7,391 matches
-
gândesc la anumite posibilități în America de Sud (Caracas, Santiago). Dvs. ce credeți și ce știți despre asta? Când mă aflam la Paris, se căuta un candidat pentru catedra de sanscrită de la Buenos Aires - nu știu cine a luat-o. Poate că ar fi mai înțelept să părăsesc Europa la timp, cred tot mai puțin într-o soluționare rezonabilă și tolerabilă a tensiunii actuale. Dvs. mai sunteți încă optimist? Aseară, radioul suedez a adus o veste surprinzătoare: un englez, al cărui nume nu l-am reținut
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
eroi tineri ai Männerbund-ului, la trupa vioaie deacoliți ai lui Indra, care râd cu ornamentele lor de aur în soare și în ploaie, inegalabili dansatori; gândiți-vă la gemenii ireproșabili din Mșațhș³țbhș³rataț, între care unul este frumos și curajos, celălalt - înțelept și drept: a trecut mult timp de când au murit, împreună cu popoarele curajoase al căror ideal îl reprezentau, și totuși dvs. ați făcut acest miracol: ni i-ați redat pe acești tineri de acum 30 de secole vii, ca și cum ar fi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
criticului de la Paris, este înrămat în anchiloza marxist-leninistă, servită cu devoțiune și argumentată în lucrarea sa, impresionantă ca dimensiuni, Gîndirea și gîndirismul. Prin cele cîteva zeci de citate zdrobitoare, este devoalată întreaga ideologie comunistă și antiortodoxismul lui Dumitru Micu. Cum, înțelept, spune Virgil Ierunca: "Ideologia trece, citatele rămîn". În doar cîteva cuvinte desființează pe notorii colaboraționiști la curțile comunismului, gen: Tudor Arghezi, care "și-a spus sudalma și psalmul totdeauna la Curtea cuiva nici de Geo Bogza pierzîndu-și identitatea pe Olt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trebuie deci să fie pentru noi și este o sărbătoare. Noi sărbătorim aci marile succese pe care le-am obținut în cei 12 ani de la eliberare în toate domeniile noastre literare. Succese la care nu s-ar fi ajuns fără înțeleapta îndrumare a partidului și a Comitetului său Central, succese la care nu s-ar fi ajuns dacă noi, scriitorii din R.P.R. scriitori de limbă română, scriitori de limbă maghiară, scriitori de limbă germană -, n-am fi acceptat în mod liber
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mici țărișoare pe care le-au găsit În starea lor „firească” de provincii europene Îndepărtate, măcinate Între fracțiunile boierești și resturi grave de feudalitate fizică și mentală, dar care, e cazul lui Ferdinand, ironizat de P. Dumitriu!, ascultând de sfatul Înțelept al bătrânului Brătianu, s-a aliat cu dușmanii poporului din care venea, a fost șters din clasoarele familiei Hohenzollern, Însă a pregătit și a trăit triumful nesperat, formidabil, al acestor „țărănuși”, trăitori de secole În marginea și sub călcâiul brutal
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
său, Încercat și labirintic, a fost urmărit de noroc. Ca și al lui Ceaușescu. Dar... amândoi nu ar fi putut face „ceva mai mult” din acest noroc? Întrebat de unul din potentații Orientului, În secolul al VI-lea Î.Hr., Înțeleptul și legiuitorul grec Solon, „Când spun Grecii despre cineva că e fericit?!...”, acesta ar fi răspuns: - Noi nu spunem despre un om că e fericit decât după ce a murit! Azi, noi știm cu siguranță că, În ciuda unui fabulos noroc, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
accepte fără să imagineze „planuri de răzbunare”! De fapt, un „visător” este și acela care dă o mai Înaltă valoare tocmai acestei entități sau acestui fenomen numit realitate, cineva care, cu o mână „somnambulă”, dar și decisă, deșiră toate calculele „Înțelepte” ale oricărui calcul al probabilității, răsturnîndu-i argumentele, ce atîrnă greu adeseori, prin pura instinctivitate, printr-un curaj al minții care se Învecinează cu nebunia. Multă vreme, În „tinerețile mele”, am fost preocupat de literatura europeană care avea ca temă răzbunarea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au Înecat În această revoltă, deoarece au avut doar curajul și „optimismul” negației fără să-l aibe pe acela al „afirmării”, „insolența, nebunia” unei afirmări, „aventura unei afirmări”! Înecându-se În acel fatalism colorat și fascinant al Șeherezadei, al filelor Înțelepte ale Bagavat-Ghitei, al „Înțelepciunii simple și evidente”, al unui alt „bun-simț”, de fapt o Întoarcere spre Orientul descoperit de unii călători cu secole Înainte, fără Însă ca aceștia să se contamineze de ideologia lui; de atrăgătorul fatalism, de acea „non-rezistență
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dramatice”, când mă aplec mai ales asupra unor personaje inventate. Nu știu și am ajuns la o vârstă când profesez acel tip de „Înțelepciune” care ne Învață, Încă din vechimea grecească, că sunt Întrebări care nu au răspuns. Sau că Înțelept este să nu te grăbești a găsi „o soluție”, a da un răspuns unei probleme sau chestiuni care depășește cu mult marginile judecăților curente, chiar și ale celor mai spinoase. Sigur, există și răspunsuri „raționale”, oarecum evidente, la această „pendulare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am specificat mai sus, pare-mi-se că există Întrebări la care nu se poate răspunde pe loc, oricât am fi de „deștepți” sau antrenați În a avea replică În varii domenii și, uneori, nu se poate răspunde niciodată: omul Înțelept este acela care, În fața unei asemenea, rare e drept, chestiuni, „o privește” cu calm, adică o „ascultă” Încă și Încă o dată și Încearcă, ca un bun diagnostician, să găsească soluția din „anamneză”, din „istoria ei, a acelei Întrebări, probleme, chestiuni
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
etc. etc. Această „indiferență” clară, marcată, a trăit-o pe propria-i piele poeta Ana Blandiana. Excelentă scriitoare, păstrându-și demnitatea și o anume ținută a scrisului În lungile decenii ale dictaturii, având bunul instinct de a viețui cultural pe lângă „Înțelepți” precum un Ivașcu, sau Bogza, Încercând, În ultimii și cei mai grotești ani ceaușiști, să obțină sprijinul unui Gogu Rădulescu, ea și câțiva colegi de marcă, Înspăimântați de paranoia puterii. (Gogu, fostă „vedetă a acelor portrete” pe care le purtau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unite În persoana unui ofițer inimos, dar fără puterea de a se impune puternicelor partide boierești (de origine fanariotă În bună parte!Ă, ne-a declarat regat și apoi l-a lăsat pe nepotul său, mereu sfătuiți de un adevărat Înțelept și patriot, I.C. Brătianu, să „descopere” Românilor de pe ambele curburi ale Carpaților că se pot instala În Europa Centrală și de Est ca un stat puternic, constituit, stăpâni ai unui teritoriu de o mare bogăție de relief și a subsolului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și de „imitare” a orgoliosului Apus cultural, modelul și farul nostru În ultimele secole. Din filosof, spre regretul meu, Liiceanu a lunecat tot mai mult În rolul unui fel de „popă laic”, al unui ins Îmbibat de etică, de sfaturi „Înțelepte” În tot felul de probleme În care, În fapt, nici nu era nevoie de luminile sale sau de pregătirea sa excelentă profesională. Ca și dl Manolescu, Liiceanu a fost atras de politică și, În ce mă privește, eu pot să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a modului meu de a gândi, o unitate care, dacă am noroc, se va repercuta și asupra scrierilor mele, asupra a ceea ce numim operă. Goethe, În care celebrăm pe unul dintre foarte puținii Înțelepți ai modernității - „cinic”, bineînțeles, ca orice Înțelept! -, ne Învață că această calitate, acest „noroc” - unitatea - este calitatea supremă a unui organism; individual sau nu, a ființei, dar și a lumii organice și anorganice. Și, poate, Schopenhauer, care n-a fost un „Înțelept”, dar cu siguranță un vizionar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
modernității - „cinic”, bineînțeles, ca orice Înțelept! -, ne Învață că această calitate, acest „noroc” - unitatea - este calitatea supremă a unui organism; individual sau nu, a ființei, dar și a lumii organice și anorganice. Și, poate, Schopenhauer, care n-a fost un „Înțelept”, dar cu siguranță un vizionar, ca și emulul său Nietzsche, Schopenhauer poate că pleacă de la această simplă și radicală afirmație goetheană când transferă asupra celor trei mari regnuri - animal, organic și mineral - o singură și aceeași pulsiune: voința oarbă, der
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și tiranic duplice, ambiguu, ceea ce Îi conferă „misterul”, dar și vigoarea seculară, supraumană. Nu, noi putem fi doar „stăpânii propriei noastre firi”, adică consecvenți și lucizi de propria noastră structură temperamentală și ideatică, urmând sfatul vechi al vicleanului și curteanului Înțelept care a fost Polonius: - Rămâi credincios ție Însuți și așa cum ziua urmează nopții, nu vei Înșela, dezamăgi, pe nimeni și nici pe tine Însuți! Iată, de la „bătrânețe” am trecut la „prietenie” și apoi la „spaima de moarte”! Cam mult, cam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
credincios ție Însuți și așa cum ziua urmează nopții, nu vei Înșela, dezamăgi, pe nimeni și nici pe tine Însuți! Iată, de la „bătrânețe” am trecut la „prietenie” și apoi la „spaima de moarte”! Cam mult, cam „multe”, va ricana un om Înțelept și ironic, cam prea multe și prea dense, prea concentrate, prea „arogante” pentru niște Însemnări despre Sensul vieții, chiar dacă ele poartă sub-titlul, ca o scuză sau justificare, de Memorii. Ei bine, nu, va replica autorul acestor rânduri, tocmai acest subtitlu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Însă, și ieșirea În „alt regn”, o formă a unei visate mântuiri, În zonele geniale ale poeticului și ale muzicii, o ridicare de pe tărâmul gravitațional și penibil, un „pas pe lună”, de fapt! Deodată, nu Gândul ne face ușori și Înțelepți, „supraumani”, ci trupul, aflat Într-o beatitudine neînfrânată și care, prin mișcările sale, aceleași și mereu altele, ne leagă, deodată și miraculos, precum memoria, În momentele ei privilegiate, de timpuri vechi și de omul etern, bucuros și uimit de cea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bătrânețea ca vârstă și ca stare de spirit. Deja Shakespeare, Într-una din cele mai inspirate - era să scriu divine! - opere ale omului modern, Hamlet, o veștejește prin persoana primului sfetnic al regelui Claudius, prin Polonius, pe care Îl face Înțelept și viclean, laș și tată iubitor, o pildă a adaptării Înalte, a „pactului cu existența” și cu cei puternici ai ei! E greu s-o apăr, să mă așez de „partea ei”, să-i găsesc rațiuni și virtuți În vuietul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
regim Vadim. Mitologic vorbind, cariera lui de „salvator“ se Încheiase. Românii se obișnuiseră Însă cu el. Nu mai stârnea entuziasm, dar nici adversități implacabile. Întreținea un sentiment de siguranță și de continuitate. Longevitatea politică l-a transformat din „salvator“ În „Înțelept“. Discursul său a devenit mai european, ca și al partidului său, În ansamblu. Un partid care, ani de zile, fusese exclusiv partidul lui. Acum nu-i mai aparținea chiar În Întregime. Un nou personaj intra În scenă: Adrian Năstase. Anii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
roata și îi strigă să fie atentă. Mi-am luat rămas-bun de la toată lumea, i-am asigurat pe Alleni că așteptam cu nerăbdare să ne vedem duminică seara și i-am înapoiat aparatul digital lui Jayne. Știam că nu era foarte înțelept să-mi iau tălpășița, dar n-aveam de ales. I-am observat ambivalența și insatisfacția și am pornit-o spre casa noastră cufundată în întuneric, cu excepția bostanilor sculptați ale căror fețe începeau deja să se surpe. Încă mai simțeam ușurarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
masca prefăcătoriei; voiam să fie sincer cu mine. Și chiar dacă lui nu-i era atât de simplu, el fusese cel care inițiase conversația și doream ca ea să continue. - Păi nu vrei să ... mori pentru țara ta, am zis încet, înțelept. Auzind cuvântul „mori“ Sarah încetă să se mai joace cu păpușa și mă privi îngrijorată. - Păi atunci ce-ar trebui să fac? întrebă el foarte normal. Dacă mă cheamă în armată? O pauză mai lungă ca să formulez un răspuns. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Pentru că trebuie să descoperim sursa bântuirii.“ Aveau nevoie să invoce spiritele. Și tu ești folosit ca momeală. Te-ai prins acum, Bret? Nici măcar nu-mi trebuia nimic de băut - aș fi vărsat dacă aș fi băut alcool. E o decizie înțeleaptă. Rămâi treaz. Pătrunzi în locul bântuit. Miller mă îndrumă nerăbdător spre casă, pentru că nu mai exista nici un loc în siguranță pentru mine dacă nu rezolvam situația. (scriitorul mă îndemna și el să merg, reamintindu-mi de urma tivită cu cenușă de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe această temă nu e deloc simplă și liniară, dar e surprinsă plăcut de câte nume ale culturii franceze pot vehicula. Ea nu cunoaște, din păcate, mai nimic din literatura română. La 73 de ani, Annie Saumont este politicoasă și înțeleaptă. Jacques Jouet, „tânăr revoluționar reformist la 1968”, are doar scurte replici: „Da, dar Sartre e un mare spirit, și asta contează mai mult la el”. Îi spun că pentru noi, cei din Est, care am trăit oroarea comunismului pe pielea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
afirmație și am să spun că literatura noastră ar fi, prin părțile ei valoroase, un excelent bun de export. Nu știm însă deloc cum să ne vindem marfa. Poate generația noastră și cei ce urmează să facă o politică mai înțeleaptă în valorificarea literaturii române. Sau cel puțin să nu facă precum un înaintaș al nostru care, plecat în străinătate, la întrebarea „ Cine e cel mai important poet al țării?” răspundea „Eu”. Continuarea o știi: „Păi, și după dumneavoastră?”. „După mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]