64,066 matches
-
României în ceea ce privește opțiunile politicii sale externe; de altfel, și în unele probleme ale politicii interne. Astfel, deși în opinia publică românească problema românilor din Transilvania reprezenta un punct deosebit de sensibil, cu atitudini unanim și clar exprimate în favoarea respectării drepturilor acestora, Regele și Guvernele, oricare au fost acestea, au trecut la o operațiune de temperare a emoției și acțiunii în favoarea românilor transilvăneni. Binecunoscuta Asociație „Carpații”, între fruntașii căreia îl numărăm pe Mihai Eminescu, a fost nevoită să se supună poruncilor regale de
August 1916 – Marea cumpănă by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296350_a_297679]
-
ruga lupul să ia în grijă mielul. Hotărârea a fost luată, interpretându-se codicilul secret în litera sa - dacă Imperiul Austro - Ungar va fi atacat de un terț, România va interveni în favoarea Imperiului. Ori, nu Serbia atacase Austro-Ungaria, ci invers. Regele Ferdinand s-a considerat eliberat de obligația secretă. Iar tabăra Antantei a câștigat confruntarea, continuând tradiția relațiilor cordiale cu Franța, privind către o perspectivă democratică și europeană, având drept crez unirea cu Transilvania. Liderul pro Puterile Centrale, Petre P. Carp
August 1916 – Marea cumpănă by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296350_a_297679]
-
vestică a Rusiei? Asemenea întrebări sunt firești, chiar dacă îngrijorătoare. Lumea de după 8 noiembrie 2016 cu siguranță nu mai seamănă cu cea din urmă cu o zi. Cu certitudine, o schimbare uriașă s-a produs. Sunt de apreciat înțeleptele cuvinte ale Regelui Mihai, după o mare dramă petrecută în România: „Democrația și libertățile nu sunt câștigate pentru totdeauna. Nici o izbândă nu este eternă. Omul își câștigă în fiecare zi dreptul de a avea un « mâine». Țara își redobândește, cu fiecare generație, privilegiul
O speranţă. Pentru cine? by Anca Ştefănescu () [Corola-website/Journalistic/296346_a_297675]
-
mare. Răsățat de părintele său, a avut acces nelimitat la tot ce-și dorea - mașini de lux, avioane private, petreceri îmbibate cu alcool și pline de bunătăți la care cetățenii irakieni de rând nici nu puteau visa. Se credea un rege de Ev mediu și cerea imperios orice femeie îi atrăgea atenția. Când Uday și-a dus instinctele sadice prea departe, împușcându-și un unchi, tatăl său l-a „exilat” în... Elveția. La întoarcere, nu mai avea putere, dar tot și-
Destinul copiilor marilor lideri () [Corola-website/Journalistic/296368_a_297697]
-
secundă. Dacă astăzi ea este diagnosticată și se poate trata, în urmă cu șapte decenii nu se putea vorbi despre așa ceva. Comportamentul public scandalos al lui Randolph, care a marcat și momentul în care propunea eliminarea vechii sintagme britanice „pentru rege și țară” și care l-a adus de mai multe ori în fața justiției, l-a determinat pe tatăl său să refuze să-l mai recunoască drept fiu. S-a stins în uitare, în 1968.La polul opus din perspectiva relației
Destinul copiilor marilor lideri () [Corola-website/Journalistic/296368_a_297697]
-
închis sau nimicit în vreun fel fără a fi judecat în mod legal de egalii săi potrivit legilor țării”, după cum arată site-ul oficial al Bibliotecii Naționale www.bl.uk. Istoria documentului include mai multe revizuiri până în anul 1225, când regele Henric al III-lea a emis ceea ce a devenit versiunea finală și definitivă a „Magna Carta”. În timp, documentul a stat la baza mai multor texte juridice atât britanice, cât și internaționale, printre care Petiția Drepturilor din 1628, Declarația Drepturilor
Ziua Imnului Național al României () [Corola-website/Journalistic/296381_a_297710]
-
stat care îl obligase pe Alexandru Ioan Cuza să abdice punea problema unui principe străin. Românii au cerut ajutorul lui Napoleon al III-lea, care le-a recomandat pe Principele Carol de Hohenzollern, înrudit și cu Împăratul Franței, și cu Regele Prusiei. La 19 martie 1866, Ion C. Brătianu este trimis de urgență la Düsseldorf pentru a cere consimțământul tânărului principe, al familiei sale și a regelui Prusiei Wilhelm I. Regele Prusiei își dă acordul: „Dumnezeu să te aibă în pază
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]
-
a recomandat pe Principele Carol de Hohenzollern, înrudit și cu Împăratul Franței, și cu Regele Prusiei. La 19 martie 1866, Ion C. Brătianu este trimis de urgență la Düsseldorf pentru a cere consimțământul tânărului principe, al familiei sale și a regelui Prusiei Wilhelm I. Regele Prusiei își dă acordul: „Dumnezeu să te aibă în pază”. Pe 7 aprilie, Bismarck, cancelarul prusac, l-a sfătuit la rândul său fără rezerve pe principe „să ia hotărârea îndrăzneață de a pleca direct spre România
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]
-
Carol de Hohenzollern, înrudit și cu Împăratul Franței, și cu Regele Prusiei. La 19 martie 1866, Ion C. Brătianu este trimis de urgență la Düsseldorf pentru a cere consimțământul tânărului principe, al familiei sale și a regelui Prusiei Wilhelm I. Regele Prusiei își dă acordul: „Dumnezeu să te aibă în pază”. Pe 7 aprilie, Bismarck, cancelarul prusac, l-a sfătuit la rândul său fără rezerve pe principe „să ia hotărârea îndrăzneață de a pleca direct spre România”. Carol accepta și odată cu
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]
-
mea patrie și acel neînvins respect către lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei. Cetățean azi, mâine, de va fi nevoie soldat, eu voi împărtăși cu dumneavoastră soarta cea bună, ca și cea rea”. Amprenta benefică a regelui Carol I asupra României avea să se manifeste imediat. La 1 iulie 1866 era proclamată o nouă Constituție, prima lege fundamentală internă românească. Constituția a fost percepută în cancelariile europene, ca și la Istanbul, ca o manifestare a independenței Principatelor
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]
-
vot, domnitorul pornind și o intensă campanie de reorganizare a armatei și de construire de căi ferate moderne și instituind încă de la început un drum monarhic care a însemnat în mare măsură modernizarea României. Este demn de remarcat faptul că regele și clasa politică pe care el se baza au continuat edificarea unei țări mai dezvoltate în spiritul reformelor lui Cuza, care au dat roade din plin în segmente importante cum ar fi agricultura, infrastructura de drumuri și cale ferată de
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]
-
și se bucură pe bună dreptate de un răsunet care nu s-a stins nici azi. Această împrejurare a avut urmări dintre cele mai pozitive și pentru dinastie, și pentru România: independența cucerită de Carol I a fost întregită, datorită Regelui Ferdinand, de Marea Unire din 1918, care a așezat pe harta Europei o Românie unită „de la Nistru pân’ la Tisa”. De asemeni, este remarcabil un alt moment definitoriu pentru importanța felului în care regele Carol I a știut să urmărească
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]
-
Carol I a fost întregită, datorită Regelui Ferdinand, de Marea Unire din 1918, care a așezat pe harta Europei o Românie unită „de la Nistru pân’ la Tisa”. De asemeni, este remarcabil un alt moment definitoriu pentru importanța felului în care regele Carol I a știut să urmărească interesul național al României: momentul crucial al dobândirii unui nou statut internațional al țării după al doilea Război Balcanic. Conferința de Pace care avea loc la București, în 1913, s-a desfășurat doar între
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]
-
Pacea semnată atunci în capitala României era un rezultat în premieră pentru statele medii și mici din sud-estul Europei, care își discutau și își rezolvau problemele într-o conferință proprie, fără intervenția sau prezența marilor puteri. În acest fel, România regelui Carol I devenea un arbitru recunoscut al raporturilor de forțe din Balcani. Se poate afirma fără teama de a greși că într-o măsură covârșitoare, această Românie unită, modernă și puternică a fost moștenirea politică a Regelui Carol I, care
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]
-
acest fel, România regelui Carol I devenea un arbitru recunoscut al raporturilor de forțe din Balcani. Se poate afirma fără teama de a greși că într-o măsură covârșitoare, această Românie unită, modernă și puternică a fost moștenirea politică a Regelui Carol I, care și-a respectat cu sfințenie promisiunile inaugurale.
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]
-
etnia majoritară românească sunt cuprinși evrei, germani, ucraineni, armeni etc. Până la primul război mondial, sursa geografică principală a emigrației românești în SUA a fost Transilvania, urmată apoi de departe de Bucovina și prea puțin reprezentată de Regatul României condus de regele Carol I. Emigrările din Transilvania cu intensitate variabilă, au fost un fenomen permanent în secolele XIII-XIX. La început, din Transilvania, destui au plecat vremelnic în zone mai apropiate, precum România transcarpatică, Dobrogea, Peninsula Balcanică, Crimeea, Caucaz etc. În acest context
Comunităţi româneşti în SUA şi Canada () [Corola-website/Journalistic/296399_a_297728]
-
din sec. XII-XIII, când Parisul era deja cel mai mare oraș al Europei Occidentale, datează primele știri consistente despre disidența pariziană: breasla negustorilor pe apă obține încă în 1170 monopolul navigației fluviale pe Sena: între căpetenia - prévôt - negustorilor și reprezentantul regelui, numit tot prévôt, rivalități nenumărate, fricțiuni și conflicte izbucnind adesea în stradă aduc Parisului faima unui oraș mereu rebel și foarte greu de guvernat. Pe malul stăng al fluviului se instalează, în sec. XII, prima disidență universitară și intelectuală din
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
sub autoritatea dinastiei de Valois; în sec. XV, emblema acestei condiții marginale și contestatare a Parisului rămâne marele poet François Villon, tâlhar, poate chiar asasin și în același timp un geniu creator care deschide căi nebănuite poeziei franceze. În vremea regelui Francisc I, în sec. XVI, Parisul redevine capitala regatului, așa cum e și azi capitala Republicii. Orașul participă cu elan la masacrul hughenților din noaptea Sfântului Bartolomeu, din 1572, susține Liga catolică împotriva regilor Franței și în 1588 îl detronează pe
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
deschide căi nebănuite poeziei franceze. În vremea regelui Francisc I, în sec. XVI, Parisul redevine capitala regatului, așa cum e și azi capitala Republicii. Orașul participă cu elan la masacrul hughenților din noaptea Sfântului Bartolomeu, din 1572, susține Liga catolică împotriva regilor Franței și în 1588 îl detronează pe Henric al III-lea, fără să-l accepte drept rege legitim pe Henric al IV-lea înainte ca acesta să abjure și să devină catolic. Cu acest prilej, realistul Henric de Bourbon a
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
așa cum e și azi capitala Republicii. Orașul participă cu elan la masacrul hughenților din noaptea Sfântului Bartolomeu, din 1572, susține Liga catolică împotriva regilor Franței și în 1588 îl detronează pe Henric al III-lea, fără să-l accepte drept rege legitim pe Henric al IV-lea înainte ca acesta să abjure și să devină catolic. Cu acest prilej, realistul Henric de Bourbon a rostit celebra frază care, de atunci, a servit drept alibi unui număr incalculabil de compromisuri, „Paris vaut
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
ce a petrecut o vreme în capitala Suediei, spre jumatatea secolului al XVII-lea, a fost Nicolae Milescu, care a și alcătuit acolo primul opuscul original românesc de filosofie. Câteva decenii mai târziu, unul dintre cei mai cunoscuți monarhi suedezi, regele Carol al XII-lea, a petrecut mai mulți ani în spațiul frumoasei Moldove. După 1880 s-au înființat oficii diplomatice românești la Stockholm și la Cristiania (ce și-a schimbat denumirea în Oslo, după ce, în anul 1905, Norvegia s-a
Comunități românești în Europa – in Nordul Continentului () [Corola-website/Journalistic/296413_a_297742]
-
Citeam zilele trecute cartea lui Andrew Morton, cunoscut autor de biografii ale unor celebrități contemporane, „17 Carnations: The Royals, the Nazis, and the biggest Cover-Up in history”, Londra 2015. Cartea evocă nu doar aventura sentimentală dintre Edward al VIII-lea, rege al Angliei vreme de câteva luni, și Wallis Simpson, faimoasa mondenă americană, ci și dimensiunea politică a acestui scandal, care aruncă o lumină crudă asupra simpatiilor naziste în cercurile aristocratice de la Londra, și asta chiar în pragul marii confruntări a
Carol al II-lea – „un Brâncoveanu al culturii moderne”? by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296425_a_297754]
-
asta chiar în pragul marii confruntări a Angliei cu Germania hitleristă. Din cartea lui Morton rezultă o anumită similitudine între Edward al VIII-lea și Carol al II-lea. Morton scrie că și Edward, ca și Carol, a fost poreclit „regele playboy”; ambii au abdicat cedând unei iubiri unice și pasionate care le-a dominat întreaga viață; ambii s-au exilat, pentru un răstimp mai lung sau mai scurt, în Portugalia; ambii au navigat fără glorie în apele tulburi ale Europei
Carol al II-lea – „un Brâncoveanu al culturii moderne”? by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296425_a_297754]
-
glorie în apele tulburi ale Europei asaltate de nazism pe de-o parte, de comunism pe de alta. Ambii, în fine, sunt și azi judecați de posteritate mai ales prin prisma vieții lor amoroase. Și dacă pentru soțul d-nei Simpson, rege efemer, nici nu prea există o alternativă, în ce-l privește pe monarhul român, care a domnit zece ani, e nedrept și limitativ să analizăm doar anecdotica vieții private, oricât de elocventă ar fi ea pentru caracterul personajului și al
Carol al II-lea – „un Brâncoveanu al culturii moderne”? by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296425_a_297754]
-
monarhul român, care a domnit zece ani, e nedrept și limitativ să analizăm doar anecdotica vieții private, oricât de elocventă ar fi ea pentru caracterul personajului și al cercului său de amici. Carol al II-lea, fiul cel mare al Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, născut la 15 octombrie 1893, a debutat în viața publică cu un enorm scandal: în timpul Primului Război Mondial, la 27 august/9 septembrie 1918, el dezertează din regimentul de vânători de munte al cărui comandant era și
Carol al II-lea – „un Brâncoveanu al culturii moderne”? by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296425_a_297754]