7,848 matches
-
ne-a făcut un semn de sub copertină. Am sărit din mașină și-am alergat spre el, ferindu-mă de ploaie. Maria a coborât și ea și-a urcat în față, am auzit portiera trântindu-se. Dacă ar fi plecat acum, învârtind cheia în contact și întorcând Opelul pe drumul spre București, nimeni n-ar fi condamnat-o. „Am deconectat sistemele. Putem intra.“, m-a anunțat Mihnea în grabă. „Cum ai reușit?“, m-am interesat. „Laptop-ul e-n mașină.“ „Nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
obișnuință. Ca prizonierii pe care îi scoți din lagăr și vor înapoi, nu te lasă să-i duci în altă parte. Înainte de 1989, nu primeam șapte feluri de lapte, toate la fel de diluate: prindeam pe sub mână doar laptele praf, pufos, alb. Învârteam lingura în punga cu folie de-aluminiu și-o scoteam încărcată cu o piramidă de pudră. Înfulecam de două-trei ori, pudra se lipea de cerul gurii, dulce și cleioasă, un gust de neuitat. Mai remarcai și-alte lucruri. Mărunte, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
11 (pe care le supravegheam din bucătărie întinzându-și dresurile pe sub halat), nimic nu funcționa. Ceva lipsise întotdeauna, lucrasem în pierdere, parcă neprofesionist. Cosmosul Feliciei nu fusesem eu, ci poezia ei neuro-disociată (scria niște mizerii postmoderne, copiate, cu motănei care învârt printre mustăți jucării, bile, comete, șoseaua Ștefan cel Mare și tramvaiul 21), iar pe doctorițe le căuta întotdeauna altcineva la ieșire: un soț devotat sau un amant perseverent, gata să se bucure de comoara de sub dresuri. Cât despre Claudia Cardinale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nouă iubite, distribuite credibil pe locuri și perioade. Oricum, dacă întocmeai o medie, nu ieșea o cifră prea flatantă. Permutam numele și anii după interes și gradul de inteligență al interlocutorului, flatând orgolii și alimentând imaginații flămânde. Pe băieți, îi învârteam pe degete, era suficient să combin persoana vizată cu câteva amănunte picante, luate din filme, cărți sau chiar din poveștile altora, pentru a căpăta respect și credibilitate. Trebuia doar să potrivesc numele pe corpuri și corpurile în liceul sau localitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o aruncase în Bucureștiul de beton ridicat de Nicolae Ceaușescu. Mai departe, trebuia să aluneci în alt secol, ca să poți povesti; în altă minte, ca să poți asculta. Întotdeauna fusesem convins că mi-am greșit epoca. Mi-ar fi plăcut să învârt halebarde prin hălci de-armuri și să depun aurul și capetele dușmanilor la picioarele domniței mele, înainte s-o răstorn în iatac și să-i iau virginitatea, batista și, abia la urmă, gâtul. Viața Mariei iradia o splendoare tulbure, trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
două sertare nu-mi stârneau vreun interes. Le găseam burdușite cu cearșafuri, prosoape, fețe de pernă, cuverturi - lucruri casnice, comune, plictisitoare: „dota“, cum se zicea la țară. Aspiratorul venea din Pajura: un model aparent robust, rusesc, cu perii metalice. Când învârteai butonul, bâzâia ca o freză de la „Automatica“ decupând un Trabant 605 S. Nu i-am auzit zgomotul decât o singură dată: după un minut de funcționare, a clacat, într-un nor de fum și cauciuc ars. Aspiratorul „Poliot“ ticăia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dat să intru în facultate, cu cheful și determinarea celui care vine peste program la locul de muncă, dar m-am împiedicat de-un obiect ascuțit și mi-am pierdut echilibrul. Cariatidele pieptoase ce sprijineau acoperișul au început să se învârtă, umbrele ferestrelor s-au alungit peste spațiul eliberat de picioare și, pentru o clipă, m-am simțit ca-n Chagall și De Chirico. Maria ar fi fost mândră de mine, însă ea lipsea momentan și din scenă, și din gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Herăstrău, naufragiind printre copaci și statui. Cât despre fochistul pe care nimeni nu-l văzuse, dar care ar fi reglat zi și noapte motoarele cu păcură ale Facultății de Litere, probabil că l-aș fi întâlnit oricum în subsolurile uleioase, învârtind niște rozete sau aruncând cu lopata cărbuni și cărți în cazanele supraâncălzite. M-am decis să încep cercetarea de sus în jos. Actele după care umblam (și care Dumnezeu știe ce surprize mi-ar fi rezervat, odată descoperite în arhivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o cafea. De-atunci se încuie ușa cu cheia. Circulam nestingherit prin Biroul Oval, stăpân și administrator al vieții mele îndosariate. Devenisem pentru câteva clipe cel mai puternic om al planetei sau, în orice caz, al Facultății de Litere. Mă învârteam prin încăperea în care preparatorii și asistenții nu îndrăzneau nici să bage capul, iar profesorii abia dacă se îndurau să-l mai scoată. Dedesubt, amortizat de covorul plușat, ghiceam zgomotul uzinei termice: un duduit monoton, din sute de pistoane fierbinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
e unul dintre noi, lucrează la Universitate.“ „Nu-nu-s eu!“, s-a apărat Cezar, cu mâna la gură. „Nu unul din noi trei, boule!“, i-a explicat Mihnea. „Oricine. Nu m-ar mira să fie chiar de la voi, din Litere. Prea învârte scrisorile astea-n toate felurile: doar voi vă pricepeți să nu ziceți nimic cu-o mie de cuvinte.“ „Posibil...“, am mințit, „Mi-a trecut și mie prin minte.“ „Ți-a trecut pe naiba...“, a intuit Mihnea, „Să admitem că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o scară de bloc: doi elevi de liceu, mici și pirpirii. După vreo trei străzi, pirpiriii au ieșit în față pe-o scurtătură. Nu mai erau nici doi, și nici așa de mici: se strânseseră vreo zece, iar în mâini învârteau lanțuri și robineți. Jurai că înghițiseră vitamine pe drum. Până să apuce Mihnea să explice, Cezar o luase deja la picior, fără vreun avertisment. Băieții s-au concentrat pe Mihnea, înconjurându-l cu atenție. Acum, să ne punem și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
corespondență și colete cu acte și dosare, strecurându-se pe oriunde, adică peste tot: în stațiile de autobuz, printre oglinzi retrovizoare sau chiar pe pantofii tăi. Treceau pe roșu la stop, aterizau de pe trotuar pe banda patru, întorceau în intersecție, învârtind de zor la pedale, ca niște roboți scăpați în stradă. Un pocnet sec te anunța că îți loviseră o aripă sau plecaseră cu oglinda. Răsplata se împărțea prompt și binemeritat: șoferii și pietonii își dădeau mâna aici, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la colț cu gălețile. Prin venele de metal măcinat curgea viața orașului, sleită și răsuflată, cu sincope și întreruperi, în ritmul dictat de Partid. Mulți și-l închipuiau pe Ceaușescu acasă, cu un robinet imens în dormitor, pe care îl învârtea seara ca pe-un volan. Rar, sosea cineva să repare stricăciunile. Echipele de intervenție arătau ca niște bande de gangsteri, pregătite să dea lovitura. Le găseai doar cu pile sau dacă știai numărul adevărat, nu pe-ăla din cartea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe-afară. Am deschis ușa placată și-am împins bagajele înăuntru. Cușeta austriacă mirosea a săpun, mochetă și lemn vechi, nici bine, nici rău, ca la o pensiune ieftină. Geamul se prelungea cu o manetă de vatman, pe care-o învârteai degeaba: nu se clintea un milimetru. Sub el, în colț, o chiuvetă de pe vremuri, cu robinete în stea, colorate cu-o pastilă de faianță pe mijloc: roșu, pentru apa caldă; albastru, pentru aia rece. Nu le puteai confunda. Chiuveta fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
După ce s-au mai liniștit lucrurile, ne-am instalat fiecare în cușeta lui. Paturile pivotau cu tot cu încărcătură, procesul era fascinant, ca un fenomen al naturii pe care îl observai prima oară: venea nașul cu-o cheie specială, tubulară și-o învârtea pe-o tijă metalică, în formă de paralelipiped, scobită în perete. După ce executa mișcarea (nimeni altcineva n-ar fi reușit-o, mă chinuisem și eu, de pomană), peretele se desfăcea din balamale și rămânea la orizontală, suspendat la înălțimea potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
original. Trebuia doar să le rupi și să te instalezi la comenzi. Înapoi în cameră, ne-am întors spre geamul exterior. Nici nu știam cum să-i spunem: exterior, interior, depindea de unde te uitai la el și cum vroiai să învârți pereții. Între el și zidul de cărămidă al clădirii din față rămăseseră vreo cincizeci de centimetri, nu mai mult; destul cât să încerci să faci pe Omul-Păianjen în caz de pericol, suficient cât să-ți dea vertij dacă erai claustrofob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce-ai de zis!“ De iritare, i se întăriseră sfârcurile sub tricou. „Am deschis o mică investigație despre Blocatarii ăștia. Vecini, prieteni, administratori de scară. Și ghici ce-am aflat? Sunt toți pe Net, ascunși după caiete sau jurnale. Și-nvârt tone de bani. Dacă știi unde să cauți, dai de sume impresionante.“ „Serios?“, am făcut pe prostul. „Maxim de serios.“ Am luat o pauză, cât să-mi strâng și eu informațiile. Blocatarii lucrau cu bloggerii, nu degeaba pe fiecare clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aș fi modificat orarul, aș fi umblat la panourile din stații, schimbând denumirile și traseele, doar ca să-i înnebunesc pe polițiști și să debusolez toți călătorii, toată Austria. L-aș fi dus în cât mai multe direcții, cotindu-l și învârtindu-l prin cotloanele minții, ale Mittel-Europei și Balcaniei de Sud, până mi s-ar fi pierdut urma, undeva între depourile din Nusdorf și Piața Victoriei. Apoi, la momentul potrivit, aș fi sărit din el, nevăzut de nimeni. Atâta doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
invitat pe toți să coborâm. Deși rămăsesem singurul călător, am ascultat-o, cuminte și civilizat. Mi-am luat elan și, sărind cu toată forța și ura pe scăriță, am aterizat pe trotuar. După ce-am reperat cafeneaua, m-am mai învârtit prin zonă. Am omorât cele 30 și ceva de minute libere bântuind printre cârciumioarele cu Heuriger. La noi îi spunea altfel, must sau carcalete (dacă turnai suc sau cola peste vin), dar nu scria pe clădire 1343 sau 1672, cifrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pierdută de naziști. Kruger, mai deștept, visa la reconstrucția economică și mentală a Germaniei postbelice. Ajutat de Krupp, bineînțeles.“ „O Nouă Economie a Minții.“, am comentat. „Mereu una Nouă. Și Ceaușescu a vrut un Om Nou, pe care să-l învârtă după bunul lui plac.“ „Și a și reușit!“, a exclamat inginerul Grosescu. „Eu, dumneata, noi. Ce crezi că suntem?“ „Nu știu.“, am recunoscut. „Asta aș vrea să aflu și eu.“ „Din păcate, planul lui Kruger a eșuat.“, a ocolit Grosescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pasiune. Îl admiram, îmi venea să-i dau una peste bot. „De ce-ai scris, mă, despre mine că sunt un amărât de pictor?“, îmi venea să-l întreb, „Nu puteai și tu să mă pui boier sau patron, să învârt moșii prin secolul 18 sau afaceri cu terenuri în zilele noastre?“ În loc, de-asta m-am pomenit făcând o constatare blândă și inofensivă: „Dar cu Regatul cum rămâne? Acolo nu se trăia bine?“ „«Regatul» e ridicat de Economiști, noi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aceste noțiuni cu o îndelungată carieră și care a servit celor mai diverse scopuri este cea de popor. Scânteia, de exemplu "exprimă aspirațiile poporului", Armistițiul de la 23 august 1944 asigură "fericirea, libertatea și bunăstarea întregului popor". De fapt, totul se învârte în jurul acestui concept, datorită identificării cu poporul pe care noțiunea o permite. Aceasta pentru că poporul poate "suferi", poate "plânge", se poate "bucura" și "întrista". Și totuși, cine își poate reprezenta așa ceva? Pare de la sine înțeles ce anume înseamnă cuvinte ca
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
și instituțională a României. Privită din acest unghi neconvențional, unirea celor trei provincii românești (Basarabia, Bucovina și Transilvania) cu Vechiul Regat din 1918 poate fi văzută ca "o ridicare a cortinei în drama României Mari, al cărei conflict s-a învârtit în jurul integrării sociale, politice și culturale a țării mărite" (Livezeanu, 1998, p. 347). Departe de a fi încununarea unui destin istoric sau preludiul politic al unei epoci de fericire colectivă, "Unirea din 1918 a însemnat apariția unui stat profund scindat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
decât de obicei. Dacă iei odată din curiozitate, vei dori să mai iei și altădată, ajungând astfel, fără să-și dai seama, la dependență. Suntem ușor de influențat, iar pentru unii anturajul este efemer. Cercul de prieteni în care ne învârtim este una din cauzele care duc la dependenta de droguri. “Dacă ia el, de ce să nu încerc și eu?” Așa începe totul ... apoi urmează chinul. Foarte mulți dintre cei care au luat droguri regretă enorm că au făcut acest pas
„Fii conştient, nu dependent!”. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Dumitru Denisa Corina, Argeanu Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1978]
-
juca pe sume foarte mari, în mod intenționat neascunzându-și această, zice-se, mică slăbiciune pentru cărți, care îi fusese de multe ori și în mod esențial de folos, ci chiar etalându-și-o pe față. Societatea în care se învârtea era pestriță, însă, firește, alcătuită numai din „magnați“. Dar toate țineau de domeniul viitorului, timpul avea răbdare, timpul răbda totul și toate trebuiau să vină cu vremea și la rândul lor. De fapt, și ca vârstă generalul era, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]