12,426 matches
-
îmbrăcată în aceste vise? a întrebat Rachel. Kimono de kung fu și chestii de-astea? — Nu. (Mama părea surprinsă.) Doar fusta și puloverul pe care le port de obicei. —Aha. (Rachel și-a ridicat degetul cu un aer plin de înțelepciune.) Asta explică multe. Simți că ești cea care veghează asupra familiei și că avem nevoie să fim apărați. Nu, pur și simplu îmi place să pocnesc o mulțime de bărbați în același timp. E limpede că trăiești într-o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
face socotelile la capătul unei lungi călătorii. Dar oare nu asta fac: ce am câștigat, ce am pierdut, ce Îi voi spune Creditorului suprem? Mi-a dat cu împrumut patruzeci de ani, pe care i-am risipit după voia peregrinărilor: înțelepciunea mea a trăit la Roma, pasiunea la Cairo, neliniștea la Fès, iar la Granada încă mai viețuiește nevinovăția mea. I Cartea de la Granada ANUL SALMEI - HORRA 894 de la hegira 1 (5 decembrie 1488 24 noiembrie 1489) În anul acela, sfânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Departe de a vedea în inundația devastatoare un avertisment al Celui-de-Sus, el a tras concluzia că plăcerile acestei lumi sunt efemere, că viața se duce pe nesimțite și că era bine să profite intens de orice clipă. Aceasta era poate înțelepciune de poet, dar cu siguranță nu era aceea a unui prinț care ajunsese la cincizeci de ani și al cărui regat era amenințat. S-a dedat astfel plăcerilor, în pofida frecventelor avertismente ale medicului său Ișak Hamon. Cu sumedenie de roabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în vreme ce Boabdil, odinioară atât de temător, lansa acum incursiuni după incursiuni pe teritoriul aflat sub stăpânirea creștinilor, fără urmă de represalii? O ciudată beție a victoriei pusese stăpânire pe orașul aflat în agonie. Eu eram abia un sugar, lipsit de înțelepciunea oamenilor, dar și de nebunia lor, ceea ce m-a scutit de participarea la credulitatea generală. Mult mai târziu, la vârsta bărbăției și purtând cu mândrie porecla de Granadinul pentru a le aduce aminte tuturor minunata cetate din care fusesem exilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de pribeag. Pentru ea, tata încetase a mai fi el însuși din ziua când plecase Warda, iar întoarcerea concubinei nu schimbase nimic. Ochii aceia absenți, vocea nefirească, atracția spre țara rumilor, obsesiile care-l făceau să acționeze fără brumă de înțelepciune, toate lăsau să se creadă că Mohamed era sub efectul unei vrăji. Ea ținea să-l descătușeze, chiar de avea să-i ia la rând pe toți prezicătorii din Fès pentru a le cere ajutorul. ANUL PREZICĂTORILOR 901 de la hegira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să plângi la căpătâiul rămășițelor ei, în loc s-o umilească făcând-o pe ea să plângă peste trupul tău neînsuflețit.“ Trebuie să-I mulțumești lui Dumnezeu atunci când moartea survine în ordinea firească a lucrurilor, și să te lași în seama înțelepciunii Sale, atunci când, din nefericire, se întâmplă altfel. A continuat cu o rugăciune, pe care cei de față au murmurat-o împreună cu el. Apoi și-a reluat fără pauză firul predicii: — Prea adeseori, la funeralii, aud credincioși și credincioase blestemând moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tăcerea, pentru ca vorba să aibă rost; boala, pentru ca sănătatea să aibă rost; războiul, pentru ca pacea să aibă rost. Să-I mulțumim că ne-a dăruit truda și necazurile, pentru ca odihna și bucuriile să aibă un rost. Să-I mulțumim, căci înțelepciunea Sa e infinită. Cei de față rostiră în cor: Alhamdulilah! Alhamdulilah! Am băgat de seamă că unul dintre bărbați rămăsese tăcut, cu buzele strânse, cu mâinile crispate. Era Khâli. — Mă temeam, mi-a explicat el mai târziu. Îmi ziceam: „Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
timpuriu că viața e o veșnică înșelătorie. La Fès i se spunea Zeruali și mulți se uitau la el cu invidie, căci acest fost păstor își clădise palatul cel mai mare din oraș, după cel al suveranului, se înțelege, elementară înțelepciune pentru cineva care ține să-și păstreze capul pe umeri. Nimeni nu știa cum crescuse averea lui Zeruali. În primii patruzeci de ani de viață, zice-se, bătuse cu caprele sale potecile muntelui Beni Zerual, în Rif, la treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din prima seară, să-mi vorbească despre Granada, cam la fel ca tatăl meu cu câțiva ani mai înainte. Poate că boala unuia și descurajarea celuilalt avuseseră același efect, și anume de a-i determina să-și transmită mărturia și înțelepciunea unei memorii mai tinere, mai puțin amenințate, de mi-ar pune Cel-de-Sus paginile la adăpost de foc și de uitare! Noapte de noapte, așteptam continuarea istorisirii, pe care o întrerupeau uneori doar schelălăielile unor șacali aflați prin preajmă. În a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meu s-a posomorât. — Ți s-a spus că sclava asta vorbește araba? — Desigur, și am putut să verific acest lucru pe drumul de întoarcere. — Nu mă îndoiesc. Dar, dacă ai avea mai mulți ani în spate și mai multă înțelepciune, ai fi înțeles altceva din cuvintele secretarului. Oferirea acestei sclave poate fi un mod de a te cinsti, dar poate fi la fel de bine și un mod de a te insulta, de a arăta înjosirea celor ce-ți vorbesc limba. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe calea negoțului, m-am dus să-i fac o vizită lui messer Thomasso de Marino, bătrânul genovez pe care-l cunoscusem pe drumul spre Tombuctu și care, dintre toți neguțătorii străini stabiliți la Fès, era cel mai respectat pentru înțelepciunea și spiritul său de dreptate. Voiam să-i cer sfatul și, poate, și să lucrez câtva timp alături de el, să-l însoțesc în vreuna dintre călătoriile sale. Deși era bolnav la pat, m-a primit cu evidente semne de prietenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
perfecție fiecare dintre costisitoarele mele dorințe: tavane din lemn sculptat, arce îmbrăcate în mozaic, fântâni din marmură neagră, căci nu mă uitam la cheltuieli. Când o cifră mă făcea uneori să șovăi, poetul meu se afla prin preajmă ca să declame: „Înțelepciunea, la douăzeci de ani, este să nu fii înțelept“. E adevărat că-și dăltuia vorbele în aurul meu. Ziua în care au început lucrările a fost una dintre cele mai somptuoase din viața mea. În amurg, înconjurat de un roi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de miez decât răspunsurile mele. Când am readus discuția la problema Egiptului, îmi destăinui cu voce senină: — Noroc că monarhii merg uneori cam prea departe, altfel n-ar mai cădea niciodată. După care adăugă, cu ochii scăpărând: — Nebunia principilor este înțelepciunea Soartei. Credeam că pricepusem: Va fi în curând răzmeriță, nu-i așa? — Cuvântul ăsta nu e de pe meleagurile noastre. E adevărat că pe timp de epidemie, oamenii de pe străzi se arată curajoși, puterea sultanului părând extrem de fragilă față de cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dacă, mergând pe treizeci de ani, doream cu ardoare un fiu din sângele meu, nu ignoram faptul că starea lui Nur îmi interzicea de acum s-o mai părăsesc, și chiar să plec cu ea din Cairo, ceea ce îmi poruncea înțelepciunea să fac. Au trecut trei luni, în cursul cărora ne veneau regulat știri despre înaintarea suveranului: Gaza, Tiberiada, apoi Damasc, unde a fost semnalat un incident. Administratorul Monetăriei, un evreu pe nume Sadaka, azvârlise, potrivit datinei, monezi noi din argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
regele Franței este prizonierul împăratului. Din poziția mea, nu-mi pot exprima rezervele fără să dau impresia că mă tem de înfruntarea cu imperialii, dar îți vei da seama curând că nebunul ăsta de Giovanni nu e chiar lipsit de înțelepciune, iar înțeleptul ăla de Guicciardini e pe cale să făptuiască o sminteală și să-l facă și pe papă să făptuiască una la fel de mare. Socotind că vorbise mult prea serios, se puse pe istorisit, cu o sumedenie de anecdote, ultima sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar în același timp îi vedea pe cei cinci preoți târâți până la frasinul sacru și obligați să se uite cum era tăiat acel copac în care era închisă puterea zeului; îi revăzu apoi, crucificați. Când muriseră, luaseră cu ei toată înțelepciunea, clarviziunea, puterea de vindecători și, mai ales, amintirile transmise din gură în gură din cele mai îndepărtate vremuri, cunoștințe și taine despre natură și zei. În unele nopți cu lună, fără să fie văzut, Valerius ascultase povestirile lor, destinate doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fi maestrul lui, Valerius va avea o șansă să nu moară în arenă. Numai dacă îi vei fi alături va ajunge un gladiator bun, poate chiar invincibil. Nu vreau să moară! Proculus nu răspunse. Antonius era neliniștit: — Numai tu, cu înțelepciunea ta, cu filosofia ta... Numai tu poți să-l înveți să folosească forța și violența. Numai tu poți să-l înveți cum să trezească și să-și domine latura sălbatică... să facă uz de ea cum trebuie. Știu că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
însumi am citit în stele destinul lui Valerius când s-a născut. Crede-mă că nu va muri la Ludi. Nu va muri la Ludi, va muri în arenă, răspunse Antonius. Destinul tău, Proculus, destinul tău de bărbat faimos pentru înțelepciunea și omenia lui, destinul tău de stoic mai demn de respect chiar decât Seneca... Destinul tău nu prevede și mila? Eu nu cred în stele, dacă realitatea mă pune dinaintea unei morți sigure. Ai milă, oferă-i lui Valerius o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trebui să mă umple de ușurare? De ce faci asta? întrebă, privind neliniștit chipul impasibil al lui Proculus. O faci pentru Valerius? Pentru mine? Pentru fratele lui? De ce? — Ești bătrân, Manteus, dar întrebările tale îmi dovedesc încă o dată că bătrânețea și înțelepciunea nu merg mână-n mână. Te aștepți să-ți răspund? zâmbi Proculus, ridicându-se. Motivul pentru care am venit mă privește doar pe mine, nu crezi? Cât despre o presupusă înșelătorie pe care timpul o va scoate la iveală... Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și Vedius Aquila, comandantul Legiunii a treisprezecea, care se așeză încruntat. Printre soldați înaintă încet și solemn Tampius Flavianus, legatul întregii Pannonii, pe care soldații îl priveau cu neîncredere pentru că era rudă cu Vitellius și pentru că vârsta, în loc să-i dăruiască înțelepciune, îi accentuase firea nesigură și ambiguă. Tampius Flavianus se așeză lângă Vedius Aquila. — Antonius Primus n-a venit. Am auzit că i s-a întins o cursă. Cred că din cauza rănii... — N-a venit? Vedius arătă nervos spre Via Decumana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
curmat firul. Dacă am alege doar două cuvinte pentru a zugrăvi o viață de om, acesta nu pot fi altele decât omenie și vrednicie. O viață exemplară de dascăl, care a știut să împletească de fiecare dată cu măiestria și înțelepciunea istoriei din care nu învățăm totdeauna destul, cu bunătatea și devotamentul față de copii, de colegi și de familie... Ce cugetare ar fi mai potrivită pentru un astfel de destin, decât înțeleptele gânduri ale voievodului Dimitrie Cantemir: Toată omenia și vrednicia
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
a născut, băiatul ăsta a progresat consecvent în direcția greșită. În loc să încerce să avanseze, a luat-o la vale și acum aproape că a ajuns cât de jos se putea. — Dar lumea e rotundă, spuse Ammaji, încântată de propria-i înțelepciune. Așteaptă și-ai să vezi. Chiar dacă ți se pare că a luat-o la vale, o să urce pe partea cealaltă. Da, până în vârful lumii. Doar că a luat-o pe drumul mai lung. — Nu a luat-o pe nici un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
rău se cuibărise în stomacul doamnei Chopra. Ratan Sinha folosise un ulei de păr special care nu avusese nici un efect. Era clar că acest funcționar de la oficiul poștal știa mai multe decât muritorii de rând. În ochii lui depistaseră o înțelepciune rară. „Funcționar al oficiului poștal cățărat în copac“ le citi domnul Chawla membrilor uluiți ai familiei sale câteva zile mai târziu, în săptămâna aceea, când veștile ajunseseră până la biroul local de știri și fuseseră considerate demne de atenție. „S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
anunțat că, abandonându-și îndatoririle de la oficiul poștal din Shahkot, un funcționar s-a stabilit într-un arbore mare de guava. Conform speculațiilor oamenilor din popor, natura sa spirituală e una neobișnuită, iar comportamentele sale puerile sunt puse pe seama unei înțelepciuni de nepătruns.“ Iată-l - un articol modest care îl aducea pe Sampath în atenția lumii întregi, odată cu știrile privind penuria de alune de pământ, epidemia de broaște de copac și zvonul că era posibil ca Coca Cola să vină curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o stare permanentă de palpitare. Sampath ar putea fi norocul familiei sale. Ar putea să se îmbogățească. Câți dintre asceți nu erau, în secret, bogați? Câți dintre sfinți nu erau, de fapt, cerșetori, așa cum păreau? Câți dintre oamenii cu o înțelepciune de nepătruns nu aveau conturi bancare de neimaginat? Ce ocazie se ivise de nicăieri! Deja apăruse o schimbare în felul în care oamenii îl priveau pe Sampath: nu mai râdeau pe înfundate, nu mai rânjeau prefăcut și nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]