6,950 matches
-
trebuie atacată și distrusă, în ea se poate intra firesc, nu are porțile ferecate. Dar pentru reformă e nevoie de participarea ambelor părți; și cei dinăuntru să descuie poarta, dar și cei dinafară să apese pe clanță și să pășească înăuntru". Cum se vede astăzi lumea scriitoare din România? E USR-ul un Turn Babel? E structura de conducere a USR un turn de fildeș, bun de cucerit? Metafora Turnului Babel mi se pare una potrivită, căci vorbește despre o lume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
binevoitori, ajutându-se unii pe alții, mulțumiți. În schimb, astfel de parveniți, care disprețuiesc poporul din care provin, crezându-se mai presus de el, nu vor scăpa de mizerie oriunde s-ar afla, oricâtă avere ar aduna, pentru că mizeria e înăuntru. Întâmplarea că România e și o mare exportatoare de curve spune și ea ceva. Spune-mi o definiție a libertății. Cât de liber ești tu? Libertatea se prezintă, la o primă analiză, sub aspectul unei voințe sustrase oricărei influențe (Levinas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de poezie? Hai să risc..! E un orb care se încurcă în plasele propriilor vinișoare când pornește să inspecteze lumea interioară cu gândul... Nu, nu e bine. E ca o cutie de pantofi pe care o deschizi cu speranță iar înăuntru găsești două ploșnițe împerechindu-se. Nu, nu-mi iese și asta e tot un fel de poezie...! De asta zic: nu există om care să nu aibă momentul lui profund de poezie într-o viață. Aș fi vrut să mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Luceafăr Ceresc, Crin Dumnezeiesc și Mama omenirii. Mergeți să vedeți că nu mint. Este Adevărul Adevărat. Căsuța unde a locuit Maica Domnului este mică la privire. Se vede o cămăruță foarte modestă, cam 3 m pe 3 m, cred. Luminată Înăuntru cu bec electric. Cum am spus, mică la vedere, dar foarte mare la valoare. Ea este protejată printr-o poartă de fier forjat și privești prin ea. Altfel lumea ar lua din ea bucățele de piatră. De-a lungul anilor
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Iar În mijloc erau alei ce duceau la o clădire care era mormântul lui Bahai. Și este păzit de poliție-securitate. Ușile clădirii sunt deschise unde-i mormântul. Dar este și om de pază și privești de la distanță, nu intră nimeni Înăuntru. Nimeni nu are voie să atingă o floare sau o frunză. Nici poze nu dau voie să se facă. Vă imaginați ce strictețe este. Și ce curățenie, ce clădire Îngrijită! În care stă un om mort. Iar Domnul Iisus câte
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vor fi, Mântuire vor găsi Când smochinul Înverzește Știți c-al primăverii timp sosește Tot așa văzând acesta Voi să știți c-aproape este Vine Sfânta Împărăție Nu mai are să-ntârzie De va spune cineva: Iată-L pe Hristos colea! Înăuntru, În chilie ... S-au departe-i În pustie! N-ascultați! Că mulți Hristoși Răsări-vor mincinoși Înșela-vor mult popor Crezământ să nu dați lor! Precum fulgerul ivit De acolo din răsărit Până la apus se-arată Strălucirea-i dintr-o dată
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Partid !” Măi, ce mama dracului s-o mai întâmplat ?! Ei erau adunați: Sandu, care era pe probleme de la partid, Olteanu’ ăla care nu știai când e serios și când nu-i serios, erau la Comitetul de Partid, acolo... mă cheamă înăuntru. „- Ei, cum îi, toa’rășu inginer ? V-ați hotărât ? Vreți să fiți director sau nu vreți ?” „- Toa’rășul secretar, eu am spus că nu și nu, că nu și nu”. „- Bre, matale înțelegi că ești unicul care nu vrea să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
să relateze Amiralul suveranilor săi în "Jurnalul" primei călătorii: "această insulă este cea mai frumoasă dintre toate cele văzute de ochi omenești"; "locuințele erau mai frumoase decât cele văzute până atunci..., făcute în formă de colibe, erau foarte mari... și înăuntru sunt măturate și curate și au mobile foarte ornate"; "pe lângă locuințe erau câini care nu lătrară deloc, păsări sălbatice și domestice, plase minunat lucrate și unelte de pescuit"; "acești oameni sunt supuși și ti-mizi, umblă goi cum am spus și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Benzedrina e ca lumea, a zis ea. Trei fîșii sau vreo zece tablete. Sau două fîșii de benzedrină și două pastile. Ajung acolo jos și se-ncaieră. E-o senzație ca lumea. Trei tineri derbedei din Brooklyn s-au strecurat Înăuntru cu figuri Încremenite și mîinile-n buzunare, cu o mișcare stilizată, ca la balet. Îl căutau pe Jack. Le dăduse o țeapă cu nu știu ce combinație. Cam asta era ideea, În mare. Transmiteau ce-aveau de spus mai puțin prin cuvinte, cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
undeva. A-nceput să scormonească prin sertare și prin scrumiere. - Nu, cred că nu mai e, a zis. De ce nu mergem În oraș? Știu cîteva legături bune de care cred că am putea să dăm. Un tînăr a dat buzna Înăuntru, cu un obiect Înfășurat În hîrtie de ambalaj sub braț. - Scapă de asta cînd ieși, a zis el, punîndu-l pe masă. A intrat clătinîndu-se În dormitor, de partea cealaltă a bucătăriei. CÎnd am ieșit, am lăsat ambalajul să cadă, dînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu piatra la vezică. Era un doctor de pe timpuri, care locuia Într-o casă de gresie În stil victorian din West Seventies. La el nu trebuia decît să te prezinți ca un gentleman. Dacă reușeai să ajungi În cabinetul lui, Înăuntru, erai rezolvat. Dar nu-ți scria decît trei rețete. Alt doctor era tot timpul beat și problema era să-l prinzi În momentul potrivit. Adesea Îți scria rețeta greșit și trebuia să te duci cu ea Înapoi ca s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe linia de vest, o să-l Împing pe șine. Unul dintre golani a venit și și-a cerut partea de la Roy. - N-avea nimic, Îți zic, a spus Roy. - Te-am văzut cînd i-ai scos portofelul. - N-avea nimic Înăuntru. O garnitură s-a oprit și ne-am urcat În ea, lăsîndu-i pe golani nehotărîți dacă s-o facă sau nu pe durii. - Ai dracu’ golani, cred că-i o glumă! a zis Roy. N-or să reziste mult. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Arăta ca bancherii pe la 1910. A venit cu doi prieteni cu mașina. Pe drumul spre Lexington, au sunat la șeful Direcției de Sănătate din Washington și i-au cerut să anunțe la poartă că sosesc și să fie lăsați imediat Înăuntru. Șefului Îi ziceau Felix și păreau să-l știe de-un car de vreme. Însă doar Riordan s-a internat În noaptea aia. Ceilalți doi s-au Întors Într-un oraș de lîngă Lexington, unde știau un doctor, ca să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o negație a tot ce e viu și spontan. Ființa omenească vie a părăsit aceste corpuri de multă vreme. Dar cînd proprietarul de drept a plecat, ceva i-a luat locul. Poponarii sînt marionetele unui ventriloc, care s-au mutat Înăuntru și au preluat controlul asupra ventrilocului. Marioneta stă Într-un bar de pederaști, sorbindu-și berea și clămpănind necontrolat, cu chipul rigid, de păpușă. CÎnd și cînd, În barurile de pederaști găsești și personalități intacte, dar poponarii dau tonul cîrciumilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nici un rost să-l contrazic. S-a uitat la brațele mele. - Te-ai găurit atîta-n locu’ acela, că e pe cale să se infecteze, a zis el, arătînd spre o crestătură de ac. A sosit duba și ne-am urcat toți Înăuntru. Am fost duși la secția 2. Gaborii s-au uitat la actele mașinii mele. Nu le venea să creadă că e a mea. Am fost scotocit de cel puțin șase ori, de diverși inși. În cele din urmă am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cel puțin șase ori, de diverși inși. În cele din urmă am fost Închiși toți Într-o celulă de vreo doi pe doi jumate. Pat zîmbea și-și freca mîinile. - O să cam fie niște trăgători În sevraj pe-aici prin-năuntru, a zis el. Puțin mai tîrziu gardianul a venit și m-a chemat. Am fost dus Într-o cămăruță de lîngă holul de la intrarea-n secție. Înăuntru doi agenți stăteau la o masă. Unul era Înalt și gras, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și freca mîinile. - O să cam fie niște trăgători În sevraj pe-aici prin-năuntru, a zis el. Puțin mai tîrziu gardianul a venit și m-a chemat. Am fost dus Într-o cămăruță de lîngă holul de la intrarea-n secție. Înăuntru doi agenți stăteau la o masă. Unul era Înalt și gras, cu o față de broscoi sudist. Celălalt era un gabor irlandez Îndesat, Între două vîrste. Îi lipseau cîțiva dinți din față, fapt care dădea senzația că ar avea buză de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
A continuat să fumeze o vreme. Eram pe bacul spre Algiers. - Există o cale simplă și una complicată, a spus el În cele din urmă. CÎnd am ajuns acasă, căpitanul m-a prins de curea pe la spate. - Cine mai e Înăuntru În afară de soția ta ? - Nimeni, am răspuns eu. Am ajuns la ușă, iar tipul cu pipa i-a arătat soției mele insigna și a deschis ușa. Le-am arătat jumătatea de kil de iarbă pe care o aveam În casă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
calibrul 38 pe care-l țineam În casă, și s-au pregătit de plecare. - E-al lu’ Unchiu’ Sam acum, i-a spus căpitanul la ieșire soției mele. Ne-am Întors cu mașina la secția 2 și m-au băgat Înăuntru. De data asta am fost băgat În altă celulă. Pat și McKinney erau În celula de-alături. Pat m-a strigat și m-a Întrebat ce s-a-ntîmplat. - E groasă, a zis cînd i-am povestit. Pat Îi dăduse unui avocat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
martor pentru starea mea. E de neimaginat ce-ar putea să spună boul ăsta la proces. Doctorul Fredericks a trebuit să-mi semneze biletul de ieșire din spital. A stat În biroul lui și o asistentă i-a dus hîrtia Înăuntru s-o semneze. Bineînțeles, a scris pe bilet „În pofida avizului medical”. Era cinci după-amiază cînd am părăsit spitalul și am luat un taxi pînă pe Strada Canalului. Am intrat Într-un bar, am băut patru pahare de whisky cu sifon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ținute de oameni care sînt bucătari sau furnizori de alimente. SÎnt deschise de cineva care decide că „oamenii trebuie oricum să mănînce”, așa că un restaurant e o „afacere bună”. Localul lui va avea o fațadă de sticlă, ca să se vadă Înăuntru, și amenajări din crom. MÎncarea e mîncare proastă de restaurant american. Așa că patronul șade-n restaurantul lui și se uită la clienți cu o privire nedumerită și Înciudată. De fapt nici nu-și dorea din cale-afară să țină un restaurant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vreo substanță pentru prelungirea vieții, de care e muls periodic de stăpînii lui. E la fel de specializat ca o insectă, pregătit pentru executarea vreunei funcții neînchipuit de abjecte. Văzut de-afară, barul Chimu arată ca o cantina oarecare, dar de Îndată ce pășești Înăuntru, Îți dai seama că ești Într-un bar de pederaști. Am comandat ceva de băut la bar și am privit În jur. Trei poponari mexicani pozau În fața tonomatului. Unul dintre ei s-a scurs spre locul În care stăteam, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la aeroport. Era luat pe H și pastile. Avea pantalonii pătați de sînge În locurile unde-și băgase-n venă-n avion, cu un ac de siguranță. Se face o gaură cu acul și se pune pipeta deasupra găurii (nu Înăuntru), iar soluția intră direct. Cu metoda asta n-ai nevoie de ac de seringă, Însă trebuie să fii veteran ca să-ți iasă. CÎnd pompezi soluția, trebuie să folosești exact presiunea necesară. Am Încercat și eu o dată și marfa s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
obraz parte bărbătească", era un obicei importat de la turci, așa cum rezultă din multe texte. Astfel, Grigore Ureche povestește că în 1475 turcii au luat robi în urma unei bătălii pe care au câștigat-o (la Kaffa) "un galion (corabie) ce avea înăuntru 150 copii tineri luați din Kaffa, pentru spurcata sodomie a preacurvarului turc, și era dobândă mai bună au dus la sultanul Mohamet, fiind ispravnic pe acel galion un grec... iată și pezevenchi greci..." Exemplele s-ar putea înmulți. Pedepsirea acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
focul cu trei ore înaintea sosirii judecătorilor și după ce se încălzea odaia se deschidea ușa, ca să dispară nourii de fum ieșiți dintr-o sobă veche și dărăpănată. Acoperișul, rupt prin toate colțurile, lăsa să se scurgă toată apa de ploaie înăuntru. Aici era reședința departamentului al III-lea al vinovaților, care judeca toate crimele și delictele săvârșite în țară. Descrierea făcută după aceea a lui Costache Moroiu, înalt magistrat, care asistase el însuși, ca oficialitate, la judecăți, mai menționează: "Numărul judecătorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]