7,219 matches
-
interior specific de burlac bătrân, cu fotografii cazone și miros persistent de tutun, cu mobile vechi, moderne acum 50-60 de ani, purtând urmele peregrinărilor din garnizoană în garnizoană. Perdeluțele de la vitrina dulapului înalt erau date la o parte. Se vedeau înăuntru două cești de porțelan, un borcănel albastru de faianță ― "iaurt Miorița" ― umplut cu nasturi desperecheați, tuburi de zaharină, bani mărunți adunați într-o farfurioară. Pe gheridonul cu placă de marmură și aplicații de bronz se aflau o Biblie legată în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Păstrau în ținută, indiferent de modă, câte un amănunt din timpul tinereții. Același gen de pălărie, sau aceeași coafură, un anumit ruj, anumite gulere. ― Oh, Scuzați-mă! Credeam că a venit ziarul. Pe cine căutați? ― Pe domnul Marin Vâlcu... ― Poftiți înăuntru. Spre surpriza maiorului, femeia nu-l legitimase, nu pusese nici un fel de întrebări. Îl lăsă să aștepte într-o sufragerie veche, plină de tablouri cu flori: lăcrămioare, miozotis, petunii, toate culorile de trandafiri pictate corect și în mod evident de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu știu ce naiba se întîmplă... Celulele nu evoluează, probabil. Orice gâscă de 17 ani e mai șmecheră decât Melania. Gîndiți-vă la preocupările ei! Femeie peste 60 de ani care-și așază ghetele la geam de Sf. Niculae și tot ea vâră înăuntru bomboane, mătase pentru brodat și alte prostii... ― Hm, exact asta m-a pus pe gânduri, surâse Cristescu. Ceea ce dumneavoastră considerați imbecilitate sânt poate simple refulări, excrescențe ale unei existențe neînsemnate în contradicție dramatică cu temperamentul, cu vocația Melaniei Lupu. Caută
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
câteva minute scrutând atentă strada. Își umezi buzele plesnite. Se învîrti un timp prin cartier și intră într-o curte. Printre copaci se zărea o căsuță galbenă cu ferestrele întunecate. " Nu-i acasă..." Cotrobăi în poșetă și scoase o cheie. Înăuntru era cald. Mirosea a crizanteme, a gutui și mere ionatane. Făcu câțiva pași și se opri lângă o ușă bâjbâind după clanță. ― Unde o fi comutatorul? Vorbea din nou cu glas tare, ca totdeauna când se știa singură. ― În orice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră; peste piuă prăvăli o bucată de stâncă, pe care-o legă din toate părțile cu șepte lanțuri de fier. Înăuntru baba șuiera și se smulgea ca vântul închis dar nu-i folosea nimica. Veni iar la ospăț; când prin bolțile ferestelor, la lumina lunei, văzură două dealuri lungi de apă. Ce era? Mama pădurilor neputând să iasă, trecea peste ape
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trimis, dând dovadă de un bun-simț elementar, atrase atenția că hârtia n-ar rezista pe zid nici un minut, i-ar curge cerneala cât ai zice de două ori amin, iar la al treilea ar lua-o vântul. Atunci pune-l înăuntru, unde nu-l ajunge ploaia, legea a omis acest caz particular, important e ca anunțul să fie afișat și la vedere. Întrebă prezidiul dacă era de acord, toți spuseră că da, cu mențiunea că delegatul p.d.d. a cerut ca decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de mâneca sacoului, Ați reușit să vedeți pe cineva, Până unde am ajuns cu privirea, nimeni, strada e ca un deșert de apă. Președintele se ridică, făcu câțiva pași nehotărâți în fața mesei, se duse până la cabina de vot, se uită înăuntru și se întoarse. Delegatul p.d.c. luă cuvântul ca să le amintească pronosticul său cu absenteismul care avea să țâșnească în săgeată și delegatul p.d.d. apăsă din nou coarda liniștitoare, alegătorii aveau toată ziua ca să voteze, trebuie că așteptau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se află acolo spionii, cu figură de distrați, ascultând și înregistrând pe ascuns ce se spune, dar există și automobile care alunecă suav de-a lungul cozii părând că umblă în căutarea unui loc unde să parcheze, dar care au înăuntru, ascunse privirilor, camere video de înaltă performanță și microfoane de ultimă generație capabile să transfere pe un suport grafic emoțiile care aparent se ascund în murmurul divers al unui grup de persoane crezând, fiecare dintre ele, că se gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prost sfătuitor, nu te poți gândi bine la răspunsurile pe care le vei da, iar consecințele care decurg de aici pot fi cele mai rele, Nu, nu sunteți pierdut, ce idee, după cum se vede încă n-ați înțeles că aici înăuntru oamenii nu se pierd, se găsesc, Fiți liniștit, nu vă amenințăm, vrem doar să nu vă grăbiți, nimic mai mult. Odată ajunși în acest punct, odată prada pusă la colț și epuizată, i se punea întrebarea fatală, Acum îmi veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Ei bine, când declarăm starea de asediu e ca și cum am spune că orașul capitală a țării este asediat, încercuit de un inamic, când adevărul este că acest inamic, fie-mi permis să-l numesc așa, nu se află afară, ci înăuntru. Miniștrii se uitară unii la alții, șeful guvernului făcu o figură de om nelămurit și se apucă să umble prin niște hârtii. Dar ministrul apărării avea să triumfe în bătălia semasiologică. Există un alt mod de a vedea lucrurile, Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
diferitele edificii ministeriale. Strălucitoarele automobile negre se aflau aliniate în așteptare, camionetele cu arhive erau apărate de gărzi înarmate până în dinți, puteau scuipa săgeți otrăvite oricât de incredibil ar părea, bătăușii poliției se aflau pe poziție, ambulanțele erau pregătite, iar înăuntru, în cabinete, încă deschizând și închizând ultimele dulapuri și sertare, guvernanții evadați sau dezertori, pe care, într-un stil elevat, ar trebui să-i numim fugari, adunau, cu părere de rău, ultimele amintiri, o fotografie de grup, alta cu dedicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o durere, o durere care i se fixase rapid la nivelul traheii, creștea cu fiecare clipă. Stația se afla la vreo cincizeci de metri, fumul negru, cenușiu, luminat de incendiu, se înălța în vălătuci furioși. Câți morți or fi acolo înăuntru, cine a pus bomba asta, se întrebă primarul. Se auzeau deja aproape sirenele mașinilor de pompieri, urletele înfiorătoare, mai mult ale cuiva care implora ajutor decât ale cuiva care venea să-l dea, erau tot mai ascuțite, dintr-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
alergaseră să vadă dezastrul, Sunt primarul, spunea el, sunt primarul, lăsați-mă să trec, vă rog, și se simțea dureros de ridicol repetând-o o dată și încă o dată, conștient că faptul că era primar nu-i deschidea toate ușile, acolo înăuntru chiar, ca să nu mergem mai departe, erau oameni pentru care se închiseseră definitiv ușile ale vieții. În câteva minute, șuvoaie mari de apă erau proiectate prin deschiderile a ceea ce înainte fuseseră uși și ferestre sau se înălțau în aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în ce fel, dacă v-aș spune-o, s-ar pierde efectul de surpriză, Chiar dacă sunt responsabilul direct al investigațiilor, Exact, Atunci asta înseamnă că nu aveți încredere în mine, albatros, Desenați un pătrat pe podea, papagal-de-mare, și așezați-vă înăuntru, în spațiul delimitat de laturile pătratului am încredere în dumneavoastră, dar în afara lui nu mai am încredere decât în mine însumi, investigația dumneavoastră e pătratul, mulțumiți-vă cu el și cu ea, Da, albatros, Somn ușor, papagal-de-mare, veți primi vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
săptămâna, Voi fi aici, așteptându-le, albatros, Noapte bună, papagal-de-mare, Noapte bună, albatros. În ciuda urărilor convenționale ale ministrului, puținul care mai rămânea din noapte nu i-a prea folosit comisarului. Somnul nu venea, coridoarele și ușile creierului erau închise, iar înăuntru, regină și stăpână absolută, domnea insomnia. Pentru ce a cerut el fotografia, se tot întreba, ce a vrut să spună cu amenințarea că voi avea vești de la el înainte să se termine săptămâna, cuvintele, luate fiecare în parte, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aceea rezultatul. Aruncând fulgere de mânie și scântei de furie, ministrul ar telefona imediat ca să ceară explicații și el ar jura pe toți sfinții de la curtea cerului, inclusiv pe cei care încă își așteaptă canonizarea pe pământ, că plicul avea înăuntru fotografia și lista de nume și adrese, așa cum i se ordonase, Răspunderea mea, albatros, a încetat în momentul în care mesagerul dumneavoastră, după ce a lăsat pistolul pe care-l avea în mână, da, am văzut eu bine că avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
asta, vă mărturisesc că memoria mea nu mai e ce era, uită ușor, mai ales când nu-i spun să înregistreze ce aude, Nu știam că memoria aude, Este al doilea auz, cel de afară servește pentru a conduce sunetul înăuntru, Atunci, ce doriți, V-am spus, aș vrea să vorbesc cu dumneavoastră, Despre ce, Despre ceea ce se petrece în acest oraș, Domnule comisar, vă sunt foarte recunoscătoare pentru că ați venit ieri-seară la mine acasă și ne-ați povestit, nouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lada de gunoi, spălă ceașca și, cu cuțitul în mână, adună firimiturile care îi căzuseră pe masă. O făcea cu concentrare, ca să mențină gândurile la distanță, ca să le lase să intre doar unul câte unul, după ce le întrebase ce aduceau înăuntru, căci cu gândurile, oricât ai fi de grijuliu, niciodată nu e destul, unele ni se prezintă cu un ușor aer de ingenuitate și ipocrizie și apoi, dar prea târziu, își dau pe față răutatea. Se uită din nou la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dragul meu, am primit ordine și le îndeplinesc, iar voi limitați-vă la a face același lucru, orice analize și considerațiuni nu schimbă nici cu un milimetru această realitate. Inspectorul împinse pachetul în față, Adusesem asta, spuse el, Ce e înăuntru, Păi ce ne-au lăsat aici pentru micul dejun e atât de groaznic că ne-am hotărât să cumpărăm alte fursecuri, proaspete, un pic de brânză, unt de calitate, șuncă și pâine albă, Ori luați, ori lăsați, spuse comisarul zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fi de folos, deși mi se pare, după cele ce mi s-au comunicat, că problema e mai mult de competența administrației. Comisarul duse mâna la buzunar și scoase primul plic, V-aș ruga să citiți scrisoarea care se află înăuntru, Acum, întrebă șeful redacției, Da, vă rog, dar mai întâi e de datoria mea să vă informez că nu mă cheamă Providențial, Totuși, numele, După ce veți citi, veți înțelege. Șeful redacției rupse plicul, desfăcu foaia de hârtie și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din valea umbrelor ca să-i conducă pașii mâhniți. Dați-mi din toate, spuse el. Vânzătorul de la chioșc zâmbi în timp ce se gândea că, din câte se vede, câștigase un client bun pentru viitor și-i înmână punga de plastic cu ziarele înăuntru. Comisarul dădu roată cu privirea în jur în căutarea unui taxi, așteptă în zadar aproape cinci minute, în cele din urmă se hotărî să se ducă pe jos până la providențial, s.a., știm că nu e departe de aici, dar pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
false care se apropie și pleacă luându-l pe asasin, nimic mai simplu decât să omori și să fii omorât. Liftul era la parter, nu trebuia să-l cheme. Acum urcă, își va lăsa încărcătura la etajul al paisprezecelea, acolo, înăuntru, o succesiune de inconfundabile țăcănituri spune că o armă e gata să tragă. Pe coridor nu se vede nici țipenie de om, la ora asta birourile sunt deja închise. Cheia alunecă suav în broască, aproape fără zgomot ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
legitimațiile noastre, vedeți dacă sunt bune, Trebuie să mă schimb mai întâi, Unul dintre noi vă însoțește, Vă e teamă să nu fug, să nu mă sinucid, Îndeplinim doar ordinele, nimic mai mult. Unul dintre polițiști intră, nu zăbovi mult înăuntru. Eu merg cu soțul meu unde merge el, spuse femeia, V-am spus că dumneavoastră nu mergeți, nu mă obligați să fiu dezagreabil, Nu puteți fi mai mult decât sunteți, Ah, pot, pot, nici nu vă imaginați până unde, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ora unsprezece bărbatul cu cravata albastră cu buline albe a urcat pe terasa unei clădiri aproape lipite de partea din spate a celei în care locuiesc soția medicului și soțul ei. Avea o cutie de lemn lăcuită, de formă dreptunghiulară. Înăuntru se afla o armă demontată, un pistol automat cu lunetă telescopică, care nu avea să fie utilizată, pentru că la o distanță ca asta e imposibil ca un bun trăgător să poată rata ținta. Nu avea să utilizeze nici amortizorul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și șervete din olandă roz-bonbon. —Mmmmm! Mulțumesc, Maria, zise Lauren. Puede hacer nos el favor de traer dos limonadas heladas?3 —Si, señorita 1, dădu din cap Maria. Maria Îi dădu zor să aranjeze o măsuță scundă, lăcuită, apoi dispăru Înăuntru să aducă limonada. Doamne, ce bine e, am zis, aruncându-mi geanta de plajă pe podea și lăsându-mă să cad pe o canapea adâncă, În timp ce Lauren se ghemuia În balansoarul din Împletitură de nuiele. În mijlocul camerei creștea, până la tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]