64,523 matches
-
anul 1912. Pentru studiul filozofiei și al teologiei a fost trimis la colegiul franciscan din Roma. Pe 15 august 1922 a fost hirotonit preot, la Assisi 767. Cu toate că avea o sănătate șubredă, întorcându-se în țară, a întreprins un apostolat plin de roade și de aceea, în trei rânduri i s-a încredințat oficiul de maestru de novici pentru frații clerici și laici ai ordinului franciscan. În anul 1929 a îmbrățișat ritul greco-catolic, fiind trimis în dieceza de Oradea, unde și-
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la modul de organizare al expoziției și la spațiul acordat de organizatori publicațiilor românești, preotul Pal a făcut următoarele precizări: "Trebuie știut că presa catolică din România are două locuri: nu zicem pavilioane, pentru că nicio încăpere acordată nouă nu este plină numai cu producțiile noastre; ne-au despărțit în două, cum de fapt suntem în două nuanțe ale catolicismului: uniții români sunt puși în pavilioanele orientalilor, acolo au un perete împodobit cu produsele presei catolice unite, aranjate de B. P. Caralefschi
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
valutar", "Informațiuni". Au fost tratate subiecte dintre cele mai diverse, care se adresau unui public diversificat; preponderente au fost totuși temele politice, nelipsind însă nici cele economice, sociale sau culturale. Ultima pagină era dedicată anunțurilor; în primii ani, aceasta era plină, fapt care demonstra interesul comercianților de a-și face reclamă în acest ziar. Iată câteva exemple de astfel de reclame: "Banca cerealiștilor, Societate anonimă, București/ Calendarul național ilustrat/ M. De Brousse, Transporturi maritime și pe uscat/ Tipografia Gutenberg, Institutul de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de el (în special mons. Anton Gabor) să facă numeroase adrese prin care au cerut susținerea acestuia: "Datoriile depășesc suma de 200.000 lire italiene. Mulțumim încă o dată Sanctității sale pentru remarcabilul ajutor de 35.000 lire, acordat anul trecut, plini de credință ne adresăm din nou dumneavoastră pentru a ne ajuta să acoperim aceste datorii"1019. Monseniorul Gabor s-a adresat de multe ori și nunțiului apostolic, rugându-l să intervină pe lângă episcopi în vederea susținerii, dezvoltării și unificării presei catolice
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și faptul că se organiza la Vatican în prezența Papei: Ne cerem scuze Excelenței voastre dacă pe lângă grijile ecleziastice și publicistice (ale căror ecouri onorabile au ajuns recent până aici) îndrăznim să o adăugăm și pe aceasta, dar hărnicia dvs. plină de zel pentru cauza catolică, binecunoscutul dvs atașament față de Sfântul Părinte ne asigură că nu am făcut apel în van la intervenția dvs. energică" (Ibidem). 857 "Se restrânge din ce în ce timpul ce precede deschiderea solemnă a Expoziției presei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
îl însuflețesc proiecte enorme, vizând „Lăcașe sfinte ale mușchilor și ale creierului: / Romele,/ Parisurile, / New Yorkurile / izbânzilor românești de mâine!” Verbul lui se vrea exhortativ, oracular, liturgic. Prin infuzie de forțe proaspete, „sili-vom grâul românesc să crească,/ înalt și plin” (Aicea suntem!...). Despărțirea de spațiul natal, de Blajul erudit (Orașul copilăriei) - „somnoros”, „frumos, fantastic și nepriceput” - se face fără regretele lui Goga și Blaga, mitologia de acum a lui C. tinzând spre aeroplan și uzine (titlul În fabrică se repetă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
cronologie (o vedem clar pe Clarissa tânără și abia apoi matură) și cu un evident "love interest", fără de care mă îndoiesc că romanul ar exista. Joyce e adevăratul inovator, fiindcă la el limbajul și gândirea se contopesc. El are tolba plină la refuz de povești, dar le spune într-un "discurs" care sfidează de fapt limbajul / comunicarea, sugerând că viața fuge prea repede și convenția care nu poate ține pasul cu ea n-are nicio valoare. Drept care convenția lui înfulecă absolut
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
disperare; eroii se adaptează ca și lectura la universul distopiei, printr-un exercițiu de supraviețuire. Autorul Desperado își croiește drum prin disperare către speranță. A fi Desperado nu are nicio legătură cu a dispera. Din contră, creatorul Desperado este în plin proces de descoperire a unor moduri literare inedite și a unui nou model existențial. 1.3. Ficțiunea Desperado Adevăr sau ficțiune? Henry James scria că opera de artă trebuie să aproximeze adevărul. Joyce, Woolf și Eliot au restrâns aria la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mnemotehnic, faceți-i pe lectori răspunzători de puterea lor de a ține minte fiecare cuvânt, fiindcă oricare dintre cuvinte se poate dovedi a fi cheia evenimentelor ulterioare. > Spune pe față tot ce era altădată interzis, și fă-o cu gura plină: fii nerușinat. > Arată simpatie și aroganță deodată, și păstrează pentru tine rețeta. > Debordează de vitalitate, mai ales atunci când descrii tot soiul de mortificări. > Fii contradictoriu: ceartă-te cu tine însuți. > Eliberează-te de cuvintele celorlalți. Libertatea Desperado înainte de toate Unde
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Burgess, 1917-1993; John Fowles, 1926-2005; Julian Barnes, 1946; Kazuo Ishiguro, 1954; Alasdair Gray, 1934; Malcolm Bradbury, 1932-1999; David Lodge, 1939; Peter Ackroyd, 1949; Martin Amis, 1949; Graham Swift, 1949. Acest roman, mai mult decât romanul francez, american (eclectic dar în plină forță) etc. se plasează în grupul de frondă și experiment. Romanul britanic este practic aria cea mai inventivă din literatura contemporană. Trăsăturile care îl scot în evidență sunt: * Dorința de noutate cu orice preț: orice procedeu e util și toate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
construiască un model al primei biserici. Lumea în care trăiește arhitectul și își construiește viziunile în biserici menite să dureze în timp e asuprită de puterile întunecate ale Satanei. Pentru fiecare biserică e necesar sacrificiul unui copil, iar cartea e plină de astfel de biserici care nu prea inspiră credință în Dumnezeu. Povestirea este presărată cu cadavre, a căror proveniență nu e descoperită de poliție. Nicholas Dyer lucrează pentru regină la Scotland Yard. Hawksmoor lucrează pentru poliție la Scotland Yard. Amândoi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Harriet Scrope. Philip descoperă că primele romane de Harriet Scrope sunt plagiate după Harrison Bentley, ceea ce ea însăși recunoaște mai încolo, într-un monolog interior pe care doar lectorul îl află, personajele neavând acces la el. Toată cartea e plină de felurite falsuri. Hawksmoor pendula între bine și rău, intriga încheindu-se cu izbânda răului. Chatterton face ca autenticul să eșueze în fals: nu mai putem avea încredere în nimic. Același Philip rămâne în finalul cărții cu nevasta și copilul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
1965), persiflează viața universitară și eventualii scriitori invitați de universități, ale căror gafe sunt savuroase. Literatura și universitatea par incompatibile. Romancierul mărturisește: Ca orice romancier comic, iau romanul foarte în serios. E cea mai izbutită formă deschisă, personală, inteligentă și plină de curiozitate. Îl prețuiesc pentru scepticismul, ironia lui și ideea de joc. Toate romanele mele sunt explorări ale comediei de toate felurile... Romanul care îi conferă lui Bradbury statutul de ironist al intelectului este My Strange Quest for Mensonge, Structuralism
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fie atrasă într-o activitate care i se pare respingătoare. Pentru început, între Robyn și Vic se cască un abis, în ciuda faptului că subiectul tezei de doctorat a lui Robyn este romanul industrial. Realitatea se dovedește a fi cruntă și plină de surprize de neînchipuit. În timp ce se derulează confruntarea psihologică dintre Robyn și Vic, tot soiul de personaje neînsemnate apar și dispar pe câte o pagină. Charles, prietenul șovăitor al lui Robyn, se mută la Londra, împreună cu prietena fratelui lui Robyn
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de nord, era clar că Pinter are un fler impresionant de meșteșugar dramatic. Noutatea din lada lui cu șmecherii teatrale pe atunci noi și inovatoare, iar acum ades satirizate era descoperirea că cea mai banală conversație poate deveni intensă și plină de un "sens" aparent dacă introducem pauze arbitrare printre rândurile dialogului. Această cascadorie a deschis un vid pe care criticii au dat năvală să-l umple cu propriile lor speculații despre profunzime nerostită și "amenințare". Pinter s-a trezit etichetat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se mai întoarce. În ultimul locșor (liber) din șirul de imagini mereu mai mici ale femeii, una într-alta, el o desenează plecând (părăsindu-l), apoi încuie ușa (final) și adoarme. Spre deosebire de prima, partea a doua (zbuciumul celui părăsit) e plină de verbe: Iată-l și pe el, așteaptă, Tot așteaptă: două și jumătate, șapte și jumătate. Douăsprezece. La douăsprezece culcă pachetul pe o parte Și desenează, pe cel din urmă pachet, în Ultimul loc gol, cât un punct, o siluetă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e modul lui Brownjohn de a ne atrage atenția că limpezimea lui verbală pune la cale (ca peste tot) un sens nerostit, bănuit, ascuns. Dacă prima parte repetă prepoziția statică "pe" de patru ori, partea a doua a poemului e plină de virgule ce leagă scurte acțiuni între ele. Simplitatea tehnicii poetice a lui Brownjohn în acest poem, ca și în celelalte, e un semn de modestie și respect pentru lector. Poetul pare să ne spună, Cred ce crezi tu. El
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ruth Fainlight: Poeta verticală Ruth Fainlight e printre poeții Desperado de primă mărime. Poemele ei sunt deschis autobiografice, dar sensul lor ține de intensitatea narațiunii și nu neapărat de faptul că dezvăluie viața poetei. Puternice, voluntare și în același timp pline de un lirism delicat, versurile lui Fainlight afirmă fără echivoc; poeta nu se sfiește lucru rar pentru poezie, azi să vorbească în nume propriu. Poemele ei amestecă proză, poezie și dramă. Fainlight sfidează compasiunea. Ea este o fire complicată, tandră
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fi fost un bun îmblânzitor de animale îmi dau seama după felul cum îmblânzești pisica neagră a nimănui care s-a ivit săptămâna trecută în fundul grădinii. În fiecare dimineață vine un pic mai aproape. Ieși cu o farfurioară pe jumătate plină cu lapte și o lași pe jos ca și cum nici nu ți-ar păsa, dar o muți în fiecare zi o fărâmă mai aproape de ușă. Bărbatul și pisica cedează amândoi, învăluiți în tandrețe. Tandrețea și sentimentul pierderii se amestecă intens în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poveste care continuă încă". Handbag (Geanta) e un poem cu o structură interesantă, incredibil de direct și totuși indirect în cele din urmă. Poemul începe cu figura mamei, totdeauna puternică în poezia lui Fainlight. Poșeta e a ei și e plină cu fleacuri, care au toate mirosul ei: bomboane de mentă, ruj, pudră. Dar mai sunt în ea și niște scrisori. Aflăm foarte lent: scrisori de la tatăl poetei, din vremea războiului, citite iar și iar, mototolite de vreme: Poșeta veche de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au toate mirosul ei: bomboane de mentă, ruj, pudră. Dar mai sunt în ea și niște scrisori. Aflăm foarte lent: scrisori de la tatăl poetei, din vremea războiului, citite iar și iar, mototolite de vreme: Poșeta veche de piele a mamei, plină cu scrisori pe care le-a purtat la ea tot războiul. Izul poșetei mamei: bomboane de mentă ruj și pudră Coty. Scrisori mototolite și roase la colțuri, desfăcute citite și mereu împăturite la loc. Scrisori de la tata. Miros de piele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
decât o împrejurare bună de final și atât. Student: Dacă ar fi să comparați literatura tradițională cu cea modernistă și postmodernistă, ați fi pregătit să afirmați că istoria, trecutul în general, au pierdut teren ori că, din contră, sunt mai pline de înțeles decât înainte? PA: Mă întrebi dacă istoria pierde din importanță în peisajul postmodern? Student: Exact. PA: Nu, nu cred. Nu mă folosesc de termeni ca Modernism ori postmodernism fiindcă ei n-au înțeles pentru mine. În ce privește, însă, conștiința
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ai analizat poemul cu extraordinară acuitate. LV. De obicei fără lacrimi ar trebui luat drept profesiune de credință Desperado: "Lacrimile te fac neputincios. E nevoie de mânie". Ca mulți romancieri care-ți sunt contemporani, în sensul adânc al versului ești plină de mânie. De ce mânie? RF. Sunt multe lucrurile care-mi stârnesc mânia politica, în sensul în care privește relația dintre sexe ca un fenomen politic, inegalitatea grupurilor sociale, a statelor lumii. Și cruzimea mă mânie. Dar mânia nu e cel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
canalizez mânia: uneori acționez (de pildă, sunt membra Comitetului pentru scriitorii întemnițați al PEN în Anglia), alteori scriu. Am credința fermă că scriitorii pot schimba lumea. LV. Folosești în Poșetă un lirism narativ concentrat: Poștea veche de piele a mamei, plină cu scrisori pe care le-a purtat la ea tot timpul războiului. Parfumul poșetei ei: bomboane, ruj, pudră Coty. Hârtia scrisorilor era roasă, cu colțuri zdrențuite, după ce fuseseră de atâtea ori desfăcute, citite și împăturite la loc. Scrisori de la tata
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
meu. E locul meu de baștină. (Am însă mari îndoieli că voi mai locui vreodată acolo). LV. Există urme ale New York-ului în imaginile tale poetice? Care e în sufletul tău emblema New York-ului? RF. Cred că poezia mea e plină de influențe NewYorkeze ori americane. Când am cunoscut-o pe Adrienne Rich pe la începutul anilor '70, am fost mirată și mulțumită (fiindcă aceasta confirma o latură importantă a identității mele) să aud că a surprins-o faptul că sunt considerată
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]