7,767 matches
-
român ca și mine. Cu toate că mi-am jurat să nu intru în vorbă cu cei ca el, pentru că nu eu voi face justiție în lumea lor, îl întreb la ieșire dacă nu îi este rușine să stea astfel cu mâna întinsă, în loc să muncească cinstit undeva. La care compatriotul îmi răspunde: "ia ascultă domnu' inginer matale îți dă mâna să mă critici, pentru că ai o meserie. Io' nu am, și mai bine cerșesc decât să dau în cap." Răspunsul clasic al parazitului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
L'histoire culturelle: interdisciplinaire par définition. Conferențiar: Pascal Ory, profesor la Universitatea Panthèon-Sorbonne. Publicul ascultă fermecat, iar eu încerc același sentiment ca în timpul marilor conferințe de la "Rencontres Internationales de Genève": te găsești în fața unui "monstru intelectual", cu o cultură la fel de întinsă și de stufoasă ca pădurea amazoniană, gata să răspundă pe loc la orice provocare, mereu cu garda sus, un boxer încercat. Plus interogația finală, care mă frământă de multă vreme: ce putem face noi, intelectuali estici, în fața acestor "compresoare", adevărate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
traducere de o nuanțare și de o forță absolut remarcabile.“ CRISTIAN TEODORESCU, la lansarea romanului Fii și îndrăgostiți de D.H. Lawrence, februarie 2009 „Reeditarea, la Editura Art, a faimoasei nuvele ja mesiene The Turn of the Screw (O coardă prea întinsă) în - nu ezit să spun - excepționala traducere a Antoanetei Ralian reprezintă un fapt cultural demn de toată atenția.“ CODRIN LIVIU CUȚITARU, România literară, iunie 2010 „Am înțeles mai târziu, când am cunoscut-o mai bine, de ce mă impresionează Antoaneta Ralian
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
D.H. Lawrence, Amantul doamnei Chatterley, Editura Cartea Românească, București, 1991; reeditare Editura Polirom, Iași, 2001; Editura Leda, București, 2005; Editura Jurnalului Național, București, 2010 Josephine Hart, Iubire otrăvită, Editura Miron, Bucu rești, 1991; reeditare 1993 Henry James, O coardă prea întinsă, Editura Edinter, București, 1991; reeditare Editura Art, București, 2009 Saul Bellow, Iarna decanului, Editura Elit Comentator, București, 1992; reeditare Editura Polirom, Iași, 2005; reeditare, 2011 Norman Spinrad, Solarienii, Editura Nemira, București, 1992 R. Florescu, R. McNally, În căutarea lui Dracula
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
dintre cifrele controversate, victimele au totuși un număr al lor și, în orice caz, un nume. În mai toate măcelurile - mari și mici, colective, individuale - se ajunge la o evaluare a victimelor. S-a ajuns în lume la cimitire foarte întinse în care, pe blocuri enorme, dăltuitori în piatră scriu și tot scriu nume de morți: sunt morminte colective cu inscripții individuale. Dar ați citit vreodată cifra cât de cât exactă a călăilor participanți la măceluri? Victimele au număr - călăii, nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să fii în Atlantic și să treci în Pacific, liber, nesilit decât de propria-ți dorință de a privi cât vrei și cât îți place stelele și oceanul. Cu o singură mișcare de cârmă, să alegi suveran între ape mai întinse, mai adânci decât propriu-ți destin de picătură în oceanul lumii. 30: Ultima filă a jurnalului lui Crowhurst, la nord de Insulele Capului Verde: „10 h 30’: Adevărul este că nu există decât un singur maestru de șah. El este acela
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Șoferul se întoarse și anunță ceva din care mi se păru că înțeleg două-trei niet-uri. Mașina rămase în fața porții și am pătruns, pe jos, toți cinci într-o curte largă, foarte curată, fără nici o statuie, cu o clădire albă, semicirculară, întinsă numai pe orizontală, numai ferestre, dând impresia unei imense case-vagon, eram în curtea Rostovilor, a Natașei Rostova - mi-am poruncit: „Fără literatură! Te omor dacă începi cu literatura ta!”. Cei patru mă lăsară singur, în centrul curții, se mișcau de-
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Europa și Neamul Românesc, aprilie 1972) „Față de exil, cei din țară au luat o atitudine de reconciliere românească, începuse «dezghețul». Nu mai eram nici trădători, nici fugari. Eram români și frați. Dar exilul - neorganizat și dezorientat - nu a strâns mâna întinsă. Suspicioși, nu au crezut nici în sinceritatea politicii naționaliste și nici în dorința unei adevărate reconcilieri naționale. Mulți - și astăzi cred într-o comedie jucată cu un talent diabolic, menită să cloroformeze întreaga lume și să «neutralizeze» exilul.“ (Europa și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nota V. I.) „La bunurile de îmbrăcăminte e deajuns a semnala că va curge în 1965 o cataractă de mătăsuri, un miliard jumătate de metri. În același an, la produsele agricole sunt prevăzute zece miliarde de ouă care ar părea întinse unul lângă altul un nemaiîntâlnit caldarâm din bucăți de fildeș sau marmură.“ („Un plan grandios“, Contemporanul, 4 decembrie 1958) Urarea optimistului (nota V. I.) „Nu poate fi urare mai adâncă pe anul 1959 decât ca mărețele proiecte expuse de tovarășul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Ceaușescu cu oamenii de artă și cultură a readus în atenția noastră nemijlocită o sumă de probleme fundamentale care vizează progresul literaturii și artelor. Impresionanta și strălucita cuvântare rostită de secretarul general al Partidului Comunist Român a făcut cele mai întinse fibre ale sufletului și gândirii noastre să vibreze la o intensitate deosebită, să ne facă mândri de succesele obținute până acum, dar, mai ales, să ne determine la evaluarea îndatoririlor de viitor dintr-o perspectivă mai amplă, mai adâncită.“ (Tribuna
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
tragi mâța de coadă și apoi să dai cu pușca în niște ținte de carton de două ori, poc-poc, și să te faci din când în când că alergi. Locotenentele nu ne frecau, erau niște femei cumsecade. Fumam și stăteam întinse pe iarbă, dacă nu era în preajmă vreun vizitator. Când era prea cald, chiuleam. Așa se face că s-a enervat un nene pe noi, un colonel sau ce-o fi fost. Ne-a chemat pe toate în careu și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dulapurile, paturile și cantitatea de praf de pe dulia becului, că aveam uniforme hidoase și negre, pe care refuzasem să le port, până când biata mamă mi-a cusut o pănglicuță colorată pe sarafan, că eram obligați să ne lăsăm paturile perfect întinse, în așa fel încât moneda pe care pedagoga o arunca de probă pe pat să sară ca o minge elastică (dacă patul nu trecea proba, nu aveam voie să mergem la micul dejun până ce nu ieșea totul perfect), că mâncam
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
atunci. Și tot atunci încasam niște bătăi ,,sănătoase” de la mama; unele pentru motive întemeiate, dar altele mai puțin întemeiate. Ca toți copiii puși pe obrăznicii, mie și fratelui mai mic ne-a venit așa, să aruncăm cu noroi în rufele întinse ale unui vecin; atunci am încasat-o pe merit. Altă dată a oprit un camion chiar în fața casei, eu curios m-am dus lângă mașină, m-a văzut șoferul și a făcut tărăboi; ce căutam eu, un copil, la mașina
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
întâlni în calea sa lacul de acumulare Vidraru, barajul cu acelaș nume și și va încheia periplul în fosta cetate de scaun Curtea de Argeș. Dar noi ne vom opri să facem popas pe țărmul lacului Bâlea, monument al naturii, cel mai întins lac glaciar din masivul Făgărașului având o lungime de 360 de, metri, o lățime de 240 de metri, cu un perimetru cu oarecare meandre de 1330 de metri, o suprafață de 46.508 metri pătrați și o adâncime maximă de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
istoria lor comună, a fost colonizată de regele ungur Geza (1141-1161) cu sași aduși din părțile Flandrei, ale Rinului de mijloc și ale Saxoniei, «spre a da un nou avânt exploatării bogățiilor miniere, meșteșugurilor și comerțului. Ei (sașii) primiră proprietăți întinse, multe luate dela autohtoni (adică dela români n.n.), apoi dreptul de a plăti numai o sumă de bani, relativ redusă, ca dare pe fiecare an și alte privilegii. Printre altele li se dă în 1224 pădurea românilor și pecenegilor sylva
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu rezolvasem deloc problema. Ca să mai îndrept situația, am întrebat-o pe tipă dacă i-e foame (pierduserăm amîndoi masa de dimineață) și m-am dus să cumpăr niște pateuri. Cînd m-am întors la cearșaf, Carmen a mea stătea întinsă la soare lîngă amicul cu pricina, ea cu capul pe umărul lui, el frecîndu-și bărbia de obrazul ei ; amîndoi cu ochii închiși. De-abia în anul următor, tot la Costinești, aveam să mă inițiez în fine în arta sărutului. Am
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ridice privirea la sfoara de rufe. Puiul nu era acolo. Dar parcă nici în cutie nu era, s-ar fi trezit doar ! Cînd s-a uitat mai bine înăuntru, Dănuț l-a văzut culcat pe o parte, cu picioarele foarte întinse. în dimineața aceea, mama s-a plîns tatălui că nu mai știe ce să mai gătească și, în cele din urmă, a scos din congelator un pachet de pulpe de pasăre și le-a lăsat în chiuvetă să se dezghețe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pulpe de pasăre și le-a lăsat în chiuvetă să se dezghețe. Animale de casă Puiul de vrabie a fost primul dintr-o serie de animale pe care le-am adus acasă. Mort arăta chiar așa : cu picioarele foarte bine întinse (deloc împreunate ca la închinăciune, cum zice domnul I.Al. Brătescu -Voinești). În plus, era transpirat - avea penele ude de parcă intrase sub duș. Nu l-am îngropat și nu i-am făcut cruce mică, din lemn. L-am luat cu tot cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la școala Normală, care era renumită prin uniformele elevelor ei. Era o zi însorită, gîzele fremătau, în aer se roteau pitulici. Pe un picior, ciorapul alb căzuse puțin și făcea niște cute urîte sub rotulă ; pe celălalt picior, ciorapul stătea întins. Genunchii se apropiau din cînd în cînd și se frecau discret ; cutele rămîneau, încăpățî nate, pe poziție. Fata nu mai știa ce să facă de rușine, era sigură că tot peronul se uită la ea și rîde, și de aceea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
poștașului în sertarul omului de afaceri, sătenii ajungând acasă, pe două cărări, doar cu cuponul. Coborâții pe pământ își consumă timpul și cu cei trei câini, cele trei pisici, cu păsările multe și felurite, cu grădina de zarzavat, cu vița-de-vie întinsă ca suprafață și plină de rod, cu pomii și florile. Toate acestea mi-au reținut atenția și mi au încântat privirile și sufletul. Socot că trebuie să fac referiri la cel puțin trei aspecte care mi s-au părut deosebite
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sau mai voalate despre traiul în înstrăinare, despre obsesivele gânduri, nostalgii și amintiri care îi populează neîncetat visele, clipele de răgaz, orele din afara programului istovitor de muncă, dar mai ales zilele libere ale sfârșitului de săptămână. Acolo, în îndepărtata Canadă întinsă cât un continent și nesătulă de emigranți, s-au adunat pribegi de toate națiile existente pe glob, ca într-o Arcă a lui Noe, pentru a o popula și a o îmbogăți. Acolo - spune tânărul care a dobândit cetățenia țării
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
se găseau în plină dezvoltare. Ochiul său era deja ochiul unui poet și, pe atunci, Iașul era încă un oraș care avea tot ce poate încânta un suflet de poet. Nu-i așa că numai Iașul, cu zidurile-i vechi, cu întinsele grădini, cu bisericile lui, cu aspectele pe care în parte le-a conservat și azi, i-a putut inspira versurile cunoscute...? Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare, Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare!... Căci aceasta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Miereanu, unul din cei mai vechi ziariști ai Iașului, prieten încercat și plin de devotament. Pe doctorul Panaite Zosin, una din inteligențele cele mai agere, unul din oamenii cei mai culți, unul din spiritele cele mai independente din cercul destul de întins al relațiilor mele; lângă care m-am găsit adeseori alături, în credințele și în acțiunile noastre și care, dacă n-a realizat tot ce ne-a lăsat să sperăm, e că nici n-a fost vreodată un răsfățat al soartei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vechiul turn de la capătul brațului îl găsirăm în paragină înconjurat de rugină și părăsit, adăpostind doar un grup de pescăruși ce ne priveau în tăcere, amintindu-ne că cu ani în urmă din acest loc lumina puternică se reflecta spre întinsa mare, dirijând ambarcațiunile pescarilor ce se întorceau din larg după o zi de pescuit, ajutându-i să găsească drumul spre întoarcere din larg spre casă. Marea era liniștită, cât puteai privi cu ochii numai apă și cer, o liniște deplină
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
un exemplar din public, i se spune povestea vieții lui și la urmă, printro minune, i se aduce fratele de peste mări și țări. Frații sfârșesc îmbrățișați, hohotind de plâns. Toți din public așteaptă o asemenea minute, toți stau cu palma întinsă și cerșesc așa ceva. În fine, aproape toți. Cândva, am văzut un individ mai puțin adaptat la cerințele sclipiciu lui lazarovian. Nici nu știu ce căuta în public. Cum stătea el liniștit și se uita la zâna cu gropițe (umplute cu bunătate), aceasta
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]