6,693 matches
-
și mai hotărât să continue, cu energie și curaj, pe calea pe care Ovidiu o știa deja. De aceea, Ovidiu îl incită să persevereze în lupta împotriva soartei (= Augustus), evitând să se lase învins de aceasta. În perspectiva unor asemenea îndemnuri, cauza personală a lui Ovidiu trece pe planul doi, pentru a îmbrățișa cauza publică: cea a Patriei. O ultimă observație, cu caracter destul de ipotetic, dar încărcată de semnificație. Poetul își încheie scrisoarea, făcând o serie de jurăminte (vota) pentru binele
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
unui vast proiect politic și spiritual. Acestea pot cuprinde și ordona lumea materiei și lumea spiritului. Ion Heliade Rădulescu se simte pregătit să exprime toate lucrurile, văzute și nevăzute. Ce orgoliu teribil, cîtă Încredere În puterea poeziei se observă În Îndemnurile lui: „CÎntați, poeți, pe Dumnezeu, natura Întreagă, amorurile cele sacre, Înălțați pe femeie la gradul ei predestinat de la Început, cîntați pe toți bărbații cei mari, Înălțați-i de model Înaintea posterității, Înălțați virtutea prin tragediile voastre și flagelați numai și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
timpului: „Și-n haos echilibrul și ordinea se puse ............................................................ Tot spațiul se Împle, și timpul ia măsuri...” În cîntul al II-lea, intitulat Imnul creațiunii, statul divin revine, prin aceste măsuri, la armonia (liniștea) inițială. O nuntă extraordinară Începe, la Îndemnul divinității, și din fecundarea elementelor cerești apare Mater Terra cu munți acoperiți de cedri, cu dumbrăvi ebenine, arbori fructidori, care și aceștia se pregătesc de nuntă mistică, Într-o armonie de arome și de acorduri sublime. Heliade Înfățișează, după Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru actul suprem: răpirea, căci: „Îți deschid frumosul sîn... ........................................... Fericit cel ce răpește Tinerele-i răsfățuri Vezi tu, noaptea e nebună, La suspinele d-amor, Cer, pămînt, eter și lună Aiurează, se-nfior.” Inocența (În treacăt fie zis: culpabilă, tînjitoare, cu Îndemnuri la sofisticate plăceri) nu este singura figură a erosului În versurile lui Bolintineanu. Clar conturată este, de pildă, figura feminității ce asociază o morală intratabilă. S-o numim: figura iubirii onorabile. Ea depășește sfera erosului și se adresează cu precădere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din afară nu-l poate hotărî să-și Înfrîngă inerția și să se apuce să scrie dacă nu există ambianța favorabilă: cabinetul de lucru bine Încălzit, candelabrul aprins, ceaiul aburind pe masă, focul pîlpîind vesel În sobă... Numai atunci simte Îndemnul de a pune mîna pe condei, numai sub apăsarea „despotismului Îngrozitor al iernei” poetul Își notează impresiile. O recluziune jumătate impusă, jumătate căutată precede, dar, hotărîrea lui Alecsandri de a scrie. O recluziune care se transformă Într-o bucurie a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de jocuri și desmierdări, așteptînd porțiile lor de zahăr; biroul mă cheamă lîngă el, arătîndu-mi călimara plină, condeiul zburdalnic, hîrtia albă. «La lucru!ă Îmi șoptește un glas ce iese din tuspatru colțuri a cabinetului și cu plăcere ascult adeseori Îndemnul său; Încep prin corespondența cu Londra, cu Parisul, cu Bucureștii, cu lașul, cu Montpellier, chiar și cu America; apoi mă apuc de vreo lucrare mai serioasă și ziua trece făr-a băga de seamă dacă ninge și dacă suflă crivățul.” Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sfîrșit, la mine acasă, printre ai mei, dintre care două nepoțele și patru căței, care mă sărbătoresc și mă amețesc cu ciripitul și lătratul lor. Mi-am găsit căsuța căptușită pentru iarnă, grație prevederii Paulinei, și biroul meu renovat, numai Îndemnuri de lucru! De aceea, ca un om cuprins de o sete arzătoare, am dus la buză cupa sacră și l-am apucat pe Ovidiu de mijloc. Care va fi rezultatul acestei lupte? Victorie sau Înfrîngere?” Victorie, desigur. Ovidiu se lasă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
important: cîmpia de la MÎnjina (unde este localizată, În martie 1845, această meditație) nu este un pustiu, nu-i un spațiu fără margini, amenințător și nefertil. Numai jalea e „fără margini”, numai dorul este „fără hotar”, numai Îndrăgostitul fără speranță simte Îndemnul să se arunce pe un cal și „prin văzduh să-noate, / pășind peste-orizonturi, zburînd peste cîmpii”... Neliniștea poetului visător este scurtă, un „acord Îngeresc”, un „glas prietenesc” plutesc prin aer și-i dezmiardă urechea. El nu simte, În consecință, dorința
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apare, i-o adîncește. Ceva măreț și puternic se naște În el. O dorință presantă de a cuvînta În scris ceea ce firea cuvîntă În profunzimile sale etc. Însă a cuvînta impune, Încă o dată, o știință, un limbaj. Nu este Îndeajuns „Îndemnul la stihurghie” (Ioan Cantacuzino), trebuie și cunoașterea meșteșugului stihurilor (retorica), după cum trebuie o gramatică românească, necesară pentru a pune ordine Într-o limbă anarhizantă. Retorica amoroasă este o parte a acestei retorici generale care Încearcă să se constituie, În literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
împotriva bolii), nu înainte de a fi încercat la bibliotecă, cu edițiile în față, sentimentul inutilității și de a fi avut "senzația mucegaiului, cu miros iute în nas", văzând că un alt tuberculos voia să scrie despre "robustul" satiric latin. La îndemnul medicului, bătrânul Fritz își sacrifică punga pentru a-și trimite băiatul în Italia, la cură, iar Bizu acceptă darul cu indiferență, spre exasperarea părintelui contrariat de asemenea "tăcere" ingrată ("arma cea mai tăioasă, în duelul oricărei conviețuiri"). Cu aceeași resemnare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pur afectiv, ca în următoarea mărturisire: "De când țin o carte în mână, personalitatea lui Eminescu m-a covârșit, și am purtat-o în mine din anii tinereții până în anii bătrâneții, ca o licoare prețioasă amestecată în sângele ființei mele morale, îndemn, flacără sfântă, mângâiere și paladiu (s.a.) împotriva imensului dezgust al vieții și al spiritului de procopseală măruntă"104. Care va să zică, pentru amfitrionul de la Sburătorul Eminescu reprezintă, mai presus de orice altceva, un model moral. Abia după aceea, cumva ca o consecință
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
erotismul eminescian ca pe o formă de trăire contradictorie, de atracție și respingere față de femeie (Venere și Madonă deopotrivă), deoarece "elementul principal al eternului feminin", comportamentul tipic al iubitei ideale e de găsit în "alintul continuu", în "trecerea pendulară de la îndemn la refuz". La fel înțelege lucrurile și Tudor Vianu, care pare să fi găsit explicația cea mai subtilă a erotismului eminescian, asimilându-l unui fel de masochism sui generis, ce reclamă căutarea voluptății în durere. Mario Praz, autorul unor lucrări
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cum se cuvine, Eu țin minte foarte bine Poezia ceea care Mă-nvățase cu răbdare, Să trec stradă, cum, când, unde Despre mingile rotunde, Fiecare o culoare: De bujor, de portocala Și de frunză, ce-mpreună, Ne arată calea bună. Îndemn de Gh. Zarafu Băiețaș ce sări hop, hop, Si pe stradă și prin piața, Fii atent când treci la stop Ca să nu-ți pui stop la viață. Sfat De la mic și pan’la mare Fiți atenți la traversare! Cine nu
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
viață, când pentru o etapă de un an, mi-am fixat un program de muncă, un plan cu obiective precise, care constituie o sarcină și un angajament; și pe care am hotărârea și totodată certitudinea că le voi Îndeplini. (Ă). Îndemnul și sprijinul mi le dă Partidul. Partidul mi-a dat metodă de gândire, o metodă de muncă, mi-a dat posibilitatea de a privi, de a trăi și de a contribui la construirea unei mărețe epoci (Ă). (Ă). O sarcină
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
revoluționar este acest decret pe care-l avem În față, care ne angajează pe toți să fim revoluționari În viziunea noastră, În arta noastră, În munca noastră! (Ă). Dragă prietene, nu-mi rămâne decât să Închei aceste rânduri cu un Îndemn. Hai să ne luăm la Întrecere, tu mai tânăr, eu mai În vârstă, alături de alții și mai În vârstă; tu mai talentat, eu mai puțin talentat, lângă alții și mai talentați; fără toate acele răsfățuri boeme sau complexe egoiste de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
năduful/și gândul cel rău cum crește urzica/pe lângă părâu». În scrisoarea adresată ziarului Chemarea, tovarășul Ion Dumitrescu a scris: «Simțeam că trebuie să scriu. Nu știu dacă am reușit să fac ceva bun, dar nu mi-am putut stăpâni Îndemnul». Ce ajutor Îi dă În această privință autorul Marginaliilor? El se mărginește să-i spună următoarele: «Desigur, poezia are și stângăcii, dar strungarul Ion Dumitrescu se dovedește a ști să mânuiască și condeiul, În afară de cuțitul de strung. Cenaclul literar din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
descrie În formă plastică, de a reprezenta și a confirma realitatea nouă». Mulți dintre tinerii noștri condeieri nu izbutesc să reprezinte decât foarte palid această realitate nouă. Lozinca rezumă În câteva cuvinte un proces Întreg de realizări, de aspirațiuni, de Îndemnuri. Nu printr-o transcriere brută a lozincii ca atare se poate crea imaginea poetică a noii realități, ci printr-o recreare artistică prin care lozinca e ridicată la Înalte valențe poetice. Acest fel de lozincă Îl vom găsi În poezia
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În poezie, bagatelizează efortul creator al clasei muncitoare, cuceririle proletariatului, clocotul vieții noi, socialiste. Și În același timp Îngreunează mult munca poetică a noului cântăreț - poetul din uzină și de pe ogor care caută În versurile confraților săi, o pildă, un Îndemn. Acest Îndemn el nu-l poate găsi Într-o poezie lozincardă și lipsită de originalitate. Dimpotrivă, condeiele care se ridică astăzi din beznele exploatării de ieri, dau deseori pilda unei surprinzătoare adâncimi, unei sincere inspirații, unei tematici de profundă principialitate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bagatelizează efortul creator al clasei muncitoare, cuceririle proletariatului, clocotul vieții noi, socialiste. Și În același timp Îngreunează mult munca poetică a noului cântăreț - poetul din uzină și de pe ogor care caută În versurile confraților săi, o pildă, un Îndemn. Acest Îndemn el nu-l poate găsi Într-o poezie lozincardă și lipsită de originalitate. Dimpotrivă, condeiele care se ridică astăzi din beznele exploatării de ieri, dau deseori pilda unei surprinzătoare adâncimi, unei sincere inspirații, unei tematici de profundă principialitate, cum reiese
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acestui exces criticist nu sunt doar nepriceperea, confuzia, pierderea sensului politic, a obiectivului tactic al acestei activități, - uneori exigențele dezlănțuite, arbitrare, ale criticului pornesc de pe pozițiile estetice „absolute” ale burgheziei, nemulțumirile și reproșurile se formulează din Înălțimile „perfecțiunilor” artistice apusene, Îndemnurile și soluțiile se Îndreaptă nemărturisit către „valorile exemplare” ale occidentului, către care unii din rafinații noștri mânuitori de pană mai cată cu clandestină pasiune, cu rău ascunsă admirație. Firește, cazurile acestea sunt puține. Mai dese sunt exemplele confuziei, ale Înfrigurării
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Zaharia Stancu la Conferința Scriitorilor din RPR. lbidem, nr. 1386, 27 mart. 23. (selectiv); În nr. 5-6: Vera Hudici. - Ion Asaftei; Veronica Porumbacu. - Tovarășul Matei a primit „Ordinul muncii”; Miron Radu Paraschivescu. - Uneoriăiarna; Iosif Nedelcu. - Unde este unireă; Otilia Cazimir - Îndemn; Virgil Teodorescu. - Versuri; Mihu Dragomir. - Versuri; Ben Corlaciu. - Nelegiuirea; Nina Cassian. - Istorie. În nr. 9: Mihu Dragomir. - Scânteia noastră; Virgil Teodorescu. - Scânteie nestinsă a luptei; Cicerone Theodorescu. - Scânteia; Ștefan Gheorghiu - Rotița; Nina Cassian și Florin Tornea. - Ce larg e cântecul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nici n-a făcut cine știe ce În producție sau În munca sindicală. Noi am dori ca autorul să se ocupe de acele femei muncitoare ridicate, fruntașe În producție sau În munca politică, pentru ca ele să fie un exemplu pentru noi, un Îndemn În muncă, pe care noi să vrem să-l urmăm. Tovarășe, dv. aveți poate prilejul, ca revistă a scriitorilor, să vorbiți cu tovarășul Marin Preda. Noi nu putem să scriem și să Înșirăm Într-o scrisoare toate câte am avea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
abundență de fapte care reprezintă o falsă oglindire, o răstălmăcire dăunătoare a realității. (Ă). Dar o discuție cu larga participare a criticilor și scriitorilor În jurul acestei cărți Îi va fi de cel mai mare ajutor tov. Preda. Să nu uităm Îndemnul partidului care, În salutul adresat scriitorilor, Îi cheamă să lupte «cu hotărâre pentru Înlăturarea concepțiilor și deprinderilor vechi, burgheze din creația literară». (Ă). Este valabilă pentru toată lumea această mândră lozincă a partidului, care se află deasupra oricărui loc de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Nicolae, Mierlușcă Adrian și Jalbă Constantin care au apărut În România liberă, Viața Capitalei și În ziarul mobil al uzinelor 23 August. Am citat și altă dată versurile lui Mierlușcă Adrian prin care tânărul muncitor arăta cum Scânteia a dus Îndemnul partidului printre oamenii muncii pentru Îndeplinirea și depășirea planului. (Ă). După experiența izbutită a cercului literar 23 August au fost Înființate În Capitală Încă trei cercuri literare: la Grivița Roșie, la Vulcan și la P.T.T. Folosind metodele primului cerc literar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Vor iar să azvârle-n foc Întreaga lume Și cu-ale lor Înveninate bale Urzesc mârșave planuri criminale; În lumea noastră, unde e cuptorul Ce coace ca pe-o pâine viitorul, Cuvântul spus de Stalin este pace, E-un mândru-ndemn făuritor, tenace, Ă Când au plecat toți s-au simțit mai tare: Examenul fusese-o sărbătoare”. Despre imaginea lingvisticii În 1951, despre tangența ei cu opera literară, cu arta actorului, despre conținutul și stadiul cercetării lingvistice la Academie, despre stilistica
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]