarea în oraș a fost păzită, iar circulația în jurul întreprinderii întreruptă. Mai multe unități militare din Brașov au fost puse în stare de alarmă, iar în uzină au fost
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
uneia sau alteia dintre tabere, însă până la urmă în 945 Berengar a reușit să revină în Italia în fruntea unor trupe plătite, fiind bine primit de către nobilimea locală. Ugo a fost înfrânt și s-a retras la Arles, fiind succedat nominal de către fiul său, Lothar al II-lea. Din momentul reușitei lui Berengar, întreaga putere reală și stăpânire în Regatul Italiei a fost concentrată în mâinile sale, cu Lothar doar ca rege titular. Scurta domnie a lui Lothar s-a încheiat
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
din Chină. Relațiile sale cu Baekje și Silla au fost complexe și au alternat între alianță și ostilitate. Un vecin din nord-vest a fost Göktürk de Est (un hanat din nord-vestul Chinei și din apropierea Mongoliei), care a fost un aliat nominal al Goguryeo. În 551, Baekje și Silla au format o alianță pentru a ataca Goguryeo și pentru a cuceri Valea Râului Han, o zonă strategică importantă, aproape de centrul peninsulei și o regiune agricolă foarte bogată.După ce Baekje s-a epuizat
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
Kvarner. Alături de Friuli și Carantania, Istria reprezenta una dintre cele trei mărci menite să protejeze Lombardia în fața invaziilor avarilor, slavilor și apoi ale maghiarilor. În primul deceniu al secolului al IX-lea, Istria a fost guvernată de către ducele Ioan, care nominal urma tradiția bizantină, însă în fapt se reprezenta un ducat al francilor. La acea vreme, regiunea avea nouă orașe, cel mai important fiind Trieste. În virtutea tratatului de la Aachen din 812 (Pax Nicephori), prin care Bizanțul recunoștea titlul imperial al lui
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
moștenitorul prin căsătorie al ultimului markgraf cunoscut de Friuli, Weriand. Treptat, markgrafii de Carniola au achiziționat teritoriile răsăritene ale Istriei, în vreme ce coastele apuseană și sudică erau ocupate de către Republica Veneția. Regele german Henric al IV-lea a conferit în mod nominal restul teritoriului mărcii istriene către Patriarhatul de Aquileia, în timp ce titlul markgrafal și teritoriile Istriei propriu-zise erau încă deținute de Carniola. În 1173, împăratul Frederic I "Barbarossa" din dinastia Hohenstaufenilor a înfeudat familia nobililor bavarezi Andechs, care a atașat Istria posesiunilor
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
catepan, Mihail Doukeianos. În 3 septembrie 1041, ei au reușit să îl înfrângă pe un alt catepan, Exaugustus Boioannes, căzut prizonier. În curând, lor li s-au adăugat longobarzii și normanzii din Melfi, conduși de Arduin. În februarie 1042, conducătorul nominal al răscoalei, principele Atenulf al IV-lea de Benevento, a defectat, fiind mituit de către greci, și înlocuit la comandă cu Argyrus. După câteva succese, Argyrus a trecut la rândul său de partea bizantinilor. Se presupune că el ar fi primit
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]
-
Guaimar a sprijinit răscoala condusă de Melus din Bari împotriva autorității bizantine. După înfrângerea lui Melus din anul 1011, Guaimar a primit vizita catepanului bizantin Vasile Mesardonites, in October, după care însă i-a acordat adăpost lui Melus. Guaimar era nominal vasal al împăratului romano-german Henric al II-lea, însă după bătălia de la Cannae din 1018, soldată cu o categorică victorie bizantină, și-a manifestat discret supunerea față de împăratul bizantin Vasile al II-lea. Atunci când împăratul Henric a murit în 1024
Guaimar al III-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324495_a_325824]
-
parte din Ducatul de Amalfi. În anul 661, Neapole a obținut din parte împăratului Constans al II-lea dreptul de a fi condus de către un localnic, un anume Vasile, a cărui supunere față de împăratul de la Constantinopol a devenit curând pur nominală. Pe de altă parte, el avea titluri bizantine, precum "patrikios" sau "hypatos" ("consul"), monedele bătute în ducat purtau efigia împăratului grec, iar greaca era limba oficială. Totodată, ducele avea autoritate asupra porturilor vecine Gaeta, Amalfi și Sorrento, deși fiecare dintre
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
B, punctul b. se stipula că masa unei medalii este de 6,55 de grame, cu o toleranță de +/- 2 ‰, adică poate varia între 6.5369 și 6.5631 grame. Însă, potrivit Uniunii Monetare Latine, monedele de aur, cu valoare nominală de 20 de franci francezi / 20 de lei românești, aveau titlul de 900‰ aur fin, masa de 6,45 grame și un diametru de 21 mm. Observăm că masa medaliilor Ardealul Nostru este de 6,55 grame, dar același titlu
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
23 decembrie 1944, articolul 3, litera B. punctul b., observăm că prin lege se stipula masa de 6,55 grame, pentru fiecare piesă emisă. Spre deosebire de alte monede moderne românești și străine, pe această piesă nu a fost gravată nicio valoare nominală. Din cauza inflației existente în epocă, s-a considerat că nu avea sens să fie gravată o valoare nominală. Însă "piesa Ardealul Nostru" prezintă aproape toate caracteristicile standardizate de Uniunea Monetară Latină, pe care le întâlnim la monedele de aur românești
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
55 grame, pentru fiecare piesă emisă. Spre deosebire de alte monede moderne românești și străine, pe această piesă nu a fost gravată nicio valoare nominală. Din cauza inflației existente în epocă, s-a considerat că nu avea sens să fie gravată o valoare nominală. Însă "piesa Ardealul Nostru" prezintă aproape toate caracteristicile standardizate de Uniunea Monetară Latină, pe care le întâlnim la monedele de aur românești, cu valoare nominală de 20 de lei, emise în secolul al XIX-lea și al XX-lea și
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
existente în epocă, s-a considerat că nu avea sens să fie gravată o valoare nominală. Însă "piesa Ardealul Nostru" prezintă aproape toate caracteristicile standardizate de Uniunea Monetară Latină, pe care le întâlnim la monedele de aur românești, cu valoare nominală de 20 de lei, emise în secolul al XIX-lea și al XX-lea și cunoscute și sub denumirea de « "cocoșei" », întrucât au aceleași caracteristici (diametru, greutate, titlu, ...) cu monedele franceze, din aceeași epocă, cu valoare nominală de 20 de
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
românești, cu valoare nominală de 20 de lei, emise în secolul al XIX-lea și al XX-lea și cunoscute și sub denumirea de « "cocoșei" », întrucât au aceleași caracteristici (diametru, greutate, titlu, ...) cu monedele franceze, din aceeași epocă, cu valoare nominală de 20 de franci, care au gravat câte un "cocoș [galic]", spre stânga. Deși nu avea curs legal, piesa Ardealul Nostru a circulat și în calitate de monedă, datorită valorii sale intrinsece. Piesa de aur jubiliară Ardealul Nostru a fost emisă și
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
cupru-nichel, piesa de £1 de nichel-alamă și piesa de £2 este bimetalică (interirul de cupru-nichel și exteriorul de nichel-alamă). Aversul pieselor poartă portretul Reginei Elisabeta a II-a și inscripția "QUEEN ELIZABETH II ST.HELENA • ASCENSION". Reversul pieselor poartă valoarea nominală și o ilustrație: Actual există bancnote de 5, 10 și 20 lire. Primele bancnote de 2½ și 5 șilingi și 1 și 5 lire au fost emise în 1716 de către Guvernul de Sfânta Elena. A doua emisiune a urmat în
Liră din Sfânta Elena () [Corola-website/Science/323595_a_324924]