8,533 matches
-
referim la tot felul de probleme pe care ni le punem cu privire la semen: "cine este celălalt?", "îl putem înțelege cu adevărat pe celălalt?", "îl pot ajuta pe semenul meu care e în situație de criză, de nevoie majoră?". Asistența socială înclină și spre alteritate. Dacă privim alteritatea din perspectivă teologică, ea reprezintă nu doar un simplu interes pentru celălalt, ci chiar regăsirea mea în celălalt (Sofronie, 1999, pp. 115-116), care este un fel de reflexie (poate un fel de oglindire sigur
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
romane ieftine și de aceleași seriale de proastă calitate care circulă peste tot în lume. S-ar putea totuși vorbi de alte elemente specifice culturii europene. Europenii sunt democrați și laici, preocupați de consens mai mult decât de competiție și înclinați să aprecieze solidaritatea socială cel puțin la fel de mult ca succesul individual. Europa ar putea fi delimitată pe baza acestor valori (cf. Mungiu-Pipidi, 2005, pp. 322-323). În Constituția europeană se specifică acest aspect în felul următor: "Conștientă de patrimoniul său spiritual
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
parlamentară). Și cum ascensiunea domnului Kelemen la șefia partidului depinde de performanța sa ministerială, iar PDL-ul nu își poate permite să conducă singur, bazându-se pe un iluzoriu suport al unui grup compozit de traseiști politici deghizați în independenți, înclin să cred că în următorii trei ani, cel puțin, poziția domnului Kelemen este inatacabilă. Din acest punct de vedere, m-am grăbit să-l întreb (în dialogul televizat de care am amintit) despre prioritățile și obiectivele minimale pe care va
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aveau căutare pe piață - plutește încă un nor al incertitudinii și al surprizei față de incredibila rapiditate cu care autoritățile s-au mobilizat și au deblocat bani). Dar deh! după cum știm, Cioran și-a iubit altfel țara decât țopârlanii cu vipușcă. Înclin să cred că, totuși, cea mai decentă formă de evocare a unui personaj cultural de o asemenea magnitudine nu are nimic de-a face nici cu Wikipedia, nici cu faptul divers, ci doar cu o sinceră trecere în revistă a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
spre și dinspre cele două Rome foloseau limba latină. Întâmplarea cu Zercon bufonul,care făcând parte dintr-o provincie romană învățase limba latină, a fost analizată de Xenopol în a sa Istorie a Românilor din Dacia Traiană, marele istoric nefiind înclinat să creadă că s-ar fi vorbit curent latina la curtea lui Attila sau în teritoriul stăpânit temporar de huni. Ceea ce a făcut Zercon nu putea fi decât o bufonerie și chiar așa a și fost, dacă luăm în calcul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
purtând și astăzi un vizibil pileum. Un cercetător peruvian, Daniel Ruza, a cărui nume este legat de descoperirea vestigiilor culturii mazma din Peru, care, vizitând țara noastră în 1968 a văzut monumentele megalitice din Bucegi, Ciucaș și alte locuri, este înclinat să creadă că, cel puțin unele dintre ele, au fost prelucrate de artiștii din vechime . Orientalistul Constantin Daniel a explicat felul în care preoții geto-daci intrau în starea de „călători prin stele”, vizionari și prezicători: suprimarea hranei și privarea de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
dar care, probabil, foloseau termenul de valche (celți romanizați), așa că nu ne rămâne decât să ne gândim la vecinii sudici, bulgaro-slavii lui Krum și la aceeași bizantini, prea puțin dispuși să vadă alți romanici, decât pe ei înșiși, ca „romei”. Înclinăm să admitem că Moise din Chorene care i- a cunoscut pe slavii din Tracia și, prin intermediul lor, pe tracoromanii, numiți vlahi de slavi, cu un termen luat de la germani, vlahi, având nevoie de un nume pentru „țara necunoscută” i-a
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
dezbina, arareori le îngăduia să se unească” . Ne punem întrebarea dacă am fi rezistat în istorie având o altă mentalitate și o altă conștiință. Ce n-am fi făcut fără spiritul de libertate și de neatârnare? Suntem și toleranți și înclinați spre contemplare și poezie, cultivăm cu detașare „nepăsarea și fatalismul” care ne vin din Orient . S-ar putea cu portretul moral făcut românilor din secolele IX - X să nu placă, deși unele trăsături se regă sesc și astăzi la românii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
În limbă În ultimele două secole: aer, amar, castel, coroană, demon, Hyperion, insulele, marmoreele, ocean, orizont, palate, palid sunt de origine latină; bolți, bujori, colț, negrăit, odorul (de două ori), plutind, rochii, rude sunt de origine slavă; distrează, himeric, idealuri, Înclin, nimb, paj, sfera (de două ori), stepe, surâs sunt de origine franceză; catarg, haos, haosului ( de două ori) sunt grecești. Adjectivul Însumează 176 de cuvinte și aceasta pune În evidență faptul că În epoca apogeului creației sale, Eminescu Își desăvârșise
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
este una din aberațiile care s-au putut debita În legătură cu creația sa stimulată de Împrejurări „favorabile”. Se impune totuși o precizare; ea nu trebuie scăpată din vedere. Problema poeziei eminesciene este cu mult mai complexă decât Își Închipuie unii (Încât Înclin să cred că nu-l vor cunoaște În profunzime decât foarte puțini oameni, că de fiecare dată se deschid perspective noi), dar câteva repere descoperite de către exegeți, nu trebuie ignorate și acestea ar fi următoarele: - Tema socială În poezia lui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a copiat roluri și a oficiat rolul de sufleor, iar aceste momente i-au dat posibilitatea să cunoască foarte multe lucruri și taine ale artei dramatice. Toate acestea Îi vor servi, nu peste multă vreme, În cariera de autor dramatic. Înclinat spre satiră, se avântă cu entuziasm În lumea gazetăriei, slujită cu devotament și cu rezultate imposibil de ignorat. Prin 1874 colabora la „Ghimpele” iar prin 1877, la „Claponul”, cunoscutele reviste umoristice ale vremii, dar și la gazete de alte orientări
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
spălarea creierului. SPĂLAREA CREIERULUI ȘI PARTENERUL ADORMIT. Cum sau de ce începem de fapt să fumăm? Ca să înțelegi cu adevărat, trebuie să ai în vedere puternicul efect al subconștientului sau al "partenerului adormit", cum îmi place mie să-l numesc. Cu toții înclinăm să credem că suntem ființe umane inteligente, stăpâne pe noi însene, care ne croim propriul drum în viață. în realitate, suntem modelați în proporție de nouăzeci și nouă la sută. Suntem produsul societății în care creștem, în toate privințele: genul
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
s-a convins: „N-am devenit dependent, deci nu risc nimic dacă-mi mai aprind una". A căzut în aceeași capcană ca la început și deja alunecă pe pantă în jos. Fumătorii care reușesc să se lase cu „Metoda voinței" înclină să creadă că metoda durează prea mult și e dificilă. Motivul este că principala problemă e spălarea creierului și, când dependența fizică a dispărut, fumătorul continuă să fie obsedat de țigară. Până la urmă, dacă reușește să supraviețuiască destul de mult timp
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
deja fete goale, și încă de trei ori, una dintre verișoarele lui l-a lăsat să i se uite îndelung între picioare, și verișoara aia avea deja păr acolo, jos, m-am uitat deci în continuare la Iza, cum își înclină puțin capul într-o parte în timp ce scrie, dar n-am putut să-mi imaginez cum arată ea între picioare și ce-ar putea avea pe sub chiloți, discutând cu Feri, el m-a întrebat dac-am văzut vreodată păsărica unei fete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
care se cred Dumnezeu!“. Eu? Sunt prea concentrat să-mi iasă numărul de semne pentru articolul de săptămâna viitoare. Voi? Nu-i greu să-mi închipui ce porcăieli și-ar lua - autorul, șeful ziarului, patronul trustului, partidul cu care simpatizează; înclin să cred că nici Mântuitorul n-ar scăpa ieftin de asta - în comentariile online de la sfârșitul articolului. Iertați-mă, oameni buni, dar mă tem că trăim vremuri în care Fericirile lui Iisus - doar cu noroc, într-o zi lipsită de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
să nu cumpere și să nu vândă prea frecvent, poate avea de asemenea efecte negative. Când investitorii sunt atașați de titlurile unei societăți, ei demonstrează o diversiune optimistă în evaluarea informațiilor care se referă la ea și prin urmare sunt înclinați să dețină titlurile prea mult timp. Inerția pe care o induce acest lucru se adaugă la inerția generată de efectul de dotare. Atașamentul se poate cristaliza pe titlul respectiv. Este cazul atunci când investitorul îl deține printre valorile sale mobiliare de
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]
-
experimente au confirmat acest lucru arătând că, prin comparație cu inacțiunea, acțiunea sporea bucuria obținută dintr-un eveniment favorabil dar și neplăcerea asociată cu un final nefericit. Cei care se tem de pierderi mai presus de orice vor fi deci înclinați să nu facă nimic. Înclinația respectivă, numită diversiunea omisiterii, amintește în nenumărate puncte de diversiunea de status quo evocată în experimentul nr. 30. Cele două sunt adesea indisociabile deoarece de multe ori faptul de a nu face nimic conduce la
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]
-
trecerea mâinii prin păr, priviri tulburătoare și indiscrete, expunerea gâtului, repetarea gesturilor de autocontact, încrucișarea picioarelor în diferite moduri, îndreptarea corpului în direcția bărbatului, care exprimă o dorință intensă de apropiere etc. Fără să-și dea seama, capul femeii se înclină ușor spre umăr (gest ce exprimă interes, plăcere, admirație), exact ca și pisica ce observă un șoricel sau un ghem mișcător. Ulterior, femeia ,,mustrată de conștiință" începe să transmită bărbatului mesaje ambivalente formate din gesturi de apropiere și distanțare, de
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
6. Accepțiunea psihologică În mentalitatea populară, teoria limbajului corpului exprimă faptul că ținuta corpului reflectă ,,ținuta interioară" a persoanei sau trăsăturile sale de personalitate: dacă se ține drept, este sigur pe sine și ferm în decizie și acțiune, dacă se înclină în față, este nesigur și docil, iar dacă se lasă ușor pe spate și privește de sus în jos, atunci este încrezut și se crede superior celorlalți. Prin urmare, corpul nu este numai partea anatomo-fiziologică vizibilă, ci este și o
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ca un simbol de marcă. Așa cum unele personalități importante din istorie se disting și prin gesturile lor caracteristice (Iuliu Cezar scărpinatul în cap cu indexul, Adolf Hitler mâinile împreunate în față, Napoleon Bonaparte mâna dreaptă în vestă, Prințesa Diana capul înclinat într-o parte)130, tot așa unii profesori rămân în amintirea elevilor mulți ani prin limbajul corporal personalizat. Gesturile personale ale profesorului constituie în primul rând aspecte ale caracterului de ființă umană. De exemplu: rezemarea de catedră când este obosit
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
partea corpului care realizează gestul * Gesturi ale capului În comunicarea didactică regăsim toate modalitățile gestuale ale capului menționate de Horst H. Rückle132 și semnificații ale acestor mișcări: a) îndreptarea capului înainte: gest care exprimă disponibilitatea de a comunica; b) capul înclinat în jos: poate sugera supunere, lipsa voinței, amabilitate; dacă durează mai mult exprimă un sentiment de rușine, iar în combinație cu orientarea privirii poate semnifica agresivitate sau îndurare; c) datul din cap: face parte din categoria gesturilor suportive și exprimă
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
gest asociat cu ridicarea umerilor și cu coțurile gurii lăsate în jos semnalează indecizia sau dezamăgirea. Mișcările capului sunt însoțite adesea și de numeroase alte gesturi ale feței și mâinilor. De exemplu, dacă profesorul remarcă la elevi faptul că își înclină capul într-o parte, se apleacă înainte și își pun mâna pe bărbie ca semn de evaluare, înseamnă că a reușit să le trezescă interesul. * Gesturi ale umerilor (lăsați, ridicați) și trunchiului (încovoiat, drept, rigid, relaxat, îndoit etc.). Flexibilitatea și
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
expresivi. De exemplu, ridicatul din umeri este un gest universal utilizat de elevi atunci când nu știu sau nu înțeleg despre ce se vorbește și are următoarea structură: palmele deschise, umerii ridicați și sprâncenele înălțate. În comunicarea didactică, profesorul își poate înclina trunchiul înainte atunci când este interesat sau vrea să se apropie de elevi. Uneori, mișcările trunchiului pot contrazice semnificația celor realizate cu ajutorul segmentelor corporale. Prin înclinare sau răsucire, partea superioară a corpului poate transmite semnale clare: acordul sau dezacordul, interesul sau
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
didactice se realizează în mod diferit: profesorii cu reactivitate accentuată la stres arată mai des cu un instrument de scris sau cu arătătorul spre elevi (gesturi care îndeplinesc disfuncții), față de cei cu reactivitate scăzută la stres, care își orientează corpul, înclină capul, își concentrează privirea, se deplasează spre elevi (coeficientul Pearson Chi-Square ia valori între 17,05 26,62; p < 0,05) [Anexa 10]. Pentru a ilustra disfuncția gestului indicării unui elev cu degetul arătător, apelăm la analiza triadică specifică metodologiei
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
surâs; - atinge pe umăr sau pe braț elevul ales. c) stopează comportamentul indezirabil al elevului într-un mod pedagogic: - își orientează corpul sau privirea către elevul indisciplinat; - se deplasează lent către elevul indisciplinat. d) reflectă relația de apropiere față de elevi: - înclină capul spre elevul ales; - se deplasează moderat în sala de clasă. e) facilitează comprehensiunea cunoștințelor: - își unește degetul mare cu celelalte patru degete (gest de precizie); - își mișcă ușor pe verticală sau pe orizontală mâna; - monitorizează vizual întreaga clasă de
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]