65,457 matches
-
reparat vagoane la fabrica „D. Voina” din Brașov. În octombrie 1945 Marin Bănărescu îl invită să țină la politehnica din Timișoara cursul de „Motoare Ușoare” (motoare de avion). În martie 1946 susține examenul de șef de lucrări la disciplina „Mașini termice”, fiind titularizat în august. Face naveta Brașov-Timișoara. La 8 decembrie 1948 este numit profesor și șef al Catedrei de Termotehnică nou înființate prin divizarea catedrei de Termotehnică și Mașini Termice, al cărei șef era Marin Bănărescu, calitate pe care o
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
1946 susține examenul de șef de lucrări la disciplina „Mașini termice”, fiind titularizat în august. Face naveta Brașov-Timișoara. La 8 decembrie 1948 este numit profesor și șef al Catedrei de Termotehnică nou înființate prin divizarea catedrei de Termotehnică și Mașini Termice, al cărei șef era Marin Bănărescu, calitate pe care o va deține până la pensionare, în 30 septembrie 1973. La 26 octombrie 1954 este atestat profesor la disciplina „Termotehnică”. Prin Diploma nr. 122/10 din decembrie 1954 primește titlul de „doctor
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
für den Maschinenbau" de Heinrich Dubbel, contribuie cu aproape 2000 de expresii la "Lexiconul Tehnic Român" și elaborează capitolul „Căldura” din "Manualul Inginerului" (coord. Gheorghe Buzdugan) din 1956. Colaborează cu Combinatul Siderurgic Reșița, al cărui consilier tehnic era, realizând calculul termic și de rezistență al organelor motorului Diesel 12-LDA și calculul termic și de rezistență a suflantei de turbo supraalimentare a motorului respectiv. De asemenea, colaborează cu Combinatul Siderurgic Hunedoara în probleme privind valorificarea gazelor de furnal în turbine cu gaze
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
expresii la "Lexiconul Tehnic Român" și elaborează capitolul „Căldura” din "Manualul Inginerului" (coord. Gheorghe Buzdugan) din 1956. Colaborează cu Combinatul Siderurgic Reșița, al cărui consilier tehnic era, realizând calculul termic și de rezistență al organelor motorului Diesel 12-LDA și calculul termic și de rezistență a suflantei de turbo supraalimentare a motorului respectiv. De asemenea, colaborează cu Combinatul Siderurgic Hunedoara în probleme privind valorificarea gazelor de furnal în turbine cu gaze. Începând cu anul 1953, când publică lucrarea " Teoria și calculul turnurilor
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
în "Buletinul științific și tehnic IPT", "Buletinul Institutului de Energetica al Academiei RSR", revistele "Energetica", "Brensthoff Wärme Kraft", "Luft- und Kältetechnik", "Energietechnik", "Chemie Ingenieur Technik" etc., în documentele unor manifestări științifice interne și internaționale, precum și în tratatul "Instalații și utilaje termice". Cursuri și tratate publicate: Peste 60 de lucrări științifice. Pentru activitatea sa a fost recompensat cu:
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
Centrala Tejo (în ) a funcționat în perioada 1908 - 1921 în cartierul Belém din Lisbona. În prezent, clădirea adăpostește Muzeul Electricității din capitala Portugaliei. Funcționarea de bază a unei centrale termice e destul de simplă: se arde combustibilul pentru a elibera căldura făcând transformarea apei din stare lichidă în aburi, acesta din urmă, cu sarcina de a pune în mișcare turbină care acționează o mașină generatoare de energie electrică. Cu toate aceste
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
în laborator și apoi supusă unui tratament complet care implica, purificarea, filtrarea, corectarea chimică, etc., înainte de intrarea în circuit, deja sub forma pură H₂O. După acest tratament, apa trebuia să fie preîncălzită înainte de a înainta spre cazane, sporind astfel randamentul termic de combustie. Pentru a realiza acest lucru, în rezervoarele de încălzire, se utiliza abur recuperat din turbine, provocând un schimb termic obținându-se o temperatură de 130˚C. Cu această temperatură, lipsea doar ca apa să fie pusă la o
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
forma pură H₂O. După acest tratament, apa trebuia să fie preîncălzită înainte de a înainta spre cazane, sporind astfel randamentul termic de combustie. Pentru a realiza acest lucru, în rezervoarele de încălzire, se utiliza abur recuperat din turbine, provocând un schimb termic obținându-se o temperatură de 130˚C. Cu această temperatură, lipsea doar ca apa să fie pusă la o anumită presiune înainte de a fi condusă până la cazane. Tot setul de pompe din Sala de Apă garanta transportul apei cu o
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
de Apă garanta transportul apei cu o presiune de 52 kg/cm₂, suficient pentru a învinge presiunea opusă existentă în butoaiele cazanelor. Aburul produs în cazane era direcționat cu presiune mare (38 kg/cm₂)spre grupurile turboalternatoare, care transformau energie termică de abur în energie mecanică prin intermediul turbinei și, acesta, în energie electrică la ieșirea din alternator. Grupurile generatoare erau formate dintr-o turbină și dintr-un generator, de unde vine și numele de turboalternator. Turbina dispunea de opt roți cu două
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
unei teorii electromagnetice riguroase, prin contribuțiile unor mari fizicieni ca: Ampère, Faraday, Maxwell. Einstein realizează unificarea dintre teoriile mecanicii clasice și ale electromagnetismului. Printre primele aplicații practice ale electricității putem menționa: iluminatul electric, acționarea prin electromotoare, cele legate de efectul termic (încălzire, sudare etc.) sau din domeniul electrochimiei (baterii și acumulatori, galvanizarea). În epoca contemporană, electronica a generat noi aplicații în domenii ca mass-media și tehnologia informației : radioul, televiziunea, telefonia, internetul. Prin anul 900 î.Hr., Magnus, un păstor grec, observă că
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
de trecere a căldurii de la un metal la altul, după o anumită lege, numit ulterior efectul Peltier. În 1841, James Prescott Joule (1818 - 1889) formulează o lege de conservare a energiei, arătând că și în cazul circuitelor electrice, energia mecanică, termică și electrică, trec dintr-una în cealaltă, având suma constantă. În onoarea sa, unitatea de măsură a energiei îi poartă numele. Un an mai târziu, și Lenz descoperă această lege în mod independent, care va purta numele celor doi, legea
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
putem parcurge în sens invers, și ajungem din nou la o contradicție cu principiul (PP). Deci U*=U, și deci într-adevăr entropia finală este aceeași cu cea inițială. Progresul surprinzător apare când adăugăm principiului al doilea noțiunea de echilibru termic și aceea de "temperatură" ("empirică" pentru început)(Principiul zero al termodinamicii). Cu ajutorul lor, putem vorbi despre ecuația de stare a fluidului, care in forma obișnuită este:<br>formula 11 unde Θ este ""temperatura empirică"", definită prin echilibru termic cu un termometru
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
noțiunea de echilibru termic și aceea de "temperatură" ("empirică" pentru început)(Principiul zero al termodinamicii). Cu ajutorul lor, putem vorbi despre ecuația de stare a fluidului, care in forma obișnuită este:<br>formula 11 unde Θ este ""temperatura empirică"", definită prin echilibru termic cu un termometru arbitrar .Temperatura empirică poate înlocui energia internă sau presiunea drept parametru negeometric al fluidului. Până acum, factorul integrand "N(U,V)" poate fi diferit de la sistem la sistem. Putem atinge însă concluzii independente de sistem, folosind stările
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
internă sau presiunea drept parametru negeometric al fluidului. Până acum, factorul integrand "N(U,V)" poate fi diferit de la sistem la sistem. Putem atinge însă concluzii independente de sistem, folosind stările de echilibru care apar punând două sisteme în contact termic unul cu celălalt. Este important că o stare de echilibru a unui astfel de sistem compus are doi parametri geometrici și unul negeometric: cele două volume și temperatura empirică comună. Un astfel de sistem este ""simplu"" în sensul lui Carathéodory
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
la un volum fix V în §2, vezi Fig.2) în loc de U și V, se factorizează într-o functie de θ "universală" și una de S. Această funcție de temperatura empirică, aceeași pentru toate sistemele susceptibile de a avea un contact termic, este definită până la un factor constant și este temperatura absolută. Să clarificăm grafic ce înseamnă aceasta, alegând pe U drep entropie empirică: dacă pentru un fluid oarecare (fără nici o ipoteză de "idealitate") determinăm (""experimental"") funcțiile "U=U(V,U,V
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
S cu cel mult o constantă. Această constantă nu poate fi determinată numai folosind principiul al doilea În concluzie, putem aprecia cât de mult se poate deduce din afirmația lui Carathéodory despre integrabilitatea lui dQ atunci când adăugăm noțiunea de echilibru termic. Critica principală a prezentării lui Carathéodory este că trecerea de la afirmația inițială (PC) la integrabilitatea lui dQ se face prin ocolul aparent dificil al lemei sale. Pentru sisteme cu doi parametri, aceasta pare prea complicat. În prezentarea lui Planck (1926
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
fizice - integrabilitatea cantității de căldură schimbată de sistemul compus cu exteriorul și justifică astfel procedura ulterioară a lui Carathéodory de introducere a temperaturii absolute. Considerăm pentru aceasta un sistem, izolat adiabatic de exterior, de două corpuri K, K în contact termic unul cu celălalt : schimbări ale stării sale pot fi induse numai de deplasarea unor greutăți in câmpul gravitațional. Considerăm numai procese reversibile ale acestui sistem. Astfel, în cursul evoluției sistemului are loc relația:<br>formula 18 Aceasta este la prima vedere
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
singur rezultat să fie un lucru mecanic efectuat asupra exteriorului (ΔL<0) luând căldură de la un singur rezervor (ΔQ>0). Drept o completare naturală, arătăm integrabilitatea formei dQ în același cadru al celor două corpuri K și K în contact termic din paragrafele precedente, folosind principiul al doilea in forma Kelvin-Planck. De data aceasta luăm drept parametri volumele V si V și temperatura de echilibru (empirică) θ. Cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul este:<br>formula 22 unde "entropiile empirice" S, S
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
inițiale date? Entropiile inițiale sunt S, S, cele finale S, S. În primul rând, păstrând entropia lui K constantă, putem, printr-un proces adiabatic, să-l aducem la temperatura θ (cu volumul V') a lui K, astel incât, in contact termic cu acesta, să se găsească în echilibru. Dacă sistemul format din K și K este izolat adiabatic de exterior, putem să modificăm reversibil stările lui K și K deplasând greutățile exterioare, dar numai astfel incât suma entropiilor lor să ramână
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
și pe urmă despărțite unul de celălalt) trec de la stările inițiale (θ,V)...(θ,V) la unele finale (θ,V)...(θ,V). Este suficient să argumentăm prin inducție completă: păstrând entropia totală finală constantă, putem aduce corpul K în echilibru termic cu corpul K, printr-un proces adiabatic reversibil. Modificăm reversibil și adiabatic sistemul format din K și K până când entropia lui K ajunge aceeași cu cea de la început, pe urmă îl despărțim de K și îl aducem în starea inițială
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
care considera că toate imperiile urmează același tipar ciclic (în care Imperiul lui Dominic Flandry se potrivește perfect). Scriitoarea Sandra Miesel a comentat în 1978 că tema general prezentă a lui Anderson o constituie lupta împotriva entropiei și a morții termice a universului, un mediu al uniformității perfecte în care nu se poate întâmpla nimic. Un este de non-ficțiune cuprins în "There Will Be Time" și atribuit protagonistului fictiv al cărții critică stânga americană din 1972 (când a fost scrisă cartea
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
din Hârlău și s-a întâlnit cu credincioșii filialei. Biserica a fost consolidată și renovată în perioada iunie-iulie 2010 cu fonduri de la un donator din Germania. S-a construit o sacristie, s-au consolidat pereții exteriori, care au fost izolați termic cu polistiren, s-a modificat forma turlei (inițial era octogonală, în prezent este pătrată), s-a înlocuit învelitoarea de tablă de pe acoperișul bisericii și al turlei și s-a montat o ușă metalică și ferestre termopan. În prezent, Biserica romano-catolică
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Hârlău () [Corola-website/Science/320688_a_322017]
-
după o erupție de durată mai mică de 2,5 minute sau 91 minute după o erupție cu durata mai mare de 2,5 minute. Fiabilitatea lui Old Faithful poate fi atribuită faptului că acesta nu este conectat la caracteristicile termice ale "Upper Geyser Basin". Între 1983 și 1994, patru sonde care aveau dispozitive de măsurare a temperaturii și presiunii și echipamente video au fost coborâte în Old Faithful. Sondele au fost coborâte la adâncimea de 22 metri. Temperatura apei măsurătă
Old Faithful () [Corola-website/Science/321579_a_322908]
-
de la București au reușit să obțină și permisiunea de a modifica designul mașinii blindate pe șenile. Prima modificare a fost schimbarea agregatului energetic. Motorul original a fost înlocuit cu unul mai puternic, dezvoltat în România de Institutul Național de Motoare Termice din Brașov în colaborare cu Institutul AVL ("Anstalt für Verbrennungskraftmaschinen List") din Austria. Spre deosebire de motorul de fabricație sovietică UTD-20 (care dezvolta 300 de cai putere), motorul 8V-1240-DT-S (fabricat de SC Roman SA Brașov) avea 360 de cai putere, însă era
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]
-
din stejar, fiind prelucrate în totalitate doar din secure. Au fost folosite doar cuie din lemn-un alt element care ne indică vechimea construcției. Inițial nu a fost tencuită în exterior, fiind vizibile toate bârnele; pentru o mai bună izolare termică, oamenii satului au lipit-o cu pământ, apoi au văruit-o (zugrăvit-o); dacă facem abstracție de turnul ei, biserica are înfățișarea unei simple case țărănești. Tot din informațiile provenite de la Trică aflăm ca pe la 1865-1870 (când Trică era în
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]